60,203 matches
-
subliniez din nou, o previziune exagerată, contrazisă de realitatea evoluției istorice. Aș adăuga că astfel de previziuni, cam fără acoperire, se fac azi despre fenomenele globalizării și mondializării. Dar nici ele nu ating cote atît de pesimiste, sperîndu-se, totuși, că viitorul, chiar îndepărtat, va îngădui și supraviețuirea culturilor popoarelor mari și mai mici. Dar nu uit că filosoful Rădulescu-Motru era, în 1948, cufundat în pesimism. El, filoantonescian, judeca, și în 1948, după prăbușirea hitlerismului, negativ gestul celor care au condus înlăturarea
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
începe să se audă, după apariția volumului său Voci puternice. Prin 1970, situația lui Victor Felea se îmbunătățește, devine redactor șef-adjunct la Tribuna. Chiar dacă se mai autoscrutează cu severitate: "Mereu mă amân pe mine însumi pentru mâine" și "Trecut, prezent, viitor - și eu, înghesuit între ele", statura sa în lumea literară crește cu încetul. Prin mai 1972, el află cu surpriză că a primit premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poezie și critică". Prin august, e rândul poetului să se arate mulțumit: "Cartea
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
castrați și pe urmă am devenit în mod 'firesc' cetățenii de azi, docili și răbdători." (august 1987, p. 691) În asemenea pagini, Victor Felea pare a ni se adresa direct, atât celor ce aveau să supraviețuiască epocii cât și unui viitor ce s-ar arăta, eventual, interesat de ce se va fi întâmplat cu noi în a doua parte a secolului XX - răstimp bogat în geno-experiențe de tot soiul.
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
obiectiv: "cel mai tânăr interpret" - care au fost trei (probabil de aceeași vârstă). În rest, juriului i-a revenit misiunea dificilă de a judeca nu numai performanța, ci și perspectiva unor tineri a căror viață poate fi propulsată înspre un viitor profesional valabil, sau care își pot vedea speranțele sfărâmate. Este riscul oricui concurs, dar pentru cei chemați să dea verdicte este o răspundere apăsătoare. Poate de aceea la concursul "Darclée" prin tradiția instituită și prin dorința fondatoarei, Mariana Nicolesco, de
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
antinaționalist, românismul său se reduce la o spiritualitate de lăptării și bănci populare. Idealul propus unei generații e lozinca unui club politic: statul țărănesc". Acest studiu al lui Crainic din Gîndirea (1936, nr. 6) a continuat și în numărul ei viitor, în care Rădulescu-Motru era denunțat ca promovînd un "ateism filosofic și militant". Îndrăznesc să cred că dacă dl Cristian Preda ar fi cunoscut aceste polemici vestite în epocă și-ar mai fi mlădiat opiniile despre Rădulescu-Motru. Dar, din păcate, dl
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
Velican (1909), autorul romanului Pămînt viu (1938) premiat la concursul literar din același an organizat de către Aida Vrioni (1886-1954); Ion Valerian (1895-1960), directorul revistei Viața literară. Sînt și colaboratori cu mai multe creații epice. Astfel Mihail Sadoveanu cu fragmente din viitorul volum Divanul persian (1940) și Luna mănăstirilor din cartea Foi de toamnă, Cezar Petrescu, Învierea omului, nuvelă inedită, Pericle Martinescu, Boema, Victor Ion Popa (1895-1946) Cravata, de asemenea nuvelă inedită. N.M. Condeescu (1880-1939) cu fragmente mai vechi din volumul Conu
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
intitulată, Oameni, fapte și întrebări, care pe parcursul apariției revistei a devenit deosebit de polemică mai ales împotriva acelora care respingeau ideile critice ale lui Titu Maiorescu (1840-1917), polemizînd și cu atitudinea lui Const. Noica (1909-1987). Dan Petrașincu se preocupa și de viitorul literaturii române, a semnat numeroase recenzii de cărți, note și însemnări, polemici. A comentat și sumarul unor publicații periodice ca Revista Fundațiilor Regale, a scris despre "luna cărții" și, în general, a avut o prezență constantă în paginile României literare
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
ale pământului, ce-i vizitau cu corăbiile lor, se mirau de acest obicei, pe care-l socoteau înapoiat, cu toate că despre aceștia unii eschimoși mai umblați povesteau cele mai urâte lucruri. Întâmplarea a făcut ca în acea noapte din Alaska, tatăl viitorului băiețel să fi fost un cărturar tânăr, englez, pripășit pe la ei. Și astfel, mama băiețelului, cea mai frumoasă fată a tribului, pe care o chema Ka, să nască pruncul binecuvântat de Zeița-focă și căruia i se puse numele duios de
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
Iar național-țărănismul are un prea important rol în așezarea României de mîine, ca fantomele lumii vechi, sloganurile răsuflate ale propagandei legionare sau hitleriste să-l împiedice de a forma axa vieții noastre publice". Era, deocamdată, perioada de romantică încredere în viitor și în colaborarea cu PCR. Mai tîrziu, nu foarte tîrziu, se vor porni urgiile și PNȚ, cu gazeta sa Dreptatea vor avea mult de suferit de pe urma PCR, unealtă fidelă și agresivă a trupelor sovietice de ocupație care nu vor pregeta
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
au bani pentru școli pot fi întrebați dacă au prevăzut acești bani atunci cînd și-au alcătuit bugetele. Și, dacă nu, cum se explică acest dispreț față de școală, adică față de o instituție care asigură calitatea contractului României cu propriul său viitor. Sîntem prea săraci ca să ne putem juca de-a școala, la fel cum de unsprezece ani încoace ne jucăm de-a reforma și de-a "intrarea în Europa". E ridicol ca în programe strategice să vorbim de computerizarea școlilor, ideal
Starea școlilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15928_a_17253]
-
care "erau acolo", scrie Nego cu referire la Academie, "vor trăi în istorie numai prin numele citat undeva de E. Lovinescu, de asemenea un dărâmător de falși idoli, un nemuritor care nu fusese poftit la prânzul de pe pământ al eternității". Viitorul, adică posteritatea i-a confirmat previziunea. Credem că aceasta este ținta principală pentru că Lovinescu e alesul, cel situat în "templul veșniciei", la periheliu, cum ar fi zis Macedonski, în timp ce adversarii lui "vor mușca de-a pururi țărâna". Tot ce a
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
și repudiată de tradiția "progresistă" dl Nemoianu ia în eseul din Steaua partea unei zone defavorizate. Se dovedește un pionier îndrăzneț în idei care merg contra curentului. Eseul îi sugerează Cronicarului tema unei dezbateri ce s-ar cuveni făcută în viitorul apropiat, indiferent de formă. România literară și-ar deschide bucuroasă paginile. OBSERVATORUL CULTURAL nr. 74 vine cu două interesante proiecte referitoare la poezia anilor '90: un concurs de editare a colecției Minima poetica și de acordare a unui premiu pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
și astfel au fost salvate multe vieți de la o moarte sigură. Această situație ambiguă de la sfîrșitul războiului se va mai prelungi încă o vreme și va umbri acea obligatorie luciditate a privirii prin care orice țară își scrutează prezentul și viitorul. După Conferința de la Ialta și Tratatul de la Postdam, unde puterile beligerante au concluzionat la masa de negocieri ceea ce războiul realizase de facto, adică împărțirea Europei -și nu numai - în cele două mari sfere de influență, cea sovietică și cea americană
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
numai din coasta vulnerată a partidului-tată, ci și din oștenii obosiți ai altor partide cu pasul, azi sau mâine, pe loc. Ceea ce pare pe moment exclus, împăcarea cu pupat în locul cunoscut, vrem să spunem într-o tradițională piață, aparține unui viitor în care n-are rost să citim. Privind în urmă, nu cu mânie, dar cu recurs la memorie, vom interpreta altfel motivațiile enormei publicități în jurul celor ce se petrec în P.N.Ț.C.D., caracterizate doar prin aceea că se produc
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
la socoteală casa din București), unde dădea recepții sau primea lume din straturile înalte ale societății bucureștene. Diplomații țărilor în conflict, aflați în misiune la București, se întîlneau, de regulă, la castelele Marthei Bibescu. Contele Czernin, ambasadorul Austro-Ungariei la București, viitor prim-ministru era un obișnuit al casei. La 16 aprilie 1915 Czernin se întîlnește la Mogoșoaia cu maiorul englez Thomson, amantul Marthei. Autoarea notează mîndră de sine: "Czernin spune: masacrarea rușilor în munți; cele mai ucigătoare lupte. S-au salutat
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
rîuleț în Cehia rurală. Ea e convinsă că o asemenea decizie e simplă nebunie. Pe cei doi nu-i despart doar oceane, continente și cele zece sau douăsprezece ore diferență de fus orar. Îi desparte de fapt teama de necunoscutul viitorului, de incertitudinea iubirii în timp. Femeia e cea la care această teamă apare explicit, în vreme ce la bărbat necunoscutul e reprimat cu o încredere aproape ridicolă în moment, în iubire, în ceea ce-i așteaptă împreună. Conversația e hilară total, mai ales
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
în același timp și cu fiul ei, un neastîmpărat băiețel de trei ani care se vîră în aragaz și răstoarnă saci de făină în toaletă în timp ce mama lui ia decizii majore. Felul în care cei doi încearcă să-și hotărască viitorul, în timp ce în jur lumea întreagă își vede nestigherit de treabă, deranjîndu-i și sabotîndu-i, sau reclamînd imperios atenția și participarea lor, ceea ce presupune totodată despărțirea (ca să se ocupe de copil, femeia trebuie să încheie discuția telefonică), e o implicită declarație a
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
lui Freud. Sunt în situația realmente îmbucurătoare de a-l prezenta acum pe cel de-al patrulea, intitulat Studii despre societate și religie. El cuprinde nouă lucrări, printre care celebrele Totem și tabu (1912-1913), Psihologia maselor și analiza eului (1921), Viitorul unei iluzii (1927), Disconfort în cultură (1930) și Moise și religia monoteistă (1939). Este de remarcat selecția titlurilor pentru acest volum, dată fiind apropierea explicită care există între lucrările freudiene despre societate și cele care se opresc la fenomenul religios
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
accente grave pe unele dintre problemele de mare interes în epocă. Avem, o dată cu aceste lucrări, o critică a culturii care rămâne de primă referință (și foarte fertilă pentru interpretările ulterioare), precum și o explicație a scepticismului apăsat al lui Freud cu privire la viitorul orânduirii comuniste. Cât de puțin dispus era savantul de a face rabat la propria-i luciditate, se poate vedea însă cel mai bine în studiul dedicat lui Moise, unde procedează la demitizarea unei figuri culminante a poporului din care el
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
plasat!) în care se zbate învățâmântul României. Cauzele sunt, cum se spune, complexe. Dar ele pot fi reduse la una singură: și anume, la felul în care noua clasă a țoapelor și mojicilor ajunși în funcții înalte înțeleg să gândească viitorul țării. Stând cu ochii-n patru să nu-i prindă caraula în timp ce se înfruptă din resturile de măduvă ale stârvului sleit al țării, e limpede că tagma aceasta de vampiri veseli n-are nici timp, nici chef de "gândire prospectivă
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
Veneția, ca și Accademia di Romania de la Roma, este abandonată în numele unui sistem bazat pe ineficiență, lipsă de profesionalism și, mai ales, rea-credință. În loc să spună direct, așa cum i-o cere partidul, că "li se rupe" de cultura română și de viitorul țării, funcționarii din minister imaginează complicate proceduri birocratice și meschine piedici procedurale. O oarecare d-nă Elena Zamfir - personaj-tampon între faimoasa ministresă Andronescu și... lumea dezlănțuită - se dovedește capabilă să argumenteze logic (o logică proprie!) aberația cum că cele douăzeci de
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
n-am mai vorbit. Cred că și ea roșea de fiecare dată, cînd ne vedeam, pentru că a devenit o doamnă foarte cuminte și cumsecade. Și-apoi, o altă iubire, adolescentină? Am văzut odată o fată, la un etaj, pe Strada Viitorului, colț cu..., nu știu cum se cheamă strada aceea. Pe la ce vîrstă? Zece, unsprezece ani, poate. Nu i-am spus niciodată nimic, aflasem cum o cheamă, n-am vorbit niciodată cu ea, dar stăteam ore întregi acolo. Mi-a intrat în cap
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
Țoiu ..."Orobio susține mai întîi că evreilor nu li s-a poruncit niciodată să creadă într-un mesia (...). " Că nu se găsește nicăieri scris că Israelul a fost amenințat că nu va mai fi poporul ales, dacă nu crede în viitorul mesia. " Că nicăieri nu se spune că legea iudaică este umbra și chipul răsfrînt al vreunei alte legi; că dimpotrivă peste tot stă scris că legea lui Moise trebuie să fie veșnică. " Că orice profet, chiar dacă ar face minuni ce
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
fotografiat din toate părțile pînă să se distrugă, se va prăbuși la rîndul său pe Terra, după vreun milion și ceva de ani, atras de gravitația ei. Cu eternitatea, ne deprinseserăm, după teologi. Rămîne în suspensie o nouă doctrină a viitorului, care să ne pună bine cu apocalipsa. 1.000.000 și... (C.Ț.)
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
Se constata încă în Schimbarea la față a României că e, și din acest punct de vedere, departe de ortodoxismul manifest. Găsim acolo ideea argumentată: "Ortodoxia noastră e circumstanțială, atenuată și neprimejdioasă. Stilul nostru religios este labil și gelatinos. În viitor, ortodoxia se va tîrîi după România... Creștinismul nostru e pastoral și, într-un anumit sens, neistoric... Religiozitatea românească este minoră, nepasionată și, mai cu seamă, neagresivă." Peste un an, în noua sa carte, Lacrimi și sfinți, această dimensiune neortodoxistă (să
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]