46,761 matches
-
că o iubesc, am făcut-o doar pentru ambientul creat (mai mult de ea). Pentru cele două pahare mari, de cristal fals, pe care le aducea uneori În poșetă (furate din restaurantul unui hotel de munte), ca să le umple cu vin ieftin (tot de ea cumpărat). Pentru rochia ei neagră (preferata), cu decolteu obraznic, pe care și-o arunca mult prea repede de pe ea. Pentru ochii ei neverosimil de alungiți, care aproape că atingeau cu coada lor prelungă marginea de sus
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un holișor, în care Alex își lăsă pardesiul, apoi pătrunseră amândoi în sufragerie. Era cald și plăcut. Fără o pregătire prealabilă a unui dialog care avea să se deruleze cu siguranță, Jan scoase imediat o sticlă de Busuioacă de Bohotin, vinul lui preferat, și turnă în două pahare. În timp ce umplea cupele cu o licoare de o culoare dumnezeiască ce răspândea rarele sale parfumuri, intră Valentina, soția lui Jan. Alex salută respectuos, la care Valentina îi răspunse cu un gest al mâinii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Valentina, soția lui Jan. Alex salută respectuos, la care Valentina îi răspunse cu un gest al mâinii, grăbită să motiveze de ce Jan, Înainte de a respecta protocolul casei, în care se aflau destule alte tentații culinare, alergase la acea sticlă de vin: - Știi, Alex, de câtă vreme se chinuie Jan să scoată dopul de la sticla asta? glumi ea. - N-o fi găsit tirbușonul, veni el cu o motivație unde se intuia trimiterea la o practică avocățească, altceva ce l-ar fi putut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
am să merg acolo unde mă cheamă treburile mele. Sunt sigură că doi bărbați își pot spune multe lucruri care nu trebuie să ajungă la urechile unei femei... - Da’ de unde!? O persoană ca tine poate spori chiar și savoarea acestui vin rar din colecția soțului tău. - Totuși... - Dacă asta e voia Măriei-tale! Valentina se retrase. Alex se frământa pe scaun, nu știa cum să înceapă discuția. Jan îl îndemnă să ciocnească paharul cu al lui, ca mai apoi să zică: - Bănuiesc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
decent, invitații fiind rude și prieteni apropiați de familie, animați de ideea de a petrece o seară într-un cadru natural. Pentru orice eventualitate, dacă capriciile vremii nu le-ar fi îngăduit nuntașilor plăcerea de a gusta din plin, pe lângă vinul adus din podgorii renumite, și deliciile unei toamne calme, era pregătită întreaga casă pentru refugiu. Dar slavă domnului, vremea se arăta a fi după inima și sufletul celor ce-și începeau noua viață. Invitații sosiră rând pe rând, încărcați cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
onorând prezența ei ca pe a unei prietene. Ea își mască abil mâhnirile ce o doborau, cerând scuze pentru întârziere. Fu condusă la masă, oferindu-i-se un loc în apropierea mirilor. * Nunta decurgea pe făgașul normalului. Invitații erau exuberanți, vinul bun și bucatele apetisante ajutându-i pe cei aflați sub zodia petrecerii să se distreze fără rezerve. Mulți socoteau că adevăratele clipe de fericire sunt puține în viața oamenilor și că acestea trebuiau trăite din plin. Când începu dansul, mirii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
șapte și jumătate și se întorcea la ora cinci, era magazioner la o fabrică de vopsele și coloranți, pentru că veșnic avea manșetele pătate. În rest, obișnuia să se uite la televizor până noaptea târziu și să consume o sticlă de vin pe seară, pe care dimineața o găsea în fața ușii. Nu ieșea cu nimeni în oraș, probabil că nici nu avea prieteni sau cunoscuți cu care să împartă ritualul monoton pe care îl trăia în fiecare zi. Doar o singură dată
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ea stins. - O să-l alinți cum vei voi, acum e timpul să te odihnești... și, sărutând-o pe frunte, ajutat de îndemnurile insistente ale Olgăi, părăsi salonul. Alex o conduse pe mama soacră la ea acasă, ciocni un pahar de vin cu tata-socru în cinstea noului născut și, părăsind casa socrilor, se îndreptă spre apartamentul său. Tot drumul până acasă nu-l slăbi însă ideea: E posibil ca un copil să preia fizionomia strămoșilor lui? Precum se vede, e posibil! Își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de porțelan. Pentru a demonstra că se depărtase demult de obiceiurile rurale, deși era dintr-un sat uitat de lume din munții Vrancei și că devenise urban, Victor comandă numai delicatese. Însoți toate mâncărurile cu băuturi tari, extrafine, cu un vin roșu preferat de el, un Chianti dumnezeiesc, terminând cu o șampanie învechită în vinotecile Burgundiei. În cele două ore cât durase masa, Olgăi, care gustase spornic din aceste licori îmbietoare, i se cam împăinjeniseră ochii. În zadar îi șterse de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
avea multe documente în neordine. Se făcuse ora prânzului. Trecu pe la un restaurant, mâncă ceva, dar găsindu-se cu niște prieteni, șederea în restaurant se prelungi până la lăsarea serii. Nu fără folos, goli împreună cu companionii săi mai multe sticle de vin bun care nu-și dezmințea gradele înscrise pe etichete. În timp ce chelnerul îi turna pentru a nu știu câta oară în paharul ce-și plângea mereu goliciunea, Victor își aduse aminte că soția lui este în spital, poate și născuse. S-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
așa am cam depășit măsura... - Copilului cuminte îi e frică de mama, nu? - Nici vorbă, dar mâine am multă treabă... - Ei, dacă tot vrei să părăsești corabia, hai să mai bem un pahar de whisky. - De ce nu un pahar de vin!? - Pentru că numai așa ne putem drege. Și Teo fără să aștepte, turnă în două pahare gospodărești băutura, considerată ca selectă, Îndemnându-l să nu stea pe gânduri. Băură amândoi. Alex se crispă un pic și chiar mai lăsă în pahar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a mai rămas, nici urmă din găină. Mătușa Ilinca, bătrâna care locuia nițel mai încolo, a strigat după ei. S-au dus către ea. După ce s-a hrănit bine și i-au și mai cinstit cu câte un pahar de vin, le a spus: mulțumesc frumos, băietani, că m-ați scăpat și de găină și de chiotul mașinii. Trăiască Patria Noastră! Trecusem, de nenumărate ori, pe lângă această catedrală pentru mântuirea sufletelor aproape de sfârșit, ale celor care, decenii la rând, au slujit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bob de curaj, în fiecare dimineață, trec pragul catedralei, dincolo de care, într-un perimetru de douăzeci de metri pătrați și în jurul a patru mesuțe, tanti Maria îi servește cu câte un păhăruț de tărie, ori, cu câte o cănuță de vin. Cine sunt, clienții la care mă refer? Iată-i, doar pe câțiva: un fost mare general; un vestit inginer în domeniul irigațiilor și în al îmbunătățirilor funciare; un neîntrecut chirurg; un fost legendar profesor universitar; un fost sclipitor jurnalist, un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
schițând câte ceva, cu ochii trăgeau, la ce era mai de valoare, prin gospodăriile oamenilor. După amiază, se retrăgeau. După miezul nopții reveneau. Costumați în caguliști. Înarmați cu unelte care să le permită operarea, în fiecare caz în parte. Furau: păsări, vin, porci, mijloace de locomoție simple și lesne de manevrat, unelte moderne, folosite de localnici la efectuarea unor lucrări agricole. Către ziuă dispăreau, cu ele, încărcate în aceleași mijloace de transport, cu care ziua mimau desenarea viitoarele presupuse agende turistice. Retragerea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
afli. Scoase punga de care vorbeam, o desfăcu ,și ,încet, cu ajutorul contrabandistului, așeză pachetele cu țigări, unul lângă altul, apoi, rând pe rând, până le făcu loc tuturor. Se întoarse. Opri la restaurant. Acolo comandă o cafea, un pahar cu vin alb, sec; se așeză la masă, iar când se înființă ospătara, îi făcu semn să se aplece nițel către punga mare, plină cu ceva. Uite ce doresc. Spune. Să mă ajuți să văd câte sarmale crude vor încăpea, pe un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
povestirii cu arpagica. Acum e tocmai bine de plantat. În mustul zăpezii. Vezi-ți de treabă, ce, bunătate de must, să l stricăm cu niște arpagică de anul trecut? Mai bine îl lăsăm să fiarbă, șiapoi,îl bem. Ca pe vinul din butoiașe. Da’de mâine. De mâine, sigur, trecem la plantat. Se mai și zvântă pământul... și, treaba o să fie, poate, bună. N-a fost însă bună. Că au venit ploile. și nu s-a mai putut intra în grădină
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de dezvoltare. Anume, de mare producătoare de fructe și struguri. Consumau și în stare proaspătă, în familiile proprii; dar, și vindeau, tot în stare proaspătă. Mai apoi, au descoperit că veniturile erau superioare, dacă transformau și strugurii: în rachiu și vin. Apoi, pe lângă veniturile bănești realizate, prin valorificarea băuturilor, bâtașii au început a consuma, din gros, și ei, astfel de produse derivate din horticultură. și, încet încet, au devenit, cu toții, bețivi notorii, ba, pe deasupra, și niște bătăuși, cărora li s-a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe la mesele unui bar ambulant. Fete frumoase, și iuți ca niște albinuțe, serveau, fiecăruia, câte ce dorea. Serviții se bucurau, plăteau și se apucau, iute, de consumat, ce aveau adus și pus dinainte. Apoi, la umbra câte unei căni cu vin fiert, frumos mirositor, se apuca, împreună cu câte careva de pe alături, la sporovăit. Care - crâmpeie din viața proprie; care - crâmpeie din viețile altora; care - din trăite; care - din auzite. și tot așa. Badea Minciună, ca bun cumpărător ce era, sta și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din auzite. și tot așa. Badea Minciună, ca bun cumpărător ce era, sta și asculta.Câte odată intervenea și el, cu câte ceva, în discuțiile multe ale acelora, mai ales ale acelora care, între timp, serviseră câte mai multe cănițe de vin fiert, și li se cam trezise pofta de depănat unele și altele, care de care mai ademenitoare. Apoi, la un moment dat, observând că se cam apropie seara, badea Minciună părăsi acea minunată adunare. O părăsi, cu o bucurie neasemuit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un registru stilistic adecvat, echilibrat. Personajele, în afară de el însuși, sunt bărbați și femei din copilărie, de care-și amintește că i-a văzut pe străzile Teheranului sau la periferiile acestuia și la Șiraz, „orașul trandafirilor roșii, al privighetorii și al vinului“. La un alt nivel de lectură, unele dintre aceste opere sunt și veritabile studii de moravuri, interpretări superioare ale modului de a fi al iranienilor, viziuni arhetipale ale unui popor care trăiește simultan în prezent și trecut, care are mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
admise în mod curent, pe care le împărtășesc, de altfel, și ei, acceptă povestea, dar cu un zâmbet sceptic și disprețuitor. Pentru că omul n-a găsit încă un remediu acestui flagel, iar singurul leac e uitarea pe care o dau vinul și somnul artificial, provocat de opiu și de stupefiante. Dar ce păcat că efectul acestui gen de medicamente e trecător și, în locul ușurării, după un timp, durerea crește violent! Oare va pătrunde cineva, într-o zi, secretele acestor accidente metafizice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai are legături cu lumea asta josnică și feroce. Nu, nu trebuie să-I pângăresc numele cu lucruri pământești. După ce s-a stins, m-am retras în general din societatea oamenilor, din cercul cretinilor și fericiților. M-am refugiat în vin și opiu, ca să pot uita. Zilele mi se scurgeau, mi se scurg încă, între cei patru pereți ai camerei. Întreaga mea viață s-a scurs între patru pereți. De dimineață până seara, mă ocupam cu desenele de pe copertele destinate truselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
depus pe masă, orice, deși știam că în casă nu mai era nimic: nu-mi mai rămăsese nici opiu, nici băutură. Deodată, ca prin minune, privirea îmi fu atrasă de raftul de sus al etajerei. Am văzut o sticlă de vin vechi, pe care o primisem ca moștenire. Cred că această licoare fusese preparată cu ocazia nașterii mele. Sticla era sus pe raft; nu mă gândisem niciodată la ea, uitasem cu desăvârșire că la mine ar putea exista așa ceva. Ca să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
plăcut ca și când mă trezisem brusc dintr-un somn odihnitor și înfricoșator totodată. Am pus sticla jos și mi-am înfundat capul între mâini. Am rămas așa câteva minute, câteva ore? Nu știu. După ce mi-am revenit, am luat sticla de vin și am intrat în cameră. Mi-am dat seama că unchiul plecase și lăsase ușa dechisă - o crăpătură ca o gură de mort; dar râsul bătrânului îmi răsuna încă în urechi. Se înnoptase; lampa fumega, dar tremurul plăcut și înfricoșător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
temeam să nu aud din nou râsul bătrânului. Am petrecut a doua zi pradă acelorași stări. Puteam să renunț la a O vedea? Până la urmă, în ziua următoare, plin de temeri și tremurând, m-am hotărât să pun sticla de vin la locul ei. Am tras perdeaua; peretele era acolo, în fața mea, negru, tenebros, acoperit de acea obscuritate care îmi invadase viața. Nici gând de deschizătură, nici gând de fereastră dând în exterior. Lucarna pătrată era astupată ermetic, iar amplasamentul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]