2,833 matches
-
RECVIEM PENTRU PABLO „Barbara Cartland este regina romanului sentimental. O figură unică În istoria scrisului.” Răspunsul pe care l-a adresat detractorilor săi o salvează de toate păcatele: „Nu-mi pasă de literatură, ceea ce vreau este să aduc fericire și visare oamenilor”. Citat dintr-un dicționar de idei de femei celebre. În primul rînd, dacă e regina a ceva sentimental, acela nu e romanul. Poate fi magiunul. În al doilea, femeia celebră n-are nici un fel de figură În istoria scrisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîrciumă. Iubirea Însă i s-a dus de tot. Fiind Înlocuită cu „liberalizarea prețurilor, iubirea de partid și anticoncepționalele”. Astfel, Doina protestează cu vocea sa delicată Împotriva anticoncepționalelor. Preferă tehnicile străbune, ce reflectă iubirea cu adevărat, cu furtun. Dintr-o visare-n alta, autoarea ajunge la gîndire: „Și cînd te gîndești că viața Îi este dată omului doar o singură dată!” Profundă, groaznică constatare, la care ajungi mai ales dacă folosești prezervativul chinezesc. Avem apoi În Est-Vest un interviu cu Ilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ei. M-am imaginat o clipă într-o incintă benedictină, în miez de vară, într-o pauză a studiului literelor clasice, bucurându-mă de soare și culori, scriind versuri alexandrine. Am uitat de ce era în jurul meu. M-a întrerupt din visare intrarea mamei Yvonnei. Ne adusese o tavă cu de-ale gurii, a rămas o vreme cu noi făcând o mulțime de lucruri deodată: ne-a întrebat pe mine și pe Andrei Vlădescu ce-am mai făcut, a schimbat câteva idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
apăr cu un scut, Dar nu-i folositor. A fost un drum greu și răzleț Cu bine și cu rele. Încet îl calcă un drumeț Uitându-se spre stele. Cuprins de amintiri el urcă prin pădurea rară Învăluit în tainica visare. Își duce în spate greaua lui povară Și fredonându-și ultima cântare. Și tot în gânduri cufundat Coboară liniștit spre lunga noapte. Îi pare rău de tot ce a lăsat: Iubire, amintire, șoapte.
Amintiri by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83187_a_84512]
-
Îmi făcea plăcere prezența lui. Eram pe punctul de a suna câțiva inși de la departamentul de la RP ca să văd dacă pot face rost de la ei de niște haine ceva mai acătării pentru serviciu, când vocea Mirandei m-a smuls din visare. — Emily, doresc să iau masa de prânz. Strigase din biroul ei fără a se adresa cuiva anume, dat fiind că oricare din noi putea să fie, la nevoie, Emily. Adevărata Emily s-a uitat la mine și a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Iubire indecisă O clipă lungă cât un secol am fost cuprins de îndoială și-un grad înalt de osteneală mi-a dat visarea peste cap, am vrut s-adorm dar n-am putut. Iubește-mă laconic în cuvinte, îți voi pătrunde-n inimă pragmatic la fel ca-n alte dăți, cuminte.
Iubire indecis? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83897_a_85222]
-
le surâdea invitați lor, ciocnea șampanie cu ei și vorbea politicos, enunțând vorbe goale, după vorbe goale, după vorbe goale... — Ce zici, Clara, ești de acord? o întrebă Ionela cu un zâm bet șugubăț pe chip. Clara se scutură din visare și îi întoarse zâmbetul. — Știi bine că întotdeauna sunt de acord cu tine, Ionela! Perfect! bătu din palme Ionela. Ați fost cu toții martori, nu, la promisiunea ei: până la sfârșitul acestei luni eu voi merge la un meci de fotbal cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu apa și gheața topită din seara precedentă, vărsând-o drept în fața damelor somnoroase și a celor ce nu se supuneau de îndată îndemnurilor sale. Când simte cum whisky-ul îi pune sângele în mișcare și-i vine nevoia de visare, Vladimir contempla, uneori, peisajul de afară. Făcu la fel, de astă dată: feri la o parte somptuoasele draperii albastre, admirând peisajul de iarnă cu zăpadă albă, până încolo, în cețurile zorilor, ce atârnau printre coroanele de pini. Zări, prin clarobscurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
momentul când ieșise din baie arde încet, uitată. În scrumieră a rămas doar filtrul și o mică grămăjoară de scrum. Un vag fum dulce-acrișor se ridică spre tavanul alb. Difuzorul aparatului tace pentru câteva momente, înlănțuit parcă și el în visare, apoi un bâzâit scurt anunță o altă melodie, brusc acoperită de țârâitul telefonului. Ridică receptorul și recunoaște vocea caldă a Smarandei. M-ai uitat, îi reproșează ea cu blândețe. Mai ții tu minte când am vorbit ultima oară? Că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de care era mîndră În secret), față de musafirele venite de la țară (omițînd că Ana cea mică Își făcuse liceul la București), stare ce nu Îneca sinceritatea și bunăvoința de gazdă, caracteristic orientale. Un țel al ei romantic, Întîrziat de dulce visare a timpului. Dar nu apucă să rostească cele cîteva cuvinte de Întîmpinare, că domnul Pavel apăru În canatul ușii deschise cu ieșire spre curte a bucătăriei, Înalt, scorțos prin solemnitatea studiată ce o dădea prezenței sale, păru chiar mai Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din care ar dori să nu se mai desprindă. Filigranat, finalul purifică freneticele ritmuri de joc, preluate de fiecare instrumentist în part. El ar putea fi însăși ”cheia” visului prin care spiritul transcende materia cu deplină luciditate, într-o permanentă ”visare trează” - ca să-l cităm pe George Enescu - sau, ca să preluăm o afirmație a autoarei, un vis ”care nu ți-ai dori să te adoarmă, ci să te trezească”; ultima lucrare din programul ”Contrastelor” a fost trio-ul intitulat ”Trident” - o
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
doinite, și când instrumentele intră într-o adevărată alertă ritmică. Flageoletele reapar, iar atmosfera e purificată printr-o lovitură discretă de gong și revenirea la respirația sau expiația (?!) de la început, semn că ciclul existențial a fost reluat și, odată cu el, ”visarea întru-Ființă.” Pe o linie oarecum complementară s-a situat și piesa Doinei Rotaru, Vivarta - termen polisemantic, împrumutat din filosofia indiană, traductibil prin transfigurare, schimbare aparentă, apariție iluzorie. Pornind de la sunetele prelungi ale violoncelului, cu incrustații modulante de bocet, pe fondul
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
să capteze atâta lumină misterioasă, în plimbările mele prin hol, mă atrăgeau irezistibil, și când bătea soarele în ele pe la amiază erau mirifice, mai ales că dincolo de ele, în doi arbori stufoși, ciripeau pasările. Timpul parcă se dilata, cădeam în visare și gîndeam: ia uite, bătrânii meșteri, niște necunoscuți, dar atât de apropiați de mine, au prins aceste minunate culori și le-au lăsat aici pe acest geam să le ghicim sufletul. Or fi murit, or mai fi trăind, cine știe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trimeteam spre ea nu se întorcea înapoi spre mine, cu o încărcătură îmbogățită, după încredințarea tuturor îndrăgostiților, care simt, și li se confirmă când se revăd, că amândoi au așteptat cu aceeași febrilitate trecerea timpului, pentru ca apoi toate acestea, dor, visări, șoapte spuse în intimitate, minunata plutire în mers, senzația de zbor, sentimentul indescriptibil de împlinire, de atașament și părăsire, o îmbrățișare pasionată, să se transforme într-o curgere acum comună, continuă și amplificată de încredere, entuziasm, golire a întregii noastre
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-o irite. Mircea nu era un bărbat comun, să facă comparații deplasate între ea și Matilda, totuși Matilda simțea că astfel de comparații i se impuneau în forul lui interior, prin tăceri prea lungi când ea îl îmbrățișa, prin visări învăluite în tristețe când se plimbau sau călătoreau împreună. Veselia, "firescul" ei parcă îl violentau, îi aminteau parcă prea brutal că ea, Matilda, exista, era vie și cu un mare apetit existențial, în timp ce Stela, o, da, nu mai era decât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
evadare din cultură, ieșirea din intelectual, livresc și didactic. Este o literatură care „distrează”, destinde, încearcă să ocupe în mod plăcut timpul liber, iar „pe măsură ce literatura se intelectualizează, șansele unei contra-literaturi, la polul opus, de compensație pur psihologică în direcția visării și imaginației, cresc.” Acest lucru nu înseamnă că preocuparea culturală a fost complet eliminată din literatura de masă. Scopul său este de multe ori instructiv, educativ sau utilitar. Un termen concurent, răspândit în ultimele decenii, este paraliteratura care în sens
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
-a a poemului: cristale de aer stau limpezi în ospățuri paharele-n dantelă cu chei de buruieni rupi sufletu-n privire și tâmplele ca hățuri când vorbele-n întoarceri ca turmele le-ndemni cu pulpa în ferigă urci dură din visare și mă cuprinzi ca-n trestii te-adun ca un năvod cu frunțile-n descreșteri și membrele în sare dar trupu-ntreg spre tine e-ntins precum un pod te-apleci și-ntrebi privirea și degetu-n licoare mă-ncerci ca pe
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poate surprinde limbajul argotic. Orfelinatul, „Paradisul”, este o lume în miniatură, ce rezumă societatea și legile care o conduc, iar locatarii lui, „solarienii”, „îngerii chilugi”, sunt un amestec de candoare și brutalitate. Evadarea din acest univers ostracizant se face în visare, în literatură, în argou, adoptat ca scut. Tonul rămâne sentimental, melancolic, specific unei evocări a despărțirii de copilărie și adolescență. SCRIERI: Nopțile migratoare, pref. Alexandru Paleologu, București, 1972; Zodia măslinului, București, 1974; Cartea runelor (Adaos la Parnasul dacic), București, 1976
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
AL II-LEA Testul nr. 78 SUBIECTUL I (4 puncte) Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Și el e emirul, și toate le are... E tânăr, e farmec, e trăsnet, e zeu, Dar zilnic se simte furat de-o visare... Spre Meka se duce cu gândul mereu, Și-n fața dorinței - ce este - dispare - Iar el e emirul, și toate le are. (Alexandru Macedonski, Noaptea de decemvrie) 1. Încadrează fragmentul dat în structura poemului. 2. Precizează două elemente simboliste prezente
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
simbolice, reprezentând Revoluția bolșevică e o metodă manipulatorie-propagandistică mai eficientă decât pare. În 1924 suntem într-o epocă tânără a cinematografului, în care spectatorii alunecă ușor în „alte lumi”, decorurile și costumele din Aelita, astăzi hilare, deschideau pe atunci porii visării cu ochii deschiși. Când e aflat în reverie, omul acceptă mai lesne mesaje. Un mesaj propagandistic plasat într-o asemenea stare pătrunde mai adânc în suflet decât unul direct, „realist”. În plus, Iakov Protazanov mizează pe principiul tranzitivității acoperitoare, adesea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Arhitectura, transcendentul prin care sensibilitatea se concretizează în frânturile unor linii drepte. Spiritul visător vibrează în acorduri rigide care înnobilează pași severi și perpendiculari. Frânturi din miez negru de cărbune sălășluiesc sub acoperământul punctelor minuscule, simțiri pecetluite de visare. Paralelismul generat de antiteza sensibilității și a rigorii cunoaște reguli care sfidează aparența. Rafinamentul circularelor meditații catifelează cărămida aparentă și uniformă de zvâcniri profunde și neregulate. Ele se sting tăcut lăsând în urmă dâre de lumină vie. Se nasc și
Precizia infinitului. In: Apogeul by Ana Maria COGUT () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1806]
-
ascunse în penumbra colonadelor (Martha Bibescu 24)? Un București monumental, "eroic" se ridica în Stilul Carol II, cum se grăbiseră să numească lăudătorii vremii maniera locală a clasicismului epurat. Pandantul său "civil" era însă Bucureștiul modern; unii cercetători, legănați de visări dulci și senine, încercând să îndrepte trecutul spre a-1 putea idealiza, îl numesc de-a dreptul modernist 25. Bulevarde, de felul celui numit Magheru/ Bălcescu astăzi, bordate de îndelungi block-haus-uri, apar în anii treizeci ca din pământ și dau
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
o apropiere (În conștiința istorică) de trecut, pentru a evidenția distanța dintre prezentul Întinat, denaturat, rațional, calp și lumea curată, naturală, mitică, intuitivă a trecutului CÎnd privesc zilele de-aur a scripturilor române, Mă cufund ca Într-o mare de visări dulci și senine Iară noi? noi, epigonii? Noi În noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! (Eminescu, Epigonii) Poziția lor este diametral opusă În raport cu cea a iluminiștilor: aceștia din urmă clamează perfecțiunea rațiunii, a logos-ului, pe când
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
statistică a unui răspuns, a unei idei. Valoarea rezultatului muncii creatoare este dată de originalitatea sa. În funcție de gradul de control exercitat de conștiință, imaginația poate fi: a) voluntară ( imaginația reproductivă, productivă și visul activ/planuri de viitor); b) involuntară ( reveria / visarea cu ochii deschiși și visul oniric ). F.C. Barlett distingea trei tipuri de imaginație: a) imaginația asimilativă, asociată cu interese specializate, probabil determinate genetic, capacitatea de a se uimi. Imaginația asimilativă este caracterizată prin rezonanța între sentimente, amintiri individuale și obiectele
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
Neobosit cruciat al metaforelor, blând dezertor prin aburul viziunilor într-un veac corigent la visare. Se încăpățânează să măsoare cu inima și versul distanțele de la om la om, se încăpățânează să deschidă ferestre spre poezie, spre cultura adevărată, se încăpățânează să scrie scrisori către adrese imaginare. Mâinile sale înnoptează tot mai mult prin cărți. Neresemnat
OMAGIU POETULUI DANIEL CORBU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1735]