4,713 matches
-
pe pălăvrăgit, dar dă-mi voie ca înainte de asta să fiu o gazdă amabilă. Budinca ți-am împachetat-o, ai s-o mănânci împreună cu Florence. Cu ce vrei să te servesc? Miga se opuse de circumstanță. Bătrâna se apropie de vitrină. " Șerbănică nu mai are răbdare. N-a avut deloc cu cine trăncăni azi. Florence are una din zilele ei negre. Parcă o vezi înțepenită pe scaun și făcând bot. Și-acum să vedem ce mai zice domnul maior Cristescu. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
față pământie, fără pomeți. Pe buza subțire cu colțurile coborâte îi răsărise un herpes. Se desprinse oftând de oglindă și începu să se plimbe prin cameră. Se oprea din când în când și ridica scame invizibile. Lucrurile străluceau de curățenie. Vitrina șifonierului cu ceștile de cafea așezate într-o rână, să se vadă mai bine desenul, cristalul de pe masă care strivea un macrameu minuțios brodat, bibelourile naive așezate pe marginea studioului, cele patra volume verzi de enciclopedie cumpărate de la anticariat. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu m-a întrebat dacă am ceva împotrivă. * Era un interior specific de burlac bătrân, cu fotografii cazone și miros persistent de tutun, cu mobile vechi, moderne acum 50-60 de ani, purtând urmele peregrinărilor din garnizoană în garnizoană. Perdeluțele de la vitrina dulapului înalt erau date la o parte. Se vedeau înăuntru două cești de porțelan, un borcănel albastru de faianță ― "iaurt Miorița" ― umplut cu nasturi desperecheați, tuburi de zaharină, bani mărunți adunați într-o farfurioară. Pe gheridonul cu placă de marmură
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și ieși tulburat. Se simțea nemulțumit de el. Se despărțiră în pasajul subteran de la Universitate. În jurul lor, lumea mișuna, studenți gălăgioși, cu câte o mapă sub braț și mâinile încrucișate jos, la poalele canadienelor îmblănite, femei aruncând priviri distrate în vitrine, câte un puști care se "dădea cu scara", iar treaba îl înveselea nespus. Un bărbat cu capul gol și fular de mohair aștepta, lângă florărie, consultîndu-și mereu ceasul. În bar, chelnerii purtau tăvi cu pahare înalte și paie. O jună
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se plimba prin încăpere, cu mâinile la spate. Vedea interiorul cu alți ochi decât la prima vizită. Atunci fusese izbit de lipsa de gust, de ghiveciul ăsta de broderii, intuise obsesii de maniacă "nu intra încălțat", "nu pune degetele pe vitrină", "ai grijă, cade scrumul", "se roade covorul", "se strică perdeaua" etc. etc. etc. Acum odaia îl impresiona. Putea să ghicească eforturile emoționante ale Valericăi Scurtu ― o femeie urâtă ― de a-și încropi un trusou în speranța disperată că se va
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
când nu te poți împiedica să nu divinizezi un unchi îngrozitor de tânăr și aviator pe deasupra, cu ochi strălucitori și plin de fantezie, cu gusturi de băiețandru, un unchi în stare să cumpere un castel de zahăr și ciocolată expus în vitrină la Riegler ori să-și taie limbile de la niște pantofi noi lucrați la Shull ca să-i facă praștie nepotului. Nevastă-sa limfatică, fără nerv și fără umor, se cutremura. Cristescu urcă pe Strada Karl Marx, identificînd-o automat: "Fost Lascăr Catargi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unui obiect sau a altuia și își dădea seama că fiecare însemna mai mult decât o amintire: un individ, o generație, un anno domini... De pildă, panerașul de mărgele în care femeia își păstra probabil lumii, tabachera de fildeș din vitrină, unde încăpeau 5 sau 6 țigări, plosca din piele moale, fină care amintea de chefuri haiducești izbucnite în răcoarea pădurii, un picnic din însoritul mai al lui 1905 sau 1906 cu rochii albe și pălării florentine... Vâlcu se întoarse cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mîinii pentru a primi raza materializată pe un plan invizibil de inelul-pistol de pe deget. Nu era un revolver de duzină, acest produs nevăzut, vrăjitoresc, ci unul dintr-o serie specială, care nu se vindea în magazine, nu era expus în vitrine și nici nu era folosit decît în cazuri extreme. Trăgea instantaneu pe o frecvență dincolo de limitele vederii oamenilor; și întrucît mușchii inimii generalului fură prinși de această forță paralizantă, Hedrock își desfăcu palma strînsă. Pistolul invizibil se dematerializă. În iadul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
REPEDE LA NORMAL CENTRII VEDERII. ATELIERUL SE AFLA ÎNTR-O POIANĂ CU VEGETAȚIE VERDE. ALCĂTUIA UN TABLOU IDILIC ȘI ODIHNITOR ÎN DECORUL SĂU CA O GRĂDINĂ. TOTUL PĂREA PERFECT NORMAL, CA ȘI PE VREMURI. APROPIINDU-SE VĂZU CĂ AFIȘUL DIN VITRINĂ ERA ACELAȘI DIN TOTDEAUNA. LITERELE ERAU MAI MICI DECÎT CELE DE PE AFIȘUL EXTERIOR, DAR CUVINTELE ERAU LA-FEL DE POZITIVE: CELE MAI EFICACE ARME ENERGETICE DIN ÎNTREGUL UNIVERS CUNOSCUT HEDROCK ȘTIA CĂ AȘA ESTE. SE UITĂ LA ÎNTREGUL ARSENAL STRĂLUCITOR DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
-I SACRIFICE. PE DE ALTĂ PARTE, DACĂ NU ERA VORBA DE O CAPCANĂ, N-AVEA DE CE SĂ SE TEAMĂ. SE DECISE SĂ NU-ȘI FACĂ GRIJI ȘI SĂ NU AIBĂ TEMERI, CEL PUȚIN O VREME. PRIVI, PLIN DE CURIOZITATE, LA VITRINELE ÎNȘIRATE DE-A LUNGUL PEREȚILOR SAU ARANJATE ÎN ORDINE PE PARDOSEALĂ. ERAU NIȘTE CONSTRUCȚII STRĂLUCITOARE, CAM VREO DOUĂSPREZECE ÎN TOTAL. HEDROCK SE APROPIE DE UNA DIN ELE, CEA DE LÎNGĂ UȘĂ, ȘI SE UITĂ LA CELE PATRU CARABINE MONTATE ÎNĂUNTRUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎNȘIRATE DE-A LUNGUL PEREȚILOR SAU ARANJATE ÎN ORDINE PE PARDOSEALĂ. ERAU NIȘTE CONSTRUCȚII STRĂLUCITOARE, CAM VREO DOUĂSPREZECE ÎN TOTAL. HEDROCK SE APROPIE DE UNA DIN ELE, CEA DE LÎNGĂ UȘĂ, ȘI SE UITĂ LA CELE PATRU CARABINE MONTATE ÎNĂUNTRUL VITRINEI. VEDEREA LOR ÎI DĂDU FIORI DE PLĂCERE. FUSESE PROFUND IMPLICAT ÎN CREAREA ȘI DEZVOLTAREA ACESTOR COMPLICATE ARME ENERGETICE, DAR ÎN SINEA LUI FAMILIARIZAREA CU MAȘINILE NU GENERASE NICIODATĂ DISPREȚ. MULTE DINTRE ACESTE ARME MAI PURTAU ÎNCĂ VECHILE LOR NUME: LI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
AȘA ACESTE ARME FUSESERĂ PROGRAMATE SĂ DESCHIDĂ FOCUL NUMAI ÎN AUTOAPĂRARE SAU ÎMPOTRIVA ANUMITOR ANIMALE ÎN TIMPUL SEZONULUI DE VÎNĂTOARE. DE ASEMENEA MAI AVEAU ȘI ALTE CALITĂȚI SPECIALE, MAI ALES ÎN PRIVINȚA APĂRĂRII SI A VITEZEI DE FUNCȚIONARE. HEDROCK SE PLIMBĂ ÎN JURUL VITRINEI ȘI GĂSI ACOLO UN BĂRBAT ÎNALT ȘEZÎND PE UN SCAUN, APROAPE ASCUNS DE O ALTĂ VITRINĂ. PRESUPUSE CĂ E NEELAN, DAR ÎNAINTE DE A SE PUTEA APROPIA ȘI PREZENTA SE PRODUSE O ÎNTRERUPERE. SE DESCHISE UȘA DIN FUND ȘI ÎȘI FĂCU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SEZONULUI DE VÎNĂTOARE. DE ASEMENEA MAI AVEAU ȘI ALTE CALITĂȚI SPECIALE, MAI ALES ÎN PRIVINȚA APĂRĂRII SI A VITEZEI DE FUNCȚIONARE. HEDROCK SE PLIMBĂ ÎN JURUL VITRINEI ȘI GĂSI ACOLO UN BĂRBAT ÎNALT ȘEZÎND PE UN SCAUN, APROAPE ASCUNS DE O ALTĂ VITRINĂ. PRESUPUSE CĂ E NEELAN, DAR ÎNAINTE DE A SE PUTEA APROPIA ȘI PREZENTA SE PRODUSE O ÎNTRERUPERE. SE DESCHISE UȘA DIN FUND ȘI ÎȘI FĂCU APARIȚIA UN BĂRBAT MAI VÎRSTNIC, DE STATURĂ IMPUNĂTOARE. ÎNAINTĂ CU UN ZÎMBET PE BUZE, CU AERUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ETAJE. UȘA FRUMOS ÎMPODOBITĂ SE DESCHISE CA ȘI CEA A PRIMEI CLĂDIRI ÎN CARE INTRASE, NU ÎNTR-O ANTICAMERĂ, CI DIRECT ÎNTR-O CAMERĂ. ERA O ÎNCĂPERE MAI MARE DECÎT CEA DINTÎI. ERAU ARME DE FOC ÎN PODEA ȘI ÎN VITRINELE ÎNȘIRATE DE-A LUNGUL PEREȚILOR, IAR ÎN COLȚ ȘEDEA UN BĂRBAT CARE TOCMAI DESCHIDEA O SCRISOARE. DEJA ASUPRA LUI HEDROCK SE REVĂRSASE PRIMUL ȘOC. ACUM INTRASE ÎN ARSENALUL LINWOOD, IAR OMUL DIN COLȚ ERA DANIEL NEELAN. SCENA ÎNTREVEDERII DINTRE NEELAN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe care numai socialismul biruitor o putea naște în sufletele noastre. Și poate că această capacitate de uimire în fața lui Tintin și a lui Milou mă urmărește și astăzi, atunci când în drum spre facultate mă opresc, automat, spre a admira vitrina în care se află un modest anunț : „Aici puteți găsi albumele Tintin”. Socialismul real a trecut, lăsând în urma sa mireasma unui timp al miracolului refuzat. Oricât de șocantă ar părea această aserțiune unui public educat să privească cu dispreț savant
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
umedă a acestei primăveri te făcea să dorești arșițele verii. În orașul clădit în formă de melc pe fâșia lui de podiș, destul de puțin deschis spre mare, domnea o toropeală posomorâtă. Între zidurile sale lungi și tencuite, pe străzile cu vitrine prăfuite, în tramvaiele de un galben murdar, te simțeai oarecum prizonier al cerului. Singur, bătrânul bolnav al lui Rieux își învingea astmul ca să se bucure de această vreme. \ COACE, SPUNEA EL, FACE BINE LA BRONHII. Cocea într-adevăr, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au mai ajuns, pe șosele și pe calea aerului, la Oran. Astfel, s-a văzut cum circulația scade treptat, până ce a devenit aproape inexistentă, s-au văzut magazine de lux închizându-se de la o zi la alta, altele afișând în vitrine anunțuri de interdicție, pancarte negative, în timp ce șiruri de cumpărători staționau În fața ușilor lor. Oranul a luat astfel o înfățișare ciudată. Numărul de pietoni devine considerabil mai mare și chiar la orele pustii în mod obișnuit mulți oameni, reduși la inactivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
atât de subțirică încât Grand nu putea s-o vadă traversând o stradă fără să fie neliniștit. Vehiculele i se păreau atunci nemăsurat de mari. Într-o zi, în fața unei prăvălii aranjate de Crăciun, Jeanne, care se uita pierdută la vitrină, se răsucise deodată spre el: "Ce frumos!" El îi strânsese încheietura mâinii. În felul acesta se decisese căsătoria. Ce-a urmat, după părerea lui Grand, era foarte simplu. Cu toți se întâmplă la fel: te însori, iubirea mai durează puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îl îmbogățeau și prospera. Cât despre Grand, perioada sărbătorilor nu avea să-i reușească. Crăciunul din anul acela a fost mai degrabă sărbătoarea Infernului decât cea a Evangheliei. Prăvăliile goale și lipsite de lumină, ciocolățile artificiale sau cutiile goale din vitrine, tramvaiele încărcate de chipuri întunecate, nimic nu mai amintea de Crăciunurile trecute. La această sărbătoare, în care toată lumea, săracă sau bogată, se reunea odinioară, nu mai era loc decât pentru câteva bucurii singuratice și rușinoase pe care cei privilegiați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
înfățișare descompusă. Apoi îl pierduse din vedere. Doctorul și Tarrou au plecat cu mașina să-l caute. La prânz, pe o vreme de ger, Rieux, ieșind din mașină, se uita de la distanță la Grand, care stătea aproape lipit de o vitrină plină cu jucării de lemn lucrate grosolan. Pe chipul bătrânului funcționar curgeau, fără întrerupere, lacrimi. Și aceste lacrimi l-au răscolit pe Rieux pentru că le înțelegea și le simțea și el în gâtlej. Își amintea și el de logodna nefericitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ceas când te obosesc închisorile, munca și curajul, și implori chipul unei ființe și inima vrăjită a tandreței. Dar celălalt l-a zărit prin geam. Fără să-și înceteze plânsul, s-a întors și s-a rezemat cu spatele de vitrină ca să-l vadă venind. Ah ! domnule doctor, ah ! domnule doctor, făcea el. Rieux dădea din cap, aprobându-l, incapabil să scoată un cuvânt. Această disperare era și a lui, și ceea ce îi frângea inima în clipa aceea era imensa mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ales. Făcea pur și simplu parte din monstrul în mișcare alcătuit din bărbați, femei și copii, unii chiar mai tineri decât el. Formau un animal colectiv, care scotea acum un răget năprasnic. Dădură buzna în sala spațioasă de la intrare, sticla vitrinelor strălucind în lumina argintie a lunii care se revărsa prin ferestrele acoperișului. Urmă o scurtă pauză, în care monstrul parcă își trase sufletul. Salam și prietenul său Baghdadis contemplau priveliștea din fața lor. Muzeul Național de Antichități, nu demult trezoreria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Irakul lui Saddam era prudent să nu încalci regulile sau să atragi atenția asupra ta. Acum, aceiași oameni - vecinii săi - erau cuprinși de dorințe sălbatice, furând tot ce le cădea în mână și distrugând restul. Salam întinse mâna spre o vitrină spartă, în care se afla un colier din chihlimbar și pietre portocalii. Dar cineva îl apucă de încheietură înainte să-l poată atinge: o femeie între două vârste, cu ochi scânteietori, oprindu-l pe Salam cu mâna stângă și însușindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În schimb, Nawaf bătea ușor într-unul din obloanele de oțel. După o secundă sau două, acesta începu să se ridice, acționat parcă de un mecanism electric. Înăuntru străluceau lumini fluorescente, dezvăluind ceea ce părea a fi un magazin de suvenire: vitrine mari de sticlă și, în spatele lor, o grămadă de fleacuri. Haide, haide. Niște ceai? Mahmud încuviință din cap în timp ce studia marfa. Cadrane de ceas pe fâșii de lemn fin lustruite; borcane cu nisip colorat și sticle cu apă „Garantat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
va spune prietenului său Iehuda, un numismat împătimit, să nu mai fie atât de fricos și să facă un drum până aici. Se îndrepta spre ieșire când zări un magazin de care aproape uitase. Ca și celelalte, nu avea o vitrină, ci doar grămezi de marfă așezate afară, care se prelungeau până înăuntru. Să intri însemna să stai pe porțiunea îngustă de podea care nu era acoperită cu marfă, un canion cu bunuri pe ambele părți. La nivelul ochilor și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]