50,154 matches
-
Adriana Bittel Pentru generația mea, Cadavrul viu e mai plin de viață decît pentru alții. Are vocea declamatoare a lui Ion Manolescu, la "teatru la microfon", în copilărie, are întruchiparea lui Alexei Batalov din filmul lui Vengherov, din tinerețe, cu cîntece rusești pe care le cîntam și noi, la chefuri (Pei do dna, Feodor Vasilievici!), are bibliografia
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
vîrsta spirituală critică a personajului, are înzestrarea și inteligența artistică de a-l face credibil de la început pînă la sfîrșit, evitînd capcana "rusismelor" patetice. Cu cîtă muncă a ajuns și se menține pe muchia emoționantă a autenticității, numai el știe. Vocea bine lucrată nu-l trădează nici o clipă, efortul fizic considerabil nu-i taie suflul, e de acolo. Mircea Rusu e Fedea Protasov, într-o creație de maestru. Impecabili în roluri sînt și Ilinca Tomoroveanu, Simona Bondoc, Mircea Albulescu, Doru Ana
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
Mormânt. Patriarhul se apleacă în genunchi, cu capul plecat pe Sfânta Piatră și face rugăciunea tainică. Totul este în tăcere. Toată suflarea este emoționată, așteptând Sfânta Lumină, marea Minune! Numai arabii creștini aleargă prin Biserică, bătând din palme și cu voci puternice roagă pe Dumnezeu, în limba lor, să trimită Lumina. Deodata, un vânt lin se simte pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt. Vântul dispare și pe piatră încep să apară stropi. Se formează o rouă de lumină alb-albăstruie, care nu arde deși
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
vulgaritate, înainte de-a fi de-o extremă prostie - ale celor menționați nu cad tocmai din senin. Ele au fost pregătite de ani lungi de încercări de a reabilita aparatul represiv al comunismului, duse pe diverse tonuri și de diverse voci. Prin '90 - '92 s-a încercat ruperea în două a activității Securității: o activitate represivă, criminală, din primul deceniu și jumătate de la preluarea puterii (când, evident, securiștii-criminali erau unguri și evrei!). O dată cu venirea la putere a lui Ceaușescu, Securitatea s-
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
poate bănui, atunci când a fost să alcătuiască distribuția. Aici nu mai putem vorbi de armonizare ci mai degrabă de discrepanțe și inadecvări. Interpreții tineri nu conving nici unul și cel mai puțin interpreta Mașei. Este frumoasă, ce e drept, și are voce, dar e crispată și exterioară. Frământările ei sunt strigate. Actorii maturi, în schimb, Simona Bondoc, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Alexandru Bindea sunt toți la ei acasă în rolurile lor. De fapt, spectacolul de la Național cu Cadavrul viu se reazemă în
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
ar fi mai drept să-i slăvim pe oameni să-i îndemnăm și pe zei să facă la fel." Planează peste întreaga structură narativă deseori extrem de complicată și peste un limbaj presărat cu prețiozități, un fel de detașare analitic-ironică a vocii întâi, sau alteori - o nostalgie (vizavi de lucrurile trecute) bine ținută în frâu de luciditate. În acest punct se întâlnește cu Ștefan Agopian din Manualul întâmplărilor. Chiar și acolo unde ezită între statutul de erou și cel de autor (Omul
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
privință. Capitolele de început privesc cele două personaje principale cu un ochi foarte ironic, mediat de autor. Dar pe măsură ce se desfășoară romanul, personajele pun stăpânire pe el, devin complexe și sensibile, se schimbă ca rezultat al interacțiunii dintre ele, pe când vocea autorului alunecă mai în spate. Changing Places și Small World au fost gândite de la bun început ca "romane comice" - comedia domină structura și substanța ambelor, permițând o doză de caricatură în caracterizare și de farsă în intrigă. Nice Work și
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
1952). Urma o indicație de Partid (eu nu trebuia să fiu reabilitată), la care se adăuga binecunoscutul lui cinism personal. Dar relativa inapetență a criticii față de mine, în următoarele decenii, se datorează, cred eu, parțial, varietății stilistice, frecventei "schimbări de voce" pe care o practicam, neîngăduind o "etichetare". Am fost numită, pe rând, "poetă a dragostei", "poetă cerebrală", "poetă a faptului cotidian", "poetă ludică" etc. Până, probabil, s-au plictisit... În schimb, Ion Barbu a făcut o altă caracterizare poeziei Dvs.
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
și a fost publicat, ca și Life Sentence (Condamnată la viață), la prestigioasa editură W.W. Norton & Comp. Nu știu dacă, exprimându-mă într-o limbă de adopțiune, calitatea poeziei mele a crescut, știu doar că mi s-a schimbat vocea (o schimbare de voce la vârsta mea!) și cum dintotdeauna am simțit nevoia să adopt registre variate... După Revoluție, v-ați întors de mai multe ori în România, cu gândul de a rămâne definitiv acasă. Ce v-a determinat să
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
ca și Life Sentence (Condamnată la viață), la prestigioasa editură W.W. Norton & Comp. Nu știu dacă, exprimându-mă într-o limbă de adopțiune, calitatea poeziei mele a crescut, știu doar că mi s-a schimbat vocea (o schimbare de voce la vârsta mea!) și cum dintotdeauna am simțit nevoia să adopt registre variate... După Revoluție, v-ați întors de mai multe ori în România, cu gândul de a rămâne definitiv acasă. Ce v-a determinat să vă răzgândiți? Împrejurările se
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
lumină inedită, o nouă perspectivă se deschide, ca într-un exercițiu de prestidigitație. Prezente in nuce, în eseul din 1925 (Dezumanizarea artei), toate aceste particularități de stil și metodă, conferă argumentației, excelent conduse, acel charm aparte ce ține de catifelarea vocii, de opțiunea pentru sensul real, viu al lucrurilor, dezmorțind articulațiile rigide ale conceptelor mumificate din istoria esteticii. Era și firesc, pentru că Ortega încearcă aici să traducă în termeni filozofici postulatele unei estetici noi, ale celei moderniste, care abia își preciza
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
Cătălin Constantin Sub titlul , Irina Mavrodin își reunește, într-un singur volum, poeziile, de la debutul ca poetă, în 1970, până la Vocile, ultimul volum, din 1998, cel pentru care a primit Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor. Referințele critice și nota bio-bibliografică de la sfârșitul cărții lasă să se întrevadă, de ce activitatea de poetă a Irinei Mavrodin a fost mult timp ocultată, rămânând
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
ale vremii și urmat, la un an, de un nou volum - Reci limpezi cuvinte. Volumele următoare apar însă la intervale mari în timp și, deși apreciate de critici, au fost mai puțin comentate: Copac înflorit - 1978, Picătura de ploaie - 1987, Vocile - 1998. Punere în abis adaugă acestora douăzeci și una de poeme inedite. Am citat toate aceste titluri pentru că ele, chiar singure, reușesc să vorbească despre traseul poeziei Irinei Mavrodin. O poezie simplă în aparență, care se impune prin forța trăirii și prin
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
școală sau eventual cu școala făcută la f.f. Ca să fac o paranteză, într-o clipă de disperare mă gîndisem să-l rog pe Fane Spoitoru sau pe Truțulescu să spună ceva de bine și despre cultură, căci mai ales asemenea voci se fac auzite în mass media, interesează, sporesc vînzarea unor publicații. Și pentru că vorbeam de știință, în iunie, la Sinaia, Fundația va organiza o întîlnire cu oameni de știință români din diaspora și savanți străini care valorifică diverse cercetări științifice
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
cred că sînt, dar asta e altă căciulă, oricum prea mare pentru capul lor), le-am citi și noi cu plăcere comentariile. Pentru dl Vighi, fostul președinte al PNL, dl Câmpeanu, era "un soi de Cațavencu cu inflexiuni baritonale în voce". Dar debarcarea "baritonului șef" a permis PNL să reintre în scena politică și în CDR, unde însă s-a supus cam multișor - prin voința prudentului președinte Quintus, - "ucazurilor creștin-democrate" ale PNȚCD. "...Partea cea mai straniu-absurdă a politicii partidelor românești este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
contrapuncturi incredibile, într-o atmosferă uneori ireală - de alburi și cortine transparente, de aripi întinse - ca în Pescărușul - fără zbor - concepută impecabil de Lia Perjovski. De fapt, Spirit asta și înseamnă și asta va rămîne: o polifonie artistică pe trei voci: Valeriu Seciu, Cătălina Buzoianu, Lia Perjovski. P.S. Din pagină lipsește fotografia cu Valeria Seciu, protagonista spectacolului. Secretariatul literar nu a avut bunăvoința de a ne o pune la dispoziție, cu toate insistențele noastre.
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
Ioana Băețica Poate că cel mai simplu și, în cazul de față, mai adecvat - este să asculți de vocea poetului caracterizându-și propria operă: "...ceva impersonal și plin, gata să crape de mișcare și viziuni." Într-o Austrie sclipind de luxul sălilor de spectacol, animată de o viață mondenă înveșmântată în borangic, plină de seva rafinată alt Wien, Georg
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
să mă supun "regulilor jocului" în mod mai cuminte, cariera mea ar fi fost de proporții cu totul diferite: faimă, satisfacții economice, sociale și atâtea altele. Uite câteva exemple. Am continuat să scriu despre lucruri românești. (În România, au fost voci de nechemați care mi-au azvârlit acuzații contrare, dar nu le-am considerat vrednice de replică.) Aș putea spune că am publicat cam atât cât un institut întreg pe această temă. Făceam acest lucru în mod total "gratuit", nu era
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
vreme, mai cu seamă, tot mai mulți concetățeni de diferite îndeletniciri, oameni cu o anumită valoare culturală, morală etc. se plîng de faptul că, pe zi ce trece, tinerii cărora abia le cresc tuleile, încep a-și îngroșa nu numai vocea, ci și - fie-ne cu iertare - obrazul. Ce se întîmplă oare? Să confunde ei, succesorii noștri, libertatea de exprimare, în sfîrșit dobîndită după o jumătate de veac de tăcere, cu pumnul în gură? Greu de crezut și imposibil de admis
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
mare, scund sau înalt, slab sau gras, rotund sau filiform, ca o bilă sau ca un băț, cu brațe, crengi sau frunze sau neted ca o foaie de hârtie, cu ochi sau fără ochi, cu limbă sau fără limbă, cu voce sau fără voce, alb sau negru, colorat sau străveziu, plin sau gol, urât sau frumos, luminos sau întunecat, tânăr sau bătrân." Descifrăm aici (noi, maturii) o fină comedie a psihozei care a cuprins umanitatea la sfârșitul mileniului doi. De altfel
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
înalt, slab sau gras, rotund sau filiform, ca o bilă sau ca un băț, cu brațe, crengi sau frunze sau neted ca o foaie de hârtie, cu ochi sau fără ochi, cu limbă sau fără limbă, cu voce sau fără voce, alb sau negru, colorat sau străveziu, plin sau gol, urât sau frumos, luminos sau întunecat, tânăr sau bătrân." Descifrăm aici (noi, maturii) o fină comedie a psihozei care a cuprins umanitatea la sfârșitul mileniului doi. De altfel, în general, cărțile
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
treno per Helsinki (Trenul de Helsinki), Isolina - distins cu premiul Fregene, La lunga vita di Marianna Ucria (Lunga viață a Mariannei Ucria) - premiul Campiello, premiul Marotta, premiul Guadrivio, premiul Apollo, premiul Reggio Calabria; Bagheria, Cercando Emma ( Căutând-o pe Emma), Voci, Dolce per se (Dulce în sine), Buio (Întuneric). Pasionată de teatru, prietenă cu nu puțini actori și regizori, Dacia Maraini s-a implicat și într-o serie de experimente scenice, scriind până în acest moment șapte volume de piese de teatru
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
este un crâmpei de autobiografie, singura pe care am scris-o. Ea se leagă de Lunga viață a Mariannei Ucria, este scrisă mai târziu, dar, ca fapt de viață, o precede. Eu simt însă foarte aproape și o carte ca Voci, care este istoria unei crime,dar care privește și sentimentul pe care îl am referitor la destinul femeilor și munca mea de ziaristă. O viitoare traducere în română depinde însă de mulți alți factori. Acum s-a deschis un drum
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
puterii și felul în care ea se manifestă în cele mai neașteptate moduri cu putință. Această piesă nu reprezintă numai o nouă etapă de creație, profundă și incitantă cu adevărat, a lui Valentin Nicolau, dar face să se audă o voce importantă a unui nou stil, modern și epurat de clișee, al dramaturgiei românești. (M.C.) Scena 12 Sala Tronului este pregătită pentru festivitatea de încoronare. CURTENI, GĂRZI, soli, ambasadori, preoți și mulți alți invitați așteaptă cu înfrigurare începerea ceremoniei. Ochii tuturor
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
a murit la Spitalul de Urgență Floreasca, București, unde se constatase un diagnostic diferit față de cel pus la Bacău. Cezar Ivănescu a deschis, atât cât a putut, ușile către toți cei ce arătau talent, dedicație și pasiune, indiferent de stil, voce lirică și timbru de intonație estetică. Prin „Numele Poetului” care a făcut să existe sute și poate mii de scriitori, mai importanți ori mai mărunți de pe la noi, opera lui de mentor și de îndrumător și-a găsit expresia cea mai
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]