37,159 matches
-
își regăsește un loc de muncă stabil, ipso facto, riscul de șomaj dispare, iar cel de-al doilea tovarăș de viață revine la inactivitate. Efectul lucrător descurajat urmează o altă logică, aceea a retragerii din viața activă nu din proprie voință ci de ciudă. Acest comportament este clasic în preajma vârstei de pensionare când persoana resimte că din cauza vârstei șansele sale de a fi preferat cu ocazia unui interviu pentru angajare sunt foarte slabe, chiar nule. Să mai menționăm, în sfârșit, că
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
grad, încât o persoană de 56 de ani sau mai mult, concediată dintr-un motiv economic, beneficiază în Franța de o alocație de înlocuire egală cu 70% din salariul anterior. Pe scurt, slabul procent de încadrare a seniorilor este o voință politică constantă din anii 1980, care are drept efect să facă din ce în ce mai problematică folosirea ca forță de muncă a clasei celor mai în vârstă. Procentul de încadrare a celor între 55 și 59 de ani este de 54% în Franța
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
numărul total al gospodăriilor a trecut de 19 832 000 în 1982, de 22 240 000 în 1992 și de 24 775 000 în 2002. În general, politicilor familiale li se atribuie trei obiective, al căror dozaj depinde evident de voința politică a autorităților publice. Primul obiectiv este de a reduce inegalitățile, al doilea, de a compensa costul [întreținerii] copilului, al treilea, de a permite libera alegere a familiilor între a lucra și a se ocupa de copiii lor, în special
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
și adversari ai coeficientului familial. Partizanii "copilului-parte" consideră că a avea un copil induce un cost pentru părinții săi, că el amputează veniturile care, fără prezența lui, ar fi afectate în alte scopuri. Coeficientul familial, conform acestei logici, răspunde unei voințe de "echitate orizontală": familiile fiscale având aceleași capacități contributive plătesc aceeași sumă ca impozit. Fiecare membru al familiei fiscale ar trebui să primească o fracțiune din venitul familial și să achite un impozit pentru această parte. Un asemenea sistem fiscal
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
constrângerile de mai sus ar mări dimensiunile piramidei vârstelor la bază și la mijloc, dar asta nu ar suprima niciodată tendința ce ține de fondul îmbătrânirii. Este un lucru înțeles de cei ce iau, cu mai multă sau mai puțină voință de acțiune, deciziile publice în țările îmbătrânite. Reformele s-au impus și ele au aspecte diferite de la o țară la alta. Apariția reformelor Procesul de reformare a sistemelor de pensii continuă de la începutul anilor 1980, într-o perspectivă de dominație
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
dăm seama cu toții, mutațiile în curs în marea majoritate a țărilor converg în favoarea unui sistem financiar mixt, jumătate repartizare, jumătate capitalizare, pentru a combina în mod inteligent și după niște proporții negociate eforturile personale și solidaritatea între generații. În fine, voința unui număr mare de persoane de a transmite o moștenire urmașilor nu trebuie înlăturată. Dacă există voința de a lăsa moștenire un patrimoniu copiilor săi, mai trebuie ca ceea ce se cheltuiește pentru un consum permanent să nu împiedice atingerea obiectivului
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
jumătate repartizare, jumătate capitalizare, pentru a combina în mod inteligent și după niște proporții negociate eforturile personale și solidaritatea între generații. În fine, voința unui număr mare de persoane de a transmite o moștenire urmașilor nu trebuie înlăturată. Dacă există voința de a lăsa moștenire un patrimoniu copiilor săi, mai trebuie ca ceea ce se cheltuiește pentru un consum permanent să nu împiedice atingerea obiectivului. Această observație conduce mecanic la a economisi în plus pe perioada maturității. Concomitent, scăderea consumului la sfârșit
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
vârstă sunt în general într-o situație economică mai confortabilă decât cea a tranșelor de vârstă sub 25 de ani. Să mai menționăm, în sfârșit, că nu trebuie asimilate independența economică (capacitatea de a trăi în mod autonom) și întrajutorarea (voința împărțită între membrii unor menajuri diferite de a realiza economii de scară care au evident un efect financiar susceptibil de a fi măsurat). Dacă o persoană îi duce la școală pe copiii alteia, se poate desigur cifra avantajul corespunzător, dar
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
jumătate. Răzmerițele, hăr țu ielile locale, războaiele se dezlănțuiseră curînd după instituirea Pașalîcului de Buda. Rămas În vest și În nord doar cu mici părți din vechiul stat, noul Regat Ungar, cu capitala strămutată la Pozsony (Bratislava), se pusese, prin voința Dietei sale nobiliare, sub autoritatea Habsburgilor catolici de la Viena. Fiecare nou Împărat urcat pe tron era recunoscut de Dietă și ca rege al micii Ungarii. Principii și magnații calvini din Transilvania, acum autonomă, au ridicat de multe ori armele ca să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Bucureștilor, nici nu bănuiam că există, În niște săli de așteptare, naosuri, laboratoare. Mi s-a luat acolo amprenta vocală. Iar cu picătura asta de voce, voi Învia eu mumiile bibliotecii Alexandriei și toate fantomele ei. Fără de mine și dincolo de voința mea, amprenta glasului meu va trece din ordinator În ordinator, se va așeza asupra textelor și le va face să vorbească: Înjurături, rugăciuni, blesteme, onoma topee, verdicte, condamnări la moarte, denunțuri, căințe În public, romane fluviu, poezii tîmpite, predici, comutări
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
retrage din sufletul lui Iuda, iar apostolul realizează brusc enormitatea răului pe care l-a comis. Iuda acționează deci în transă? Da, putem afirma acest lucru, dar transa survine abia după ce a hotărât să se despartă de Isus din proprie voință, prin liberul său arbitru, astfel spus, printr-un proces deliberativ strict rațional, neinfluențat de nimeni. Diavolul, crede Origen, n-a reușit să-l pervertească total și irevocabil, dovadă fiind remușcarea și lepădarea de banii murdari. Natura sa păstrase acel „rest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dat. Sens secundar: neatingerea scopului propus, falimentul. • Sensurile abstracte, „a greși”, „a comite o eroare”, „a se înșela” etc., apar cu precădere în Odiseea și devin preponderente la tragici. • Hamartia/hamartema: greșeală scuzabilă, datorată orbirii provocate de o forță exterioară voinței umane. Cu acest sens termenul apare în tragedia greacă. Sensul evoluează spre intenție responsabilă, dar cu circumstanțe atenuante. Comentând un pasaj din Retorica lui Aristotel, Moulinier notează: „hamartemata sunt greșelile comise din calcul, dar fără nici o răutate, în timp ce adikemata implică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iahve)60. • Alte sensuri ale lui aphiemi: „a emite”, „a da drumul” (lacrimilor sau cuvintelor); cu pneuma: „a-și da duhul, a muri”. Avem de-a face cu un ansamblu de sensuri concrete în care nu intervine deloc ideea de voință, de hotărâre a subiectului de a șterge cu buretele consecințele nefaste ale unei acțiuni reprobabile. • Indiferență sau nepăsare față de consecințele unui acțiuni: „a lăsa să scape”, „a da drumul”, „a neglija”, „a lăsa deoparte”, „a nu se sinchisi”. • Sens care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
subiectului de a șterge cu buretele consecințele nefaste ale unei acțiuni reprobabile. • Indiferență sau nepăsare față de consecințele unui acțiuni: „a lăsa să scape”, „a da drumul”, „a neglija”, „a lăsa deoparte”, „a nu se sinchisi”. • Sens care implică ideea de voință: „a concedia”, „a da drumul cuiva”; „a lansa” (lancea, de pildă). • Aplicat la termeni precum „greșeală”, „acuzație”, „condamnare”, verbul aphiemi îmbracă de la sine un sens apropiat de cel de „a ierta”: „a dezlega”, „a disculpa”, „a achita pe cineva”. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
subliniată este aceea între împietrirea inimii fariseilor (Marcu) și împietrirea inimii poporului lui Israel în timpul exodului. Poporul lui Israel nu numai că nu-și arată gratitudinea față de Iahve, eliberatorul, dar nu face decât să vocifereze și să se opună ireverențios voinței Sale, trădându-L sistematic: „și Domnul a grăit către Moise: Oare până când Mă va mânia poporul acesta și până când nu Mă vor crede, cu toate semnele/minunile pe care le-am făcut printre ei?” (Num. 14,11: LXX). Consecință: Iahve
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
murdar, ofensator la adresa divinității nu poate fi interpretat ca o izbucnire necontrolată, spontană, imprevizibilă a unei minți/inimi scăpate momentan de sub control. Dimpotrivă, el reprezintă manifestarea unei încăpățânări sistematice, a unei încremeniri calculate, deliberate și provocatoare. Blasfemul este emanația unei voințe de distrugere bine exersate. Blasfematorul persistă în refuzul revelației, al adevărului evident, manifestat sub ochii săi. „Duhul Sfânt” din fragmentele comentate nu trebuie interpretat ca a treia persoană din Treime, deși lucrurile nu pot fi tranșate „matematic”. El este lucrarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păcătoși ar fi pedepsiți conform versetelor noastre, atunci n-ar mai intra picior de muritor în Împărăția cerurilor. Anulăm din nou, cu nejustificată iuțeală, rațiunea însăși a pocăinței și a convertirii. Să fie atunci vorba despre păcatul săvârșit în pofida cunoașterii voinței lui Dumnezeu? Dar cum putem stabili când cineva cunoaște voința lui Dumnezeu? Botezul nu constituie o cotitură decisivă în această privință, așa cum ne-o dovedește cazul centurionului Cornelius, care știe ce vrea Dumnezeu de la el înainte de a fi botezat. și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai intra picior de muritor în Împărăția cerurilor. Anulăm din nou, cu nejustificată iuțeală, rațiunea însăși a pocăinței și a convertirii. Să fie atunci vorba despre păcatul săvârșit în pofida cunoașterii voinței lui Dumnezeu? Dar cum putem stabili când cineva cunoaște voința lui Dumnezeu? Botezul nu constituie o cotitură decisivă în această privință, așa cum ne-o dovedește cazul centurionului Cornelius, care știe ce vrea Dumnezeu de la el înainte de a fi botezat. și viceversa, mulți dintre botezați habar nu au ce vrea concret
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cornelius, care știe ce vrea Dumnezeu de la el înainte de a fi botezat. și viceversa, mulți dintre botezați habar nu au ce vrea concret Dumnezeu de la ei. Deși teoretic ei se numesc creștini, practic, viața lor se află în contrasens cu voința divină. Dar și aceștia beneficiază de un antidot: creștinii desăvârșiți le oferă modele de îndreptare, de revenire în fire. Contraexemplu: David, care cunoștea voia Domnului și totuși păcătuiește, furând nevasta altuia. Mai departe: păcatul împotriva Duhului comis conștient (doar acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe Ham, care se născuse din sămânța lor. Astfel, opt suflete au fost salvate în arca lui Noe, printre care șapte erau suflete curate, iar al optulea, Ham, provenea de la o putere străină: el a fost introdus în arcă împotriva voinței Mamei de sus. Îngerii au aranjat totul pentru ca lucrurile să se petreacă în acest fel. Pentru că, zic ei, îngerii aflaseră că întreaga lor seminție va fi măturată de potop, și ei l-au introdus într-ascuns pe acest Ham despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
d.Hr.) și nu poate fi situată într-o singură regiune 174. Cercetătorii contemporani au scos în evidență caracterul dacă nu revoluționar, cel puțin îndrăzneț al versiunii „celor șaptezeci”. Termenii grecești folosiți pentru echivalarea unor termeni teologici ebraici atestă o voință profundă de subminare a autorității rabinice, devenită sufocantă. Cert este că, îmbrăcându-se în veșmântul limbii grecești, gândirea iudaică a câștigat în amplitudine, evitând riscul unei închideri sterilizante în sine. Odată cu traducerea Sfintelor Scripturi într-o limbă universală, iudaismul însuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trebuie așezată la sfârșitul, și nu la începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim este așadar următoarea: genesis - kinesis - stasis (creație - mișcare - odihnă paradisiacă). Îndumnezeirea e posibilă datorită acelor logoi ai ființelor create, care participă la Cristos-Logosul prin mijlocirea voinței dumnezeiești (și nu în mod ontologic, ca la Origen sau Evagrie). „Spre deosebire de concepția origenistă, potrivit căreia omul ar fi fost prima dată zeu, apoi, maturizându-se, ar fi decăzut din această stare primitivă, concepția maximiană este că omul este prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Părinților, el încearcă să le amintească tocmai membrilor Bisericii anumite adevăruri esențiale, căzute în uitare. În Introducere, el vorbește despre o „uitare a dogmei”, ce riscă să provoace deviații catastrofale în rândul credincioșilor. Ni se reproșează că suntem individualiști împotriva voinței noastre (malgré nous), prin logica însăși a credinței noastre, când, în realitate, catolicismul este esențialmente social. Social, în sensul cel mai adânc al termenului: nu numai prin aplicațiile sale în domeniul instituțiilor naturale, ci, întâi de toate, în el însuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
răutatea..." reuși să mai șoptească trandafirul deșertului... Rușinat, smaraldul șopti și el: "Nici eu n-am nici o vină. Eu am stat cândva pe fruntea celui mai frumos înger pe care l-a făcut Dumnezeu. Dar care nu i-a respectat voința. Și am căzut odată cu el. Numele lui, acum... e satana. Și așa e, cum ai spus tu. Oamenii sunt liberi, de aceea pot fi ispitiți. Dumnezeu luase atunci chip de om, de aceea a îndurat ispita pentru ei. Satana știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
părut o veșnicie, dar fusese o clipă doar, fiindcă a răspuns imediat : Cine e mama mea și cine sunt frații mei ?" Apoi, întinzând mâna spre toți care erau acolo, a spus : "Iată mama mea și frații mei ! Căci oricine face voința Tatălui meu din ceruri acela îmi este și frate și soră și mamă". Taică-meu a amuțit. Ceilalți au început să murmure : uite cum vorbește cu mama lui și cu rudele sale ! Unii s-au ridicat și au plecat. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]