2,768 matches
-
de wați, a amintit chiar de Proust. Au mai fost pomeniți Borges, Pynchon. Mă miră absența lui Joyce, mărturisesc... La mai toți „ilizibilii“ amintiți există o fascinație a limbajului, a construcției după legi proaspăt inventate. Și, mai ales, există o voluptate a sondării profunzimilor rar întâlnită. Unele formulări stilistice ale unor ipostaze omenești în La umbra fetelor în floare sau în „monologul“ lui Molly Bloom provoacă implozii de insolit, sunt rândurile pentru care „merită“ tot efortul decriptării. Sunt acele momente în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
iudeo-masonic. Prin cei care vor câștiga alegerile europarlamentare din 2009, Rusaliile vor fi simbolic prezente și la Bruxelles. Cel puțin pe perioada unui mandat de 5 ani. Resacralizarea pământului o nouă politică mondială? Presa internațională publică repetat și cu sadică voluptate o abundență de știri despre iminenta catastrofă a pamântului. Afli astfel că veșnica gheață a nesfârșitelor ținuturi polare se va topi în următorii 20 de ani afectând oamenii, clima și viețuitoarele. Cauza: încălzirea globală. În felul lui, pământul se revoltă
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
să-și închirieze tehnica din dotare pentru inefabile aventuri cu sania, renii și Crăciunițele. Însoțitoarele moșului sunt veritabilele top-model, posesoare de picioare lungi și costume sexy. Ținutul lor preferat este clubul de lux. Aici îi atrag pe fanii bogați ai voluptăților dezlănțuite, oferindu-le în dar o mulțime de fantasme erotice. Tarifele diferă în raport cu serviciile oferite. Ei bine, am să-l contrazic pe domul primar susținând că nu acesta-i spiritul Crăciunului. Marșul ultramediatizat este, pur și simplu, o manipulare a
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
sale, al valorilor și al participării sociale. Azvîrliți din interiorul familiei, neînțeleși de cadrele școlare, respinși de societate atunci cînd ultima lor speranță de afirmare de sine și echilibru sufletesc era legată de grup, ei capătă ceea ce A. Hesnard numea "voluptate criminală". Afirmarea de sine și voința de a avea putere sînt motivațiile normale ale unui eu normal. Ele devin criminogene cînd conțin "negarea celuilalt sub forma nimicirii sau spolierii lui, negație care, prin agresivitate, trece din stadiul dialectic în stadiul
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
îndată ce veți fi de acord. Să trecem la buze. Domnul profesor vă sugerează câteva mici modificări. Modificări mici, dar totuși esențiale. Câteva injecții vor augmenta volumul buzelor dumneavoastră, iar astfel vă veți putea bucura de niște buze mult mai senzuale. Voluptate. Acesta este cuvântul preferat al domnului profesor. Iar dânsul pune deseori semnul egal între voluptate și feminitate. Nu, sigur că nu, dacă mă întrebați pe mine, eu sunt convins că sunteți foarte bine așa. Dar o mică schimbare nu poate
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
modificări. Modificări mici, dar totuși esențiale. Câteva injecții vor augmenta volumul buzelor dumneavoastră, iar astfel vă veți putea bucura de niște buze mult mai senzuale. Voluptate. Acesta este cuvântul preferat al domnului profesor. Iar dânsul pune deseori semnul egal între voluptate și feminitate. Nu, sigur că nu, dacă mă întrebați pe mine, eu sunt convins că sunteți foarte bine așa. Dar o mică schimbare nu poate să vă facă nici un rău, ea ar avea doar menirea de a accentua feminitatea dumneavoastră
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
masă. Mâna ei dreaptă lasă să cadă osciorul golaș în farfurie, apoi apucă o chiflă cu semințe și-o duce la gură în timp ce ochii ei se întorc la ecranul magic. Buzele i se deschid și dinții mușcă din coaja neagră. Voluptate maximă. Acum peisajul s-a îmbunătățit considerabil. Printre zeci de steluțe mov, se zăresc două semințe de floarea-soarelui. Mă frec un pic la ochi (sunt cam obosit) și hotărăsc că am spionat destul. Ajunge. Privirea mea se plimbă zece secunde
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în serios întrebarea și mi-a răspuns prompt: Biblia, tragicii greci, istoricii romani, Mallarmé și Enciclopedia Britanică.) Locuiește la Köln și ține un curs de literatură română la Universitatea din Münster (1982-1983). Se stabilește la München, unde își reface, cu voluptate, colecția „Pléiade“. Își întregește continuu Istoria literaturii române și coordonează Caietul de literatură al revistei „Dialog“ de la Dietzenbach, la care colaborează scriitori români din diaspora. În timpul evenimentelor din decembrie ’89, adresează, prin intermediul „Europei Libere“, un apel patetic celor din țară
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de acolo, o lădiță neagră, sculptată, neîncuiată, plină de arginți austrieci, monede grele, purtând chipul împărătesei Maria Theresia - câteva sute de bucăți: mi s-au părut totdeauna simbolul zgârceniei lui, deși nu mi l-am închipuit niciodată scăldându-și cu voluptate mâinile în maldărul de galbeni și arginți. Mie însă, comoara descoperită mi-a dat delicii, împingându-mă la furt: de fiecare dată când îmi vizitam bunicii, foloseam pretextul closetului din baie ca să șterpelesc câte o piesă. Hoț n-am devenit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pentru mine bună parte din valoarea ei. Dacă aș fi fost în viață un om foarte bogat, mi aș fi procurat cărțile în dublu exemplar: unul pentru lectură sistematică, și altul de ținut pe raft și doar de răsfoit cu voluptate din când în când. Fiindcă tatăl meu le-a păstrat, arătându-mi le abia când am devenit scriitor cunoscut, le păstrez și eu până azi, respectându-i pietatea de părinte, dar fără vreo emoție deosebită, căci nu mi evocă mare
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
el după moarte mi s-a părut inacceptabil, confuz, iresponsabil, fără prezent și viitor, și nu-i pot înțelege pe cei care îl cultivă. Să-mi lipsească mie sondele cu care să mă scufund în mâlurile ideației? Mâlurile pot deștepta voluptăți ale simțurilor, nu ale gândirii. Într-a doua clasă primară, părinții m-au trecut la școala din strada Bob, destul de departe de casă, însă fuseseră informați că aici condițiile de învățământ sunt superioare. Clădirea școlii era ascunsă vederii de altele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu numai iaurtul, dar nici laptele bătut, chefirul): jumătate-jumătate, spre oroarea maică-mii, care socotea că profanam produsul lactat, atât de consistent, de puteai să-l tai cu cuțitul și, ca atare, fantastic de gustos; dar ce știa dânsa de voluptatea scrâșnirii zahărului în dinți, de amestecul delicios contradictoriu dintre acrișor și dulce? După ce ne-am întors la Cluj, amintirea lui Dan mi-a stârnit încă multă vreme nostalgia urbei dunărene, pe care n-aveam s-o mai revăd vreodată. Aici
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ce-i sta la dispoziție. Mă învârteam în jurul lui când lucra cu conștiinciozitate, dar nu prea cu aplicație (am învățat și eu meseria, fără ca mai târziu să-mi inspire vreun interes), însă gândul meu se îndrepta în altă parte, spre voluptățile secrete de pe tărâmul cultului meu phalic. Grozav ce doream să practic acest cult și cu ajutorul harnicului legător de cărți, dar opoziția lui îndărătnică era de neînfrânt. Nu dezarmam și reveneam cu niște rugăminți de milog, îndreptând mâna unde nu trebuie
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
calitatea mea de premiant al clasei, mă bucuram de oarecare autoritate, mai reușeam să-i opresc să le profereze în prezența mea imediată: nici nu le trecea prin minte că, noaptea, înfundându-mi gura în pernă, mă excitam repetând cu voluptate ceea ce învățasem de la dânșii și n-a intrat în propriu-mi vocabular decât la maturitate. Cu excepția unui evreu lungan, îmbrăcat ca lumea, dar cam bleg, adică blând, modest și la locul său, fecior de comerciant din urbe, toți erau români
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu timpul pe veci oprit în loc peste noi. Plăcerea mea supremă consta în această imobilizare sado-masochistă, vampirică a prăzii, ca a șarpelui în lungile momente dinainte de a-și înghiți victima. Am auzit apoi, după terminarea războiului, că partenerul meu de voluptăți tainice din cinematografe și parcuri a căzut ca ostaș în stepa rusească. Îl chema Nicu Ordeanu și arăta a orășean. Mai arătau și alții a orășeni, numele de familie al unuia era Ochialbi și unchiul său cânta ca violonist în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
deci și eu homosexual, îmi era cam silă să vin în atingere fizică cu el. Atingerea fizică de K. (într-un fel, mediocritatea - normalitatea - întruchipată, acea mediocritate-normalitate care constituie idealul corespunzător năzuințelor mele practic instinctuale) îmi provoca, în schimb, o voluptate de nedescris, sfâșietoare, prelungită, intensă și în amintire, urmărindu-mă atunci mereu, umplându-mi existența de fericire și melancolie. Nu ne-am prins, cred, niciodată de mână, dar în timpul lecțiilor gambele noastre stăteau adesea lipite una de alta, feroce apăsate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de Marcel Granet și Charles Guignebert -, de pe rafturile părintești, unde figura și Codul lui Hammurabi). Cât despre Orientul din apropiere, Levantul deloc străin strămoșilor noștri imediați, gustul căruia mi l-a trezit Panait Istrati, vagabondul, l-am întrezărit sub semnul voluptăților secrete și moleșitoare, la care se dedaseră cavalerii cruciați, cei purceși din sânul ilustrelor familii apusene cu coroane în stemă și în inel, și printre care eu l-am inventat pe detracatul bântuit de puritate Balduin de Tyaormin. Eram priapic
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vremea respectivă, el era obsedat de această figură, dovada existând în eseul în mine cel inventat de Sodoma (după cum Mishima s-a lăsat sedus de Sfântul Sebastian al lui Guido Reni). M-am recunoscut doar în metafora sfântului primind cu voluptate săgețile ce-i maculează corpul, însângerându-l (cum îl vede d’Annunzio), fiindcă eu sunt din rasa celor care nu se cuvine să respingă pe nimeni, ci trebuie cu devoțiune să accepte și să cultive diferențele, ca o fatalitate întotdeauna
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
activitatea lite rară. Ajunge profesor la Collège de France și la École Normale Supérieure; senator în 1865, membru al Academiei Franceze, din 1843. A făcut întâi parte din Cenaclul romantic și a publicat două culegeri de poezii și un roman, Voluptate ă1834). Apoi s-a consacrat exclusiv istoriei și criticii literare, fiind autorul unor scrieri fundamentale: Critici și portrete literare ă6 vol., 1832-1839), Port-Royal ă1840 -1859), Portrete de femei ă1844), Portrete contemporane ă1846), Convorbirile de luni ă15 vol., 1851-1862). Este promotorul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
deasupra orașului. Anii aceia de moarte și de mizerie din București se scaldă în reflectarea cerului, în parfumul florilor și al plantelor, în gustul fructelor amestecate cu pământ reavăn. Dacă stau să mă gândesc bine, exista, fără îndoială, în această voluptate a naturii - resimțită în același timp cu frica și cu mizeria - ceva asemănător opulenței unui sicriu strivit de coroanele mortuare. Contrastul dintre ceea ce trăiam și prezența vie a naturii din România supraviețuiește cu o forță extraordinară în străfundul memoriei mele
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
gips "Mama", urmat de alte două premii I În 1983, cu lucrările "Balerina" și "Gura lunii" și În 1984, cu lucrarea "Cătălina" (moldano). Lucrările sale sunt Îndelung plănuite. Așa cum spunea odată Aurel Leon, lacom să plămădească forma, Nicolae Popa Încearcă voluptatea pipăirii materiei convins că e dotat pentru portretistică. Atras de Înfățișarea fizică, de jocurile luminii pe rotunjimile corpurilor, sondează În psihologia personajului Încercînd a-și transcende propriile sale limite. Căutînd Îndelung formele semnificative, Nicolae Popa Încearcă să smulgă din dăltuirea
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
o cântă spre slava lui Dumnezeu, se poate lăsa furat nu de vraja și de sensul ei religios cât de felul cum singur o execută. În cazul acesta, spiritul executantului se prăbușește din zborul contemplației în admirația talentului propriu, în voluptatea cântării, a execuției. Am avea astfel în locul unui proces de dezmărginire a spiritului cu ajutorul muzicii, unul contrar, de limitare în egocentrism. Cazul acesta special însă, de excesivă subtilitate psihologică, Ioan Climax nu-1 ridică pentru a conclude la scoaterea artei din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nevoie de noroiul viciului pentru a fi într adevăr mare. Cu totul contrară acestei sfinte poesii e inspirația importată de pe trotuarul parizian, care ne reprezintă cu o apreciabilă seducție muzicală pe femeia declasată „a tuturor și-a nimănui”, obiect al voluptății animalice. Din aceste două exemple, înțelegem mai limpede decât din contradictoriile și confuzele discuții filosofice că amorul se poate apoteoza în două moduri principale: ca virtute naturală și ca păcat. Cugetătorul de geniu, care a fost doctorul Nicolae Păulescu, a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca virtute naturală și ca păcat. Cugetătorul de geniu, care a fost doctorul Nicolae Păulescu, a făcut ca nimeni altul distincția dintre amorul instinct al vieții și amorulpatimă pustiitoare. Instinctul sexual în funcția lui normală e legat de o anumită voluptate pusă de Dumnezeu ca mijloc prin care se asigură procreația. În lumea animală, el funcționează în chip inconștient numai în această direcție normală. Omul, bucurându-se de libertatea ontologică, are facultatea să separe scopul determinat al instinctului, care e procreația
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se asigură procreația. În lumea animală, el funcționează în chip inconștient numai în această direcție normală. Omul, bucurându-se de libertatea ontologică, are facultatea să separe scopul determinat al instinctului, care e procreația, de mijlocul lui de realizare, care e voluptatea, și să transforme voluptatea în scop unic al iubirii. Devierea instinctului de la scopul procreator și consumarea lui în voluptatea sterilă constituie patima desfrâului. Exact așa înțelege lucrurile Ioan Damaschin și mai limpede încă Maxim Mărturisitorul, care întrebuințează aproape aceleași expresii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]