4,110 matches
-
un tablou în curs de realizare. Și mâna pictorului nevăzut închega sub ochii ei portretele lor. Erau într-adevăr personajele pe care le știa, numai că ceea ce ieșea la iveală arăta cu totul surprinzător și înrămat într-o ramă de vrajă, dincolo de care nu mai putea să treacă. Examină desenul evantaiului din mâna ei. Un pin răsucit, cascade înspumate, câteva creste îndepărtate de munți și un stol de caractere chinezești zburând prin iradierea vibrantă a apusului, ducând cu ele un înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
într-o feerică îmbinare, ca o veritabilă mantie de magician sau ca pelerina unui prinț fermecat. Și el stătea aplecat peste secrétaire, în dreptul ferestrei, și descifra niște desene ciudate. Poate că acolo, în acele desene, se aflau ascunse tainele unor vrăji sau complicatele trasee până la palatul vreunui zmeu înspăimântător care o răpise pe fata împăratului... În lumina soarelui care trecea prin vitraliul ferestrei, Manuc cerceta desenele celor două cupe comandate încă din iarnă. Matteo i le adusese chiar în dimineața aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din cele mai fine marmure sau strălucirea frumuseții bărbătești, dar și mișcarea, tresărirea blândă a mușchilor, efectele luminii pe suprafața pielii, deplina armonie a gesturilor. El nu se dezbrăcase de lucruri, ci lucrurile alunecaseră încet, cu grație, ca într-o vrajă. Luciano tuși, apoi luă bluza și îl ajută pe prinț să se îmbrace. Taciturnul ucenic schimbă chiar și câteva vorbe cu acesta, ca să-i permită maestrului său să-și revină. Potrivi apoi umerii și brațele prințului în poziția stabilită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asta. Și Mariam îi mărturisise cam același lucru. „Emanuel, dragule, cred că am îndrăgit-o atât de mult pe frumoasa Marioritza, încât uneori mi se pare că o văd. De când a plecat, o simt mereu prin preajmă. E ca o vrajă. Să fie de vină parfumul?” ― Cred că am ajuns. Nu poate fi decât aici. Babic își opri calul și, ridicat în scări, cercetă împrejurimile. În mijlocul unui pâlc de copaci stufoși, crescuți la întâmplare, se ridica un vechi palat, o clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și când, puzderii de gâze, șerpi lunecoși, iezi rătăciți și iepuri fugari se ițeau din iarba înaltă și piereau dintr-odată, ca mistuiți de un pântec magic. Cu siguranță, cumanii care intraseră cândva în această pădure experimentaseră pentru prima oară vraja sau extazul. O numiseră Deli Orman, pădurea nebună. Și, în miezul acestei păduri, un pârâu sălta vijelios dintre stânci, aluneca într-o cascadă de curcubee rotitoare, apoi dădea un ocol potolit, ca să ocrotească minunea de flori a poienii. O răsuflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ai celuilalt. Și iar îl încercă bizara senzație că se afla în prezența unei femei. Ce fel de zaruri arunca acest agent original în marele joc murdar al politicii? ― Sunteți unul dintre puținii oameni ocrotiți ca într-un cerc de vrajă. Și, îndepărtându-se, pictorul râse din nou. Dar, pe lângă asta, mai există cineva care m-a ajutat să văd mai bine. ― Acel cineva are și un nume? Prințul formulase întrebarea alb, deosebit de clar, deși își simțea gâtul dureros de uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rămase ca să împartă coliva boierească, ornată cu o mare cruce din șiraguri dulci de perle argintii. Nicolae își adorase și încă își mai adora tatăl. Vorbea cu însuflețire, cu totul transfigurat de amintiri: ― În casa lui am trăit în plină vrajă. El o răspândea asupra noastră ca un mare magician. În casa lui, cât a trăit, nimeni nu a simțit trecerea timpului. Trăiam intens. Doar poezie. Doar povești... Mă culcam cu ele și mă trezeam în cântecele fetelor. Cârduri vesele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toți șarlatanii, spuse doamna Jyotsna, toți escrocii care pozează în șofran, toți acei guru la fel de corupți ca politicienii... — O, murmurau ei plini de satisfacție, Baba al lor nu era așa. Era o sursă neîntreruptă de mirare. Ba chiar își aruncase vraja asupra animalelor sălbatice din piață. — Hmmm, pufni spionul, care era, dacă e să spunem adevărul, puțin neliniștit de această nouă întâmplare. Fără-ndoială că e doar o interacțiune om-maimuță extrem de bine dezvoltată, spuse el. — Interacțiune om-maimuță, zise domnișoara Jyotsna, extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în după-amiaza aceea, când urcară din nou, în copacul lui Sampath, unde se obișnuiseră să i se alăture pentru o mică siestă în jur de ora 3, se simțiră incapabile să atingă starea generală de stupoare care cuprindea ca o vrajă livada exact la momentul acela al zilei. Sampath se întinse amețit în patul lui de sfoară. Își ținea palmele în sus astfel ca umbra lor să se reflecte pe trunchiul iluminat din fața sa și-și privea degetele mișcându-se, compunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-l găsea nimeni? Când adevărul ieși la iveală, după ce una dintre surori îl zărise pe Hungry Hop aruncând pe fereastră fostei sale agresoare fustele mamei sale, familia înnebuni de grijă. Era clar că-și pierduse echilibrul. Parcă sub influența unei vrăji periculoase, teama lui de Pinky Chawla se transformase într-o afecțiune nesănătoasă. — Fii atent, îl avertizară ei. O să te trimitem la unchiul tău din Dubai, dacă acest comportament continuă. Te însurăm imediat. Asocierea cu Pinky ar fi însemnat sfârșitul numelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
din Dubai, dacă acest comportament continuă. Te însurăm imediat. Asocierea cu Pinky ar fi însemnat sfârșitul numelui lor celui bun. Făcuseră o investigație discretă și aflaseră ce se întâmplase cu familia bunicului dinspre mamă al lui Pinky când căzuse sub vraja mamei lui Kulfi. Era vorba despre prăbușirea unei familii bune. Și li se spusese că totul începuse cam în același fel. Imediat începură să cerceteze fete din familii normale, de fapt, banale. Cui îi păsa de dansat, gătit și coeficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu-i purta pică băiatului. Iar eu mă bucur foarte tare că mi-ai spus, a intervenit David ciufulind părul puștiului cu afecțiune. Preț de o clipă, o clipă minunată, Fiona a crezut că totul o să fie în regulă, că vraja cea rea avea să se risipească. —Mami? Jessica o trăgea de haină. —Bina1. Da, iubito, bine. Îți aduce mami imediat. Fetița a plecat, iar Fiona s-a întors din nou către Jake și David. În curând o să se înnegrească toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e posibil! A trebuit să-l ajute să coboare de pe cămilă și să-l târască la umbră, i-a dat să bea și i-a sprijinit capul ca unui copil speriat, întrebându-se cum își pierdea puterile și ce ciudată vrajă exercita asupra lui nesfârșita întindere. „E bătrân, își repeta de nenumărate ori. Un om îmbătrânit înainte de vreme, care și-a petrecut ultimii ani din viață închis între patru pereți și pentru care totul, în afară de a gândi, înseamnă un efort supraomenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acasă, și pe urmă cu cocoșelul ei împielițat cu mașina la plimbare și doar că ațipea câteva ceasuri pe noapte și iar o lua de la capăt, temându-se că, dacă ar zăbovi prea mult într-un loc, s-ar rupe vraja... Fusese o vrajă și un vis. Șirul gândurilor se rupea când venea Mugurel de afară de la sanie. Îi mânca sufletul copilul ăsta. Înfometat și înfrigurat, și smiorcăindu-se în draci că n-are lumină să-și facă lecțiile. Smiorcăielile o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
urmă cu cocoșelul ei împielițat cu mașina la plimbare și doar că ațipea câteva ceasuri pe noapte și iar o lua de la capăt, temându-se că, dacă ar zăbovi prea mult într-un loc, s-ar rupe vraja... Fusese o vrajă și un vis. Șirul gândurilor se rupea când venea Mugurel de afară de la sanie. Îi mânca sufletul copilul ăsta. Înfometat și înfrigurat, și smiorcăindu-se în draci că n-are lumină să-și facă lecțiile. Smiorcăielile o apăsau în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
arătau ca zece monezi de aur pe fundul fântânii. Degetele de la picioarele Annei aveau viață. Degetele mele n-aveau viață, le-o furase boala cu nume de om. Stăteau unul lângă altul, cuminți, ca frumoasa din pădurea adormită sub puterea vrăjii. Când mă dureau picioarele, mama mi le masa cu oțet, pe urmă le înfășura în prosoape calde. Pulpele Annei sfredeleau apa, aproape așteptam ca părul ei brun să se facă blond și sânii să-i crească încă o dată pe-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
umeri, dintotdeauna urâse medicii mai mult decât orice boală, nu vreau, vreau să rămân acasă, însă protestele sale sunt lipsite de vlagă, învinse de vocea mea fermă, de tonul decisiv. Încearcă să îți miști brațele, îl îndemn eu, poate că vraja s-a risipit, însă ele nu se mișcă, nici picioarele, nici spinarea, nici o mișcare nu transpare dinăuntrul trupului său, numai gura i se schimonosește, iar ochii i se învârt înfricoșați de jur-împrejurul camerei. Nu avem de ales, Udighi, îi șoptesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă privește serioasă, aproape implorându-mă, repede, se grăbește ea, înainte să se trezească restul, trebuie să mă asculți, iar atunci îmi amintesc și eu că, într-adevăr, toți ceilalți dorm, fetița ei, copila mea și Udi, ca într-o vrajă aruncată asupra casei, deja nu mai este atât de devreme, aproape șapte dimineața, dar părea că întreg orașul doarme, doar noi două eram treze, o întreb din nou surprinsă, ce este atât de urgent în ceea ce mă privește, doar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fi petrecut după-amiaza pe terasa de la mansardă, dacă n-am fi băut bere, dacă nu am fi privit acoperișurile din jur, care sclipeau în bătaia soarelui, fumul, licuricii. Toate acestea au dus la o apropiere între noi, au țesut o vrajă care, în subconștientul nostru, doream să nu se destrame. Așa a fost sărutul nostru - nevinovat și totuși nu lipsit de o doză de pericol, ca de altfel toate săruturile. Midori a rupt tăcerea. M-a luat de mână și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spus că are un prieten. I-am spus că mi se părea normal să fie așa. — Tu ai o iubită? — Da, am răspuns. — Dar ești întotdeauna liber duminicile, nu? E foarte complicat, am zis. În clipa aceea am realizat că vraja din după-amiaza de început de toamnă s-a spulberat. La ora cinci i-am spus că trebuie să plec la serviciu și am invitat-o să iasă cu mine să luăm o gustare. M-a refuzat, spunându-mi că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
față de ea. Duminică seara - urma să stăm până luni - am condus-o în camera ei și am început să ne sărutăm și până la urmă... a fost nemaipomenit. Gata, eram un cuplu. Trăiam ca într-un basm. De parcă cineva făcuse o vrajă și ne transformase în perechea ideală. N-am mai trăit nici o noapte separați. Mi se părea incredibil. Aveam totul. Eram nebun de fericire. Ne iubeam nespus, sunt sigur de asta... Locuiam la mine. Am un apartament mare, al ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
convenea de minune. Îmi amintesc de o poveste scrisă de Thomas Malory, Moartea lui Arthur, despre un cavaler care câștigă un turnir datorită curajului și puterii sale și primește o prințesă drept recompensă. Ea se află însă sub puterea unei vrăji și e condamnată să se transforme într-o bătrână urâtă în fiecare zi. Așa că eroul trebuie să aleagă. Poate să se bucure de frumusețea ei în timpul zilei și să fie invidiat de toți, dar noaptea va sta alături de o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Atunci am văzut Pendulul. Sfera, mișcându-se la capătul extremitatea unui fir lung fixat de bolta corului, Își descria oscilațiile-i ample Într-o izocronă maiestate. Eu știam - dar oricine ar fi putut să-și dea seama de asta În vraja acelei molcome respirări - că perioada era reglată de raportul dintre rădăcina pătrată a lungimii firului și acel număr π care, irațional pentru mințile sublunare, prin divină Înțelepciune leagă obligatoriu circumferința de diametrul tuturor cercurilor cu putință - astfel că timpul plutirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Într-un inofensiv muzeu al tehnicii numai pentru că mă vârâsem ca un prost Într-o macumbă organizată pentru turiști și mă lăsasem pradă hipnozei provocate de niște perfumadores și de ritmul pontos-urilor... Iar memoria mea Încerca, rând pe rând, ruperea vrăjii, mila și suspiciunea, recompunând mozaicul, și acel climat mental, și chiar oscilarea aceea Între iluzia fabulatorie și presimțirea unei capcane aș dori s-o păstrez acum, când, cu mintea mult mai limpede, stau și reflectez la ceea ce gândeam atunci, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ăsta...” Sau, În caz că se angaja ceva mai explicit Într-un atentat la Întregul sistem al idealismului transcendental: „Mda. Iar pe urmă s-a apucat să facă toată harababura aia...” Apoi te privea cu solicitudine, ca și cum tu, și nu el, rupseseși vraja, și te Încuraja: „Dar spuneți, spuneți. Pentru că acolo, dedesubt, sigur există... există ceva care... Omul avea cap, nu glumă”. Uneori, când era În culmea indignării, reacționa necuviincios. Așa cum singurul lucru care-l indigna era necuviința altuia, necuviința lui de ripostă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]