3,553 matches
-
și viclenia, ci și gnosa și magia. După ce analizează cu strălucire atributele lui Hermes, W. Otto recunoaște că "lumea sa nu este o lume eroică" și conchide că dacă această "lume nu este nobilă [.], ea e departe de a fi vulgară și respingătoare"23. Ceea ce e exact, dar nu e destul. Căci ceea ce caracterizează figura lui Hermes, deja în epoca clasică, sunt raporturile sale cu lumea oamenilor, o lume prin definiție "deschisă", mereu pe punctul de a se face, adică de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au vreo legătură cu direcționarea antifascistă a literaturii pe care, s-a spus, o promova revista Albatros. Nici proza eseistică a Sandei Diaconescu nu e prezentată într-o lumină mai plăcută polemizându-se, de data aceasta, cu Ion Bălu: "Aceste vulgare și penibile elucubrații Ion Bălu le numește "document direct al ecoului trezit în sufletul unei fete de lirica lui Lucian Blaga"!!"95. Ținând cont de aceste considerente, Lucian Valea concluzionează că Albatrosul nu se deosebește cu nimic de publicațiile vremii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se îmbătase cu izma lui Stelaru, dar afirmând că nici măcar starea de ebrietate nu l-ar fi putut împinge la un gest atât de nebunesc: "Nu-mi sînt atribuibile, deci, nicidecum strigăte de stradă instigatoare la ură și violență, la vulgare rivalități și răzbunări, etc. De altfel, să-mi dea voie Virgil să-i amintesc că, în perioada respectivă, (vreme de război și regim de dictatură militară) asemenea strigăte de stradă nu erau deloc o obișnuință delectabilă a bucureșteanului; cine s-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în universul cotidian, pierzându-și aura de mister. Tabloul se constituie din imbricări, tehnica este a colajului: "Mai era un profet al mașinii de cusut/ însă Cain din limuzină/ l-a străpuns cu lancea în șezut", Filozofia materiei. Grotescul și vulgarul se îngemănează aproape. Poemele construiesc o lume în care totul e în curs de constituire sau în curs de destrămare, până și eul poetic este supus acestui proces ciudat. La Tonegaru aceasta devine modalitate de construcție a textului, subiect al
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe sensul de jos, al doilea pe sensul ascendent, iar al treilea e... Mitică, ia totul în ușor, dovadă versul: „A bătut în fundul lumii cineva”. Aci lui i se pare că e o mică bătaie de joc, o exprimare intenționat vulgară. Ceva ca în Caragiale, unde, n-aș putea nega că, în mai multe locuri, există o asemenea intenție. O să amintesc doar exemplul din „Țal!”: „mulțumesc din suflet pentru buna ta invitațiune! am petrecut minunat - onoare ție!... zic eu [nenea Iancu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
simt reprezentate de establishmentul politic să se facă auzite. În aceste circumstanțe, establishmentul trebuie să se confrunte cu probleme ridicate de forțele populiste. Interesant este că, în mod normal, aceste probleme sunt considerate de majoritatea elitelor ca fiind dezgustătoare și vulgare. Astfel, ca să-l parafrazăm pe Arditi (2005: 90-1), populismul acționează ca un musafir beat la un dineu. În vreme ce, de obicei, nu respectă regulile contestării publice, populismul pune, totuși, pe tapet probleme dureroase, dar reale care privesc ordinea politică existentă. Din
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
știri obișnuite nu o aveau de obicei. În aceste libertăți se poate detecta o problemă de metodologie științifică. Foiletonistul de la un ziar avea o mare libertate nu numai în alegerea a ceea ce scria, dar și asupra modului cum scria. Stilul vulgar al lui Ned Ward din secolul al XVI-lea din Londra poate că nu ar fi fost acceptat, dar foiletoniștii puteau să scrie și într-un stil discursiv ca și narativ, sau ca E. B. White care pendula între cele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
autoarea reproșează cititorilor: "Vrei, de fapt, ceva care să te ridice din locul acesta banal, aglomerat și pătat de tutun, ceva care să ardă și să se zbată în tine. Doresc să te împing în acest loc comun, în viața vulgară a Americii, ca să vezi ce este în ea. Ceva are un sens sălbatic și teribil pe care noi nu-l vedem" (A story of To-Day - O poveste din ziua de azi, 472). Jurnalismul literar narativ între alte forme de literatură
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Steffens remarcă: "William Dean Howells, romancierul, a spus odată că nici un scriitor sau artist nu poate ocoli lectura ziarului Commercial Advertiser" (Autobiography, 321). Dar lui Howells îi era greață de dezvoltarea jurnalismului obiectivist: "Howells... privea noul jurnalism ca un violator vulgar și ieftin al sferei intime" (Ziff, 148). Aici sub "nou jurnalism" nu se înțelege varietatea apărută pe la 1960 ci jurnalismul factual, sau ceea ce poate eventual fi denumit ca fiind jurnalismul obiectivist."59 Experiența lui Howells în ceea ce privește prăpastia tot mai adâncă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
uman. În ceea ce se va dovedi a fi un predecesor al ziarelor noastre moderne de scandal, de senzație, de interes uman și de jurnalism literar narativ, împăratul Commodus a ordonat la sfârșitul secolului al doilea e.n. ca "toate faptele sale vulgare, necurate, crude sau tipice unui gladiator sau pește" să fie scrise în actis urbi, sau ziarul orașului. De asemenea, alte acta aveau o resursă bogată de povești de interes uman" (65). De exemplu, în Istoria naturală, Pliniu cel Bătrân descrie
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cea narativă. Cei precum Hecht, care au lucrat pentru mari ziare occidentale, au scris sub influența unei tradiții ale cărei origini pot fi identificate în articolele lui Ned Ward de la sfârșitul secolului al XVII-lea în Londra, cu excepția stilului său vulgar. Acest lucru era valabil mai ales dacă jurnaliștii în cauză abordau genul narativ. Dar în ceea ce îl privește pe Ned, comparațiile nu se încheie aici. Articolele sale narative au fost asociate cu opera umoristului grotesc și autorului slav Nikolai Gogol
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
În mod clar, Pattee răspunde atacurilor precedente împotriva aventurilor istorice scrise de Howells și Garland, într-o bătălie pentru inima literaturii. Era o bătălie care a început cel puțin din momentul în care Longstreet și-a cerut scuze pentru tolerarea vulgarului și profanului. În condescența critică a lui Longstreet poate fi observată reducerea naturalismului literar - iar cei precum Crane, Norris, Garland și Davis au fost, într-un fel sau altul, jurnaliști literari narativi - ca Alții, deoarece au îndrăznit "să se amestece
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
reduce la fiziologie. Degradarea muzei, redusă la femeia care pozează sau la femeia de serviciu, se conturează în mai multe române, cum ar fi L'Œuvre de Zola, Fort comme la mort de Maupassant, Manette Solomon de Goncourt. Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita la simboliști. La naturaliști, mitul Muzei și al inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pentru artiști și cealaltă destinată publicului, două scări, perdele care ascund amanții neoficiali de cei oficiali ș.a. Existența se aseamănă cu lumea melodramatica, având scenarii și decoruri curtenești și/sau exotice reduse, de la mijlocul secolului al XIX-lea, la clișee vulgare, la o banală bagatelizare. Pariziana este un actor talentat și inspirat, care știe să trăiască și să improvizeze pe scena mondenă. Am putea-o califica drept o actriță formată în tradiția școlii lui Diderot, prin care ea procedează la simularea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
femme du monde, dit-il, ému par l'intonation de son nom" [Maupassant, Fort comme la mort, p.97]. Schimbarea timbrului invocă o atitudine sau un sentiment 370. Originea nobilă a lui Sidonie Chèbe este contestată de conținutul, vocea și intonația vulgara: "Et à mesure qu'elle exhale să colère en paroles injustes, să voix devient vulgaire, prend des intonations de faubourg, un accent peuple qui trahit l'ancienne apprentie du magasin Le Mire" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.83
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în spațiul mediatic național chiar acum, la început de an, la sfârșit de bătălie electorată și la debutul celui de-al doilea cincinal băsescian: zici că ne-am întors în frumoasele vremuri ale Imperiului Roman la câtă parada de latina vulgara fac jurnaliștii și comentatorii noștri. Mai întâi însă iubite cetitor al meu îngăduie-mi acum, la începutul anului acesta, MMDCCLXIII AVC AB URBE CONDITA 2, să te salut la rândul meu, după cuviință, cu un mobilizator Ave!, și să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
al revoluției din 1989 nu a făcut decât să difuzeze, pe bani, prostioarele regizorului-profitor al aceleiași revoluții (regizor care a fost etern profitor al tuturor regimurilor, de altfel) sub acoperirea omagierii lui Dinică (difuzarea, în continuare, a dejecției grobiene și vulgare numită Crucea de Piatră fiind, în sine, blasfematorie în contextul dat), ar trebui cred spus ceva nu despre rolul minuscul (dar ce bijuterie actoricească!) jucat de Dinică, cât despre semnificațiile acestui film care a făcut, în epocă, carieră, contribuind la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
planuri cu capete crăpate cu toporul, fiice violate de tați, mame care aflau în direct că le-a murit copilul, preoți lubrici live sau copii striviți de basculante - pe scurt, o întreagă panoplie de orori, asezonate cu un limbaj apocaliptic, vulgar și violent. Această maree toxică ne-a inundat de mai bine de două decenii și spațiul public, și pe cel privat. Dar deh, așa cere piața, nu-i așa? Bieții miliardari media cum să-i cumpere apartament la Paris amantei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cei care au de a face cu romanii, se stră duiesc să învețe limba ausonilor”, trebuie să admitem existența, la mijlocul secololui al V- lea, a romanitații nord-dunărene, a ausonilor care vorbeau limba ausonică, care nu poate fi altceva decât latina vulgară în evoluție spre limba română . Rămâne de stabilit dacă bă știnașii, locuitorii satelor amintiți de Priscus, vorbeau limba ausonică, deoarece nu ni se spune în ce limbă s-a înțeles cu locuitorii satelor. Priscus relatează că “ni se aducea de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
un popor nou” trebuie înțeleasă ca popor creștin, ceea ce nu poate dacât să confirme afirmația făcută de istorici că poporul român s-a născut latin și creștin. De la Montanus la Priscus “lingua romana” a evoluat spre limba ausonică, spre latina vulgară prin care era chemat numele lui Dumnezeu prin biserici. În acest context, putem deduce că satele din Banat, Crișana, nord - vestul Moesiei Superior și Panonia în timpul lui Attila aparțineau autohtonilor missi, panoni și daci romanizați, la care creștinismul trebuie că
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
evoluate, capabile să reziste în fața ofensivei slave. Capacitatea de rezistență față de slavi a fost dată și de posibilitatea, începând cu secolul al VII-lea, de a se mișca liber în spațiul Roamniei Orientale, care fortifică coeziunea elementelor de limbă latină vulgară, populară. Este îndeobește admis că obștea gentilico-sătească și apoi teritorială la daco-romani, protoromâni și români prezintă asemănări cu „marca” germană, cu „mir” și „zadruga” salvă, cu obștea bizantină, făcându-se precizarea că, spre deosebire de marca germană și zadruga slavă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
prin triumful rațiunii și binelui. Natura pentru clasici reprezintă un fapt general, cu valoare decorativă, natură frumoasă, dar fără rezonață În sufletul omului. Stilul are ca trăsătură dominantă frumusețea și puritatea lui, stil Înalt, elevat. Sunt respinse cuvintele și expresiile vulgare. Esteticul este dominant. În teatru este respectată regula celor trei unități: de loc, de timp, de acțiune. Clasicisnul a cunoscut două peroade de afirmare În literatura universală: clasicismul antic, teoretizat de Aristotel și Platon Clasicismul francez din sec. al XVII
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cuvintele unul după altul, dispunându-le În ordinea În care le veți extrage. / Copiați-le cuviincios. Poezia se va semana. / Și iată-vă un scriitor infinit de original și inzestrat, cu o sensibilitate Încântatoare, deși, se Întelege, neînțeleasă de oamenii vulgari." Acest fragment face parte din „Manifest despre amorul slab și amorul amar”, care, impreuna cu Manifestul DADA din 1918, constituie cele mai importante scrieri teoretice ale dadaismului. Pe lângă Tristan Tzara, ca reprezentanți ai curentului dadaist, se numără si Hans Arp
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
timpul o capodoperă a literaturii finlandeze, dar care, la momentul apariției, nu a primit critici pozitive: "August Ahlqvist, poet și profesor la Universitate, a atacat cu o furie sângeroasă această operă, acuzată că aduce pe primul plan urâtul, instinctele primare, vulgarul și atâtea alte elemente cari constituesc esența sufletului și a caracterului țăranului finlandez"96. Horia Oprișan precizează că țăranul lui Kivi era o apariție mult prea dură, colțuroasă, stridentă în tonuri, pentru August Ahlqvist, care probabil ar fi acceptat mai
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
nu cunoaște limba română. Acestui lucru i se mai adaugă și calitatea poetică, "traducătorul folosind versul de patru măsuri (octosilab trohaic) și căutând corespondențe armonice de sonoritate finală"167. Traducerea cântecului popular este fluentă și cu muzicalitate. Versiunea în "valahă vulgară este (...) departe de limba populară a muntenilor"168, I. Stăvăruș considerând că cel care a realizat traducerea provine din generația bonjuriștilor și lipsei de competență filologică i s-a mai adăugat și absența darului poetic. În manuscrisul lui Carl-Gustaf Zetterquist
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]