4,194 matches
-
-o el, așa cum făcea de fiecare dată când voia să tempereze cârtelile soacrei. Știu asta, Nick, i-a replicat ea. Numai că douăzeci de penny ar fi fost de-ajuns. Cincizeci, cel mult. —Ei, până la urmă cea care hotărăște e Zâna Măseluță, nu? a răspuns el vesel. Nu ne putem pune în calea dorințelor ei, nu? Tocmai când subiectul părea să fi fost închis, Milly s-a scăpat: —Mami mi-a spus că pot să cheltuiesc banii pe dulciuri! Lui Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și spiritualitatea SS. Oi fi eu paranoic, dar ăsta mi se pare nazist”. „Pentru Garamond nu e neapărat o contraindicație. „Da, dar există o limită În toate. În schimb, am văzut un altul despre gnomi, ondine, salamandre, elfi și silfide, zâne... Însă intră-n horă și aici originile civilizației ariene. Ai crede că SS-iștii s-au născut din Cei Șapte Pitici”. „Nu Cei Șapte Pitici, ăștia-s Nibelungii”. „Dar cei de care se vorbește aici sunt Micul Popor irlandez. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și aici originile civilizației ariene. Ai crede că SS-iștii s-au născut din Cei Șapte Pitici”. „Nu Cei Șapte Pitici, ăștia-s Nibelungii”. „Dar cei de care se vorbește aici sunt Micul Popor irlandez. Iar cele rele aici sunt zânele, micuții sunt buni, doar că sunt un pic bășcălioși”. „Pune-l deoparte. Și dumneata, Casaubon, ce-ai găsit?” „Numai un text curios despre Cristofor Columb; Îi analizează semnătura și găsește În ea până și o referire la piramide. Intenția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
companii multinaționale: Prințului Andrei i se făcea din în ce mai pace. Războiul i se trăsese în genunchiul stâng, unde nu-l mai simțea decât în zilele ploioase. Devenise depresiv și înfumurat - așa-l găsi marea Babă de Plastic, faimoasa Zână Mitralieră. În schimbul a două ruble, ea îi dezvălui voievodului unde se aflau pitite armele tatălui său: paloșul Kutuzov cu tăișuri în diagonală și un dolohov T-415. De asemenea, în grajdurile fostului I.A.S., tânjea răpciugosul Pierre, vestitul armăsar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din plăci de beton. De lemn erau doar poiata găinilor și cotețul celor doi porci: Safta și Fănel. Din spatele casei începea un deal abrupt, ținut în loc de pruni și zarzări. Bunica Sabinei avea o sută patruzeci de ani și arata ca zâna apelor din basme. Doar că era mai scundă. Am lăsat bagajele în camera de oaspeți cu pereții acoperiți de icoane și am luat dealul pieptiș. Trebuia să sărim gardurile din bârne cu care muntenii își separaseră pășunile. Mărșăluiam gâfâind pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
orizontului. Neamțo dracoli, șuieră prâsleanul și pe nesimțite trase cuiul de la o petardă defensivă. Pașaportu și aplecu’ mamii ei de școală! acu să te văd măi Gigi cum descurci ițele! În pace, seninul cerului se boltea peste amiază ca o zână bună; turmele de porci guițau printre mestecenii de la poalele combinatului chimic. Ar fi putut bănui omul și lupul ce îi pândea din spatele luminii? Prima petardă bubui în fața lui Chilot și-l proiectă la vreo cinci metri înapoi, cu labele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încercam să ne găsim tovarășii cu care să facem piesele pentru Anul Nou. -În ce constau piesele pe care le pregăteați? -Ne grupam câte cinci copii și fiecare avea rolul lui. De exemplu în " Banda Păunașului" eram patru personaje: Păunul, Zâna, Groza și Turcul.Ne duceam în fiecare seară după ce ieșeam de la școala la unul din membrii grupului să facem pregătire. Seara în postul Crăciunului băieții sunau din corn sau pocneau din pocnitori făcute special pentru această perioadă. Cu cât se
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
încoronarea Carminei pentru după-amiază, iar până atunci, cu o minge vărgată de cauciuc, jucaseră Țările. Mai apoi trecuseră la leapșa și la cei trei prinți călare. Jucaseră și Un-doi-trei-la-perete și făcuseră pași de furnică, de leu, de elefant și de zână. După ce le-am povestit cum a fost la mama, ne-am împrăștiat și eu am mâncat de prânz cu tanti Aura, tata și Marcel. Resturile le împărțeau, sub masă (căci am mâncat afară) Gigi și Chombe. Cânta la radio o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rădăcina pomului, se afla ascunsă o comoară. Un cavaler... ― Ce e aia cavaler? întrebă Chabù. Soră-sa o lămuri în bengali, în timp ce eu încercam să ghicesc ce am să spun mai departe. ― Un cavaler visă într-o noapte că o zână îi arată locul comoarei. (Mi se păru atât de ridicol ceea ce spusesem, încît îmi fu rușine să privesc fetele și mă aplecai să-mi înnod șireturile pantofilor.) Cu ajutorul unei oglinzi fermecate, cavalerul găsi comoara. (Îmi era peste putință să continuu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o simți că se învârtește. Funcționa. Ușa se deschise. Lui Tom aproape nu-i venise a crede că se va întâmpla asemenea minune. Era ca într-un basm, prea frumos ca să fie adevărat. Avusese impresia că un demon sau o zână rea o să vrăjească și o să înțepenească ușa sau poate că avea să se deschidă dezvăluind cine știe ce scenă de groază, o casă pustie sau poate că plină de oameni dușmănoși, tăcuți și apoi se va închide din nou, ireversibil, în urma nefericitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce-i îndrumau viața alcătuiau adeseori pentru copil un regim foarte greu de suportat. În urma unor asemenea tensiuni, ar fi fost justificat ca Tom să se dezvolte într-un tânăr melancolic, confuz, dereglat. Numai că nu s-a întâmplat așa. Zâna bună care era mama lui adevărată, mereu atât de tânără, i-a imprimat și i-a păstrat intacte deplina ei încredere în viață, capacitatea ei de a se bucura de orice, vasta și nestrămutata ei mulțumire de sine. Tom nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
exista, în realitate, ceva cu care să mă pot mândri. Am avut parte de noroc și m-am folosit de acest noroc, într-un fel stupid, egoist, fără să profit cu adevărat de el. Sunt ca fata din poveste căreia zâna bună îi oferă să-i împlinească o singură mare dorință și ea cere o prăjitură sau o rochie frumoasă. N-am știut să mă folosesc de norocul meu când aș fi putut să mă ridic, să evadez din condiția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
locurile în care se înfipseseră degetele lui George. Și avea senzația că fusese zvârlit pe scări cu un picior în fund. Imaginația îi era complet otrăvită, bântuită de viziuni demonice, respingătoare. O revedea pe Hattie în chip de vrăjitoare, o zână rea, o ademenitoare în ispită, o păpușă diabolică aruncată în chip de momeală, care-i ruinase, cu nepăsare, inocența, libertatea. Și-o figura într-o uniformă albă, de infirmieră, zâmbind sardonic, înarmată cu o seringă și pregătindu-se să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe nini unul din ei. Dar cum se putea reîntoarce la viața lui obișnuită, la studii, la ceea ce îi apărea acum drept insipidele plăceri puerile ale lumii studențești din Londra? Era vrăjit. Un scurt răstimp, trăise într-o lume de zâne și de zei. Fusese chemat să împlinească un destin, i se ceruse să înfrunte o mare încercare și, în chip prostesc, nesăbuit, el nu reușise să înțeleagă, să răspundă, să vadă. Chiar și la început, când își dăduse seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
colective, căci ele se trăiesc, mai ales, la prezent. Un prezent ca punct de cristalizare al trecutului și al viitorului. Un prezent al cărui sfârșit implică începutul: ceea ce este ca existând dintotdeauna. O astfel de "implicare" se regăsește în revenirea zânelor și a cavalerilor. Este prezentă în publicitate, cântec, teatru, în ficțiunea televizată, ca și în jocurile de roluri pe Internet. În toate acestea, morala universală are o mică influență. De unde neliniștea elitelor, care nu mai știu pe unde să scoată
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
I.C. Brătianu și a străzii Judecătoriei și în intersecția pustie dintre I.C. Brătianu și strada Hașdeu, și pe întinderea tuturor străzilor din jur. Numai ea conta. Avea un zâmbet prefăcut, dar și cumva ademenitor, ca într-un coșmar în care zâna cea rea era confundată cu zâna cea bună, și în capul lui Daniel se făcu deodată lumină. Zâmbetul necunoscutei era ademenitor cu un scop precis, acela de a-l induce în eroare cu privire la intenția ei și de a nu-l
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și în intersecția pustie dintre I.C. Brătianu și strada Hașdeu, și pe întinderea tuturor străzilor din jur. Numai ea conta. Avea un zâmbet prefăcut, dar și cumva ademenitor, ca într-un coșmar în care zâna cea rea era confundată cu zâna cea bună, și în capul lui Daniel se făcu deodată lumină. Zâmbetul necunoscutei era ademenitor cu un scop precis, acela de a-l induce în eroare cu privire la intenția ei și de a nu-l pune pe fugă. Băiatul de care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
al sacrului, al puterilor superioare, divine pe pământ. Sportivul/Făt-Frumos este întruchiparea frumuseții trupești, sufletești și a vitejiei fără seamăn. Nu are defecte, este omul perfect. Învinge întotdeauna adversarul, nu doar datorită puterilor supranaturale, ci fiindcă este întotdeauna ajutat de zâne/voință, regine ale necuvântătoarelor/organizatori și finanțiști, babe sfinte/antrenori, duhuri bune/antrenament. Sportivul/Făt-Frumos este cel mai adesea fiu de împărat, fie copil unic și dorit cu ardoare de părinții săi și născut în urma unei intervenții miraculoase, cu diferite
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Cel mai important - în tălmăcirea documentelor avute în vedere, în primul rând - este bătrânul călugăr, un fel de model pentru întreaga tagmă monahală, ce poate fi asemuit cuviosului părinte Cleopa. Un alt personaj, la fel de important, dar în alt plan, esta Zâna, patima sentimentală a autorului povestitor. Mai este și buna și înțeleapta țigancă Sevastița. Dar mai este și sâcâitorul, dar absolut necesarul “gând de veghe”. Ce legătură este între primele trei personaje, Vasile Ilucă nu se exprimă la modul direct. Dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pornit către locuri dragi. Spre zări unde m-am legat cu trup și suflet de oamenii acelor meleaguri. Aștept doar să-mi bată în poartă mesagerul trimis de bătrânul călugăr... Toamna încearcă să facă primii pași, timizi încă. Semnul că zâna a poposit deja pe culmea Repedii sunt cele câteva frunze galbene atârnate pe un firicel de ram al teiului din fața cerdacului meu. În fiecare toamnă, pe aceeași crenguță. Le așează precum o doamnă cochetă își punea pe vremuri o floare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Repedii, am lăsat privirea să hălăduiască asupra Iașilor - o reptilă antediluviană colăcită de-a lungul Bahluiului, cu multiple tentacule întinse pe cele șapte coline... Privesc la copăcimea din jurul meu. Toate frunzele au primit câte un bob de culoare de la darnica zână. Ici-colo, îmi atrage atenția câte o frunză desprinsă dintr-un ram, tălăzuind apoi spre glie. Parcă îți este și milă să calci pe ele... Soarele răspândește o lumină aurie, adeverind spusa unor mari pictori - că doar meleagurile Iașilor au o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sî vin la matali, apâi șî latî de-aș fi, tot mă rădic și mă târâi... ― În timp ce eu oi pune ceva pe masă, spune-mi ce mai e pe la mănăstire și dacă toți sunt sănătoși. ― Întâi, am sî-ț’ spun cî Zâna îi bini, iar părintili ti așteaptî sî vii cât di repidi poț’ la el, conașule. În vreme ce eu îi așezam dinainte de-ale gurii și niște vin într-o ulcică, ea se muncea să dezlege cele nu știu câte noduri de la o basma
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ale gurii și niște vin într-o ulcică, ea se muncea să dezlege cele nu știu câte noduri de la o basma din care, până la urmă, și-a arătat fața o hârtie împăturită în fel și chip. ― Uite aici câtiva vorbi di la Zâna, conașule, că tare îți mai duci doru’! ― Cât eu oi citi scrisoarea Zânei, așează-te la masă, să mănânci și să bei vinul cela, ca să-ți prinzi sufletul. Doar ai bătut atâta cale... ― Mulțămesc frumos, conașule, pentru bunătate, cî la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cele nu știu câte noduri de la o basma din care, până la urmă, și-a arătat fața o hârtie împăturită în fel și chip. ― Uite aici câtiva vorbi di la Zâna, conașule, că tare îți mai duci doru’! ― Cât eu oi citi scrisoarea Zânei, așează-te la masă, să mănânci și să bei vinul cela, ca să-ți prinzi sufletul. Doar ai bătut atâta cale... ― Mulțămesc frumos, conașule, pentru bunătate, cî la matali, când intru, mă sâmt ca șî în chilia noastrî di la mănăstire
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
că pentru un asemenea drum trebuie ceva timp să te pregătești, am să pun lacăt inimii, iar dorul am să-l leg în lanțuri, ca la ocnă! Să știe de stăpân! Te aștept ca pe o izbăvire, scumpule. A ta Zâna”. Sevastița mânca așezat și, din când în când, gusta din ulcica cu vin, dar nu mă slăbea din ochi. Se vedea limpede că își iubește fata cu asupra de măsură. Când a sfârșit de ospătat, s-a ridicat și, făcându
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]