5,438 matches
-
plin de șobolani, aceștia nu au mâncat salamul, dar au gustat din murături...“ Și atunci lui Ippolit Îi trecu prin cap că poate șobolanii erau la fel de mahmuri ca și el și că, În loc să se repeadă la resturile de mâncare ce zăceau pe masă, s-au apucat să roadă acriturile. Ideea aceasta Îl amuză atât de tare, Încât Subotin uită și de durerea sa de cap, și de arșița ce-i ardea În continuare măruntaiele. „Te pomenești că au dat nenorociții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
salva...!! XI VEDENII APOCALIPTICE...! După un somn letargic În care viața abea mai pâlpâise În trupul său,Tony Pavone deschise ochii a doua zi către ora prânzului. Lengeria de corp, așternutul patului, În general totul În jurul bolnavului dovedea de fapt: zăcuse Într’o imensă băltoacă!! Avea o stare de slăbiciune puternic accentuată În timp ce capul Îl simțea golit de orice conținut. Roti În câteva rânduri privirile prin Încăpere Încercând să recunoască locul unde se află, eventual dacă mai este În viață având
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de a nu mai coborî niciodată din pat! De data aceasta fazele ucigașe Îl surprinse În apartamentul său, cu o dezarmantă exactitate. A patra duminecă În jurul orei două după amiaza. Dezlănțuirea fazelor atomice, undele radioactive de șoc, Îl obligă să zacă pierdut Într’o periculoasă letargie, În timp ce vedeniile apocaliptice se repetau numai În situația când se Încumeta să țină ochii deschiși. Ca de fiecare dată, după aproximativ patruzeci și opt de ore, dacă inima ori alte organe vitale suporta activitatea distructivă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
La terminarea programului de lucru, pe o căldură ucigătoare, m-am Îndreptat către stația tramvaiului să merg direct acasă, când colo ce să vezi...? Pe trotuar, chiar În stația de tramvai unul din ei Într-o baltă de vermuth vomitat zăcea cu fața În jos emanând și un miros de materii fecale, desigur stomacul lui supra saturat respinsese sinuciderea prin comă alcolică...!” „Incredibil...!” „Mai curios. Celălalt bețivan, dincolo de stație, pe semne căutase umbra, ca un păianjen se agățase de jedera bine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui de indemnizație din partea guvernului de la Bonn se baza pe vătămări atât la sistemul nervos, cât și la ochi. Ieșiri de furie, foarte rare, dar zdrobitoare, Îl puneau la pat cu migrene intense, Îl băgau Într-o stare postepileptică. Apoi zăcea mare parte dintr-o săptămână Într-o cameră Întunecată, rigid, cu mâinile Încleștate pe piept, lovit, cu dureri, incapabil de a răspunde când i se vorbea. Cu Shula-Slawa trecuse printr-o serie de asemenea atacuri. În primul rând, nu suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că vine de la Dumnezeu sau de la o sursă nedeterminată care ar trebui să poarte un alt nume, tu Însuți, o instanță finită, ești obligat să aștepți, dureros, anxios, cu inima frântă, În această deznădejde galbenă. Și de ce? Dar trebuie! Așa că zăcea și aștepta. Și asta nu era totul, când Sammler stătea cu chirie În mormânt. Nu era momentul să se gândească, poate, dar ce altceva era de făcut? Nu existau evenimente. Evenimentele se opriseră. Nu existau știri. Bătrânul Cieslakiewicz cu mustață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Înăuntru. Trupuri peste propriul trup. Strivind. Soția lui moartă pe undeva prin apropiere. Zbătându-se afară mult mai târziu de sub greutatea stârvurilor, târându-se afară din pământul afânat. Scurmând pe burtă. Ascuzându-se Într-o baracă. Găsind o zdreanță de purtat. Zăcând În pădure zile multe. Iar acum, aproape treizeci de ani mai târziu, În zile de aprilie, soare, primăvară, un alt anotimp, fervoarea și intensitatea orașului New York pe cale de a fi desemnate drept primăvară; sprijinit de o sofa portocalie moale, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu auzise de el. — Ei, veți auzi puțin. Naziștii l-au făcut Judenältester 1. Orașul a fost Împrejmuit. Ghetoul a devenit lagăr de muncă. Copiii au fost sechestrați și deportați pentru exterminare. Era foamete. Morții erau aduși pe trotuar și zăceau acolo În așteptarea căruței de cadavre. În mijocul a toate acestea, Rumkowski era rege. Își avea propria curte. Tipărea bani și timbre cu portretul lui. Avea serbări și piese organizate În cinstea lui. Existau ceremonii la care el purta veșmânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Întâi și spune-le că tu chemi instalatorul. Nu sta acolo. Repede. O luă de braț și o Întoarse către ușă. Wallace evident Încercase să Își Îndese cămașa În spărtură. Când nu-i ieșise socoteala, se peirduse cu firea. Veșmântul zăcea călcat În picioare, iar el și Lal Încercau să aducă laolaltă capetele desfăcute de țeavă. — E ceva În neregulă cu cuplajul. Cred că am ras filetul, spuse Wallace. Stătea călare pe țeava ce curgea. Doctorul Lal, Încercând să facă legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
asemenea fantasme. Am cu sora mea un acord tacit cu privire la non-participarea mea în activități religioase. Ea e gata să accepte asta, atâta timp cât mă mai vait din când în când că mă simt „rău“. Am petrecut atâtea Crăciunuri în casa ei, zăcând pe canapea în sufragerie, prefăcându-mă că beau limonadă cu miere, că deja nepoata și nepotul meu mă consideră mai mult sau mai puțin invalidă. M-am întors la școală pentru noul semestru, simțindu-mă cumva cam deprimată. Vacanțele mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
murmurat. Ne-am cărat gențile pe scări până în holul principal. Călătoria a fost absolut îngrozitoare? a întrebat doamna Taylor. Sheba a ridicat din umeri. — Nu, nu, n-a fost rău. Se uita la cizmele Doctor Marten ale lui Polly care zăceau sub cuier. — E sus în camera ei, a zis doamna Taylor, vâzând unde se uita Sheba. — Care dintre ele? Sheba părea vag enervată de faptul că Polly devenise într-atât de-a casei încât avea deja camera ei. — Mansarda, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
profila cu o grafie strălucitoare: Viețile Secrete din Clubul Sushi. Jina s-a uitat la vânzătoare, care acum vorbea la telefon, apoi și-a întors privirile către capătul solitar al culoarului pe care erau prezentate romanele de dragoste, acolo unde zăcuseră cândva cărțile cu coperte simple semnate de Alice. Jina a izbucnit în râs, gândind că titlul e o glumiță inventată de departamentul de marketing sau vreun editor junior ambițios. Până în ultima secundă, a fost sigură că un secret împărtășit între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-o Splinters ( n. trad. „Așchii” ). Două luni mai târziu, Reed stătea în picioare pe verandă, ca să-și ia la revedere de la fiul lui. Ironia ținutului Idaho era că, din munca grea și din sălbăticia lui, bărbații ieșeau îmblânziți. În habar zăceau resturile unei vechi motociclete și fotografii cu un tânăr cu părul lung, panicat în ziua nunții, dar Jina nu l-a văzut pe tatăl lui Zach altfel decât calm. Duminicile se îmbrăca în costum, chiar dacă nu se ducea întotdeauna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fie perfect etanșeizată. Așa că i s-a făcut rău, dar nici măcar n-a leșinat din cauza monoxidului de carbon. Până la urmă, Alice a dat fuga în casă ca să vomite, după care s-a suit la loc în pat, locul în care zăcea în majoritatea timpului la ora când John ajungea acasă. Și probabil că întotdeauna arăta la fel de prost, pentru că soțul ei nu i-a pus nici o întrebare. Și-a pregătit singur mâncarea și n-a comentat faptul că Alice lăsase mașina pornită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Corpul lui refuza să se încălzească, rana de la capa îi pulsa, iar oasele nu admiteau să se sudeze. Zgomotele produse de om îi răneau urechile; chiar și cele mai blânde șoapte ale lui Pearl îl dureau. Săptămâni întregi, Zach a zăcut lângă fereastra deschisă și s-a concentrat numai asupra ciripitului gaițelor albastre, asupra întrebărilor nesfârșite ale bufnițelor iernatice și asupra boncăluitului elanilor migratori. Zach a crezut că moartea avea să fie o toamnă eternă - totul cade, totul se risipește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai vedea fața. Pearl, a spus Zach. Andy a început să plângă. Pearl i-a adus un pahar cu lapte, un lux pe care și-l permiteau datorită caprei. Caprele pe care Ellis li le dăduse în vremea când Zach zăcuse, ca o căprioară surprinsă în lumina farurilor. Pearl a tocat măcrișul și-a pregătit un sos de salată din ulei de migdale făcut în casă și oțet de mere. A așteptat până când Andy s-a culcat de după-amiază și-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cap și pajura își deschide aripile deasupra valorilor. muzeul e închis. tablourile agățate de pereți mucegăiesc, sub privirile oarbe. ziduri, rame, praf, mucegai. unghi opus bucuriei privirii... nimeni viu în preajma lor. tălpi lipăie pe culoarele largi. pereții sunt goi. tablourile zac în depozite. înghesuite suflete acoperite de rame inestetic construite le sufocă ferestrele... zac umbrele trăirilor. actori adormiți în brațele Domnului. ani trecuți, petrecuți în lumina visurilor oarbe. ochi întredeschiși controlează lacătul. poarta se trântește sacadat. zuruie lanțul și lacătul închis
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de pereți mucegăiesc, sub privirile oarbe. ziduri, rame, praf, mucegai. unghi opus bucuriei privirii... nimeni viu în preajma lor. tălpi lipăie pe culoarele largi. pereții sunt goi. tablourile zac în depozite. înghesuite suflete acoperite de rame inestetic construite le sufocă ferestrele... zac umbrele trăirilor. actori adormiți în brațele Domnului. ani trecuți, petrecuți în lumina visurilor oarbe. ochi întredeschiși controlează lacătul. poarta se trântește sacadat. zuruie lanțul și lacătul închis apasă ochii orbiți de lumini false. închise de corbi, culorile se pierd în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de distracție? Petruș se plictisea singur, așa că luă urma ceasornicarilor. În imediata apropiere a porții de la intrarea în școală, se încinsese o bătaie în toată regula între țiganii autohtoni și câțiva puști din internat. Lângă un gard, cu capul spart, zăcea paznicul inconștient. Era un om în pragul pensionării, nepregătit pentru astfel de situații, un om blând, care te ducea cu gândul la bunici. Un tip blond, îmbrăcat în haine de piele întoarsă de culoare maronie, era cel mai violent. Lovea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
e dușmanul fratelui - dacă există Într-adevăr așa ceva - acum ar fi momentul... Auzeam țipate ascuțite și geamuri spărgîndu-se. Motorul s-a oprit și am stins luminile. Nu mai rămăseseră decît tăciunii aprinși, Împrăștiați ici-colo În locul unde se aflase cazanul. Unii zăceau nemișcați la pămînt, așa cum căzuseră, alții se tîrau de colo-colo sau se plimbau clătinîndu-se ca niște somnambuli la marginea albiei - poate de prea multă băutură sau poate din cauza rănilor de care sufereau. Oricum, datorită microbuzului răsturnat, drumul se deblocase. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de strategie, s-a zis cu norocul care-mi surîsese... aveam și eu parte de soarta celorlalți. Am pornit cu luminile stinse și În mod deliberat am dat ocol albiei. Trei tineri din bandă, care se aflau pe porțiunea unde zăcea acum cazanul răsturnat, s-au repezit spre mine În căutare de ajutor, dar au fost repede prinși de atacanți, doborîți cu violență la pămînt și tîrÎți prin preajmă. Sau poate nu erau trei, ci numai doi. Nu m-am amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
așteptînd să le vină rîndul... strada pe care, după ora trei, femeile pășeau grăbite cu prosoape și săpun În mînă... Și drumul ocolit de la marginea stîncii pe unde mergeau și veneau camionetele Încărcate cu combustibil... unde, Îmi amintesc că odată zăcea la margine de șanț o grămadă mare de minere și rame de placarde. Mutîndu-mi greutatea de pe un picior pe altul, Încercam să-mi diminuez respirația, puțin cîte puțin. Treptat, puse stăpînire pe mine un fel de neliniște. Oare să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Daly). Am cam scăpat caii în păpușoi cu satul. Dar eu nu cred că putem să izolăm țăranii care suntem de toate celelalte percepții. De exemplu, de percepția ta sosit în satul unde fuserăm după Paște. Prima zi ai cam zăcut. Căscai câte o geană și ne ziceai lui Tiberică și mie : „Măi, am fost cu udatu’ și ne-am îmbătat ca porcii. Umblam toată gașca prin Cluj și chiuiam în stradă în ploaie. Sunt mort măi, sunt mort! Rupt!”. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cred că ai multă dreptate cu panem et libris. Mă întorc la acel seminar „Pedagogie des Philosophes” din sătucul de lângă Lausanne. Să trec peste ce însemna sat. Și peste faptul că era septembrie și frunzele nici nu aveau timp să zacă pe alei două secunde. Venea câte un tip, de ziceai că-i chelner de mare casă, și le strângea imediat. Fumam afară. Era așa de curat, că îngropam mucul țigării în pământ. Aveam seminarii zece ore pe zi. Franțuji de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu nevasta și copiii la mare dimineața într-un tren cu bănci de lemn, cum mâncau din ziar și se întorceau seara acasă. Mă jenam să-i spun cât de accesibil și familiar ne era Costineștiul vară de vară. Cum zăceam ziua întreagă pe nisip fără gânduri, într-o beatitudine continuă, înconjurată de prieteni. Cum ne zbârnâia în urechi o muzică de generație și că ne legănam sub lumini de stroboscop la Vox Maris. Cum fredonam ironic: „Love me la Cantina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]