7,506 matches
-
la cei de acasă, la nefericirea lor, la speranțele lor pe care le ducea cu el. Să spulbere aceste speranțe? Nuuu! Acum, trebuia să izbândească cu orice preț. Doar nu degeaba avea pe Norocel tovarăș de drum. Și, pe sub ei, zările pline de splendori, cu câmpii strălucitoare, munți cu vârful de aur, văi albastre și poale verzi, case și grădini fermecate, strălucitoare, defilau domol în șiruri sclipitoare, de-ți luau ochii. Capitolul IX Mărțișor în țara râurilor secate Pana se ridică
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
folosi, dar cine știe ce primejdii mă așteaptă-n drumul meu! Își luă rămas bun, se urcă din nou pe pana de vultur și, împreună cu Norocel, zburară printre nori, zile și nopți, până ajunseră în împărăția Soarelui. - Măi, Norocel, tu vezi că zările strălucesc? Copacii sunt uriași, cu frunze strălucitoare, casele sunt albe, cu acoperișuri și balcoane aurii și radiază o lumină orbitoare. Dar Norocel stătea tolănit pe pană, moțăind, indiferent la vorbele lui Mărțișor, care privea și se minuna: - Ia uite la
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
la cei de acasă, la nefericirea lor, la speranțele lor pe care le ducea cu el. Să spulbere aceste speranțe? Nuuu! Acum, trebuia să izbândească cu orice preț. Doar nu degeaba avea pe Norocel tovarăș de drum. Și, pe sub ei, zările pline de splendori, cu câmpii strălucitoare, munți cu vârful de aur, văi albastre și poale verzi, case și grădini fermecate, strălucitoare, defilau domol în șiruri sclipitoare, de-ți luau ochii. Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-6 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
în veci o întrebare! DINCOLO DE NOI În cerul tău călătoresc cu fluturi, Eternitatea freamătă-n viori, O ramură de vise când îmi scuturi, Lumina prin vitralii o cobori. Perdeaua nopții rătăcind cuvântul, Ceasornicul e trup și asfințit; Mă cheamă-n zări argintuite vântul Ce-n toamna de cleștar m-a învelit. Când te ascunzi timid în veșnicie, Rămân cu bruma să mă-mpodobesc, Te scalzi cu raze în vremelnicie, Prin glasul mării nopțile-mi vorbesc. Cu nouri albi mă înconjori în
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
în bucurii divine Sunt rugăciune ochii lor, Iar brațele - zile senine Iubite, toamnă-am fost și eu Cât nu te cunoșteam pe tine - O rugă către Dumnezeu, Destin din frunze și suspine Iubite, toamnele se duc, Tulburător li-i mersu-n zare Eu le privesc trist și tăcut, Mă trec precum o lumânare DORINȚA Vreau să topesc dorința mea în tine Și să brăzdez oftatul tău cu un sărut, S-apuc de plete dorul și suspinul Și să-l învârt până devine
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
din valuri se brodase, cum cântecu-i logodna pentru cel ales, cum floarea în miresmele sublime se desface. Ca o holdă de aur e numele Tău, un Trandafir cât cerul înflorit e scris de-o mână albă ca de pruncă, din zare-n zare prins de infinit stă zămislit de-a cerului poruncă. Fiecare literă-i un înger ce se-nchină ca-n ramuri verdele-cuminecare. Arome și miresme din mugurii grăbiți împodobesc cohortele de Sfinți din sufletele dalbe: Floare lângă Floare. Literele
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
se brodase, cum cântecu-i logodna pentru cel ales, cum floarea în miresmele sublime se desface. Ca o holdă de aur e numele Tău, un Trandafir cât cerul înflorit e scris de-o mână albă ca de pruncă, din zare-n zare prins de infinit stă zămislit de-a cerului poruncă. Fiecare literă-i un înger ce se-nchină ca-n ramuri verdele-cuminecare. Arome și miresme din mugurii grăbiți împodobesc cohortele de Sfinți din sufletele dalbe: Floare lângă Floare. Literele sfinte țes
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
mai rămăsese Sieși: Grădina Sa. „Dar aici, peste această Grădină a lui Dumnezeu, spune Arhiepiscopul de Argeș- Calinic-Boierul, au tăbărât veacuri de-a rândul, din toate părțile, neamuri care au primit și ele de la Dumnezeu Țara lor. Ne-au întunecat zările, ne-au distrus cărările, au umplut de sânge brazdele, au ars grânele, au otrăvit fântânile. S-au pus cu topoarele să hăcuie pădurile și să distrugă Grădina lui Dumnezeu, dată românilor spre păstrare și bucurie.”(Calinic Episcopul-Veșnicia de zi cu
RĂSPLATĂ PENTRU TRĂDARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370452_a_371781]
-
viața greu îmi trece./ Mă dor picioarele și inima mă doare,/ nici somnul nu mai vine pe la mine./ De tatăl tău îmi este tare dor,/ mă rog în fiecare noapte,/ mai treacă pe-acasă,/ urâtul să-mi alunge... Privesc spre zarea ce-mi numără secunde, iar Soarele pare c-a furat surâsul mamei, care, privind în gol, își răscolește gândul: - Of, draga mamei, era bine când era și el acasă...! Aud și-acum pași obosiți prin curte.../ Bătrân, bolnav, sfios și
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
glie stăvilind hoardele la hotarele tale Îmi scriu visele cu ardoare în clocotul etern al izvoarelor să le doinească valurile focul viu pân-la mare să-ți cânte numele în zbor pe cer acvilele din Carpați în cele patru colțuri de zare să strălucești stea mândră-ntre alte popoare și binecuvântat fie în veci numele tău în lume Românie! Referință Bibliografică: Cu venerație îți șoptesc numele / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2162, Anul VI, 01 decembrie 2016. Drepturi de
CU VENERAȚIE ÎȚI ȘOPTESC NUMELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370484_a_371813]
-
te dezbine, Dar te-ncrede-n proorocie: "Dumnezeu este cu tine!" Știi că cel ce este Veșnic, ce promite-nfăptuiește, Ți-e Îndrumător și Sfetnic, Domnul încă te iubește. Românie, țară mamă, mult ai suferit sub daltă, Pruncii tăi din zări te cheamă, inimile lor tresaltă. Mi-amintesc mirosul reavăn de țărână, văd și plugul, Însă lațul strânge tare, pe grumaz apasă jugul, Ne dorim o libertate dar nu una pământească, În Cristos vrem unitate, Duhul Sfânt să propășească, Chiar de
DOR DE ȚARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370482_a_371811]
-
Inima... Din înaltul ce-am ajuns, Am privit către apus Și un fulger mi-a străpuns Inima. Era soare fără nori, Erai tu și ochii goi, Era gândul de apoi Și inima. Tu visai în depărtare, Eu eram în altă zare, Între noi creștea uitare, Dar inima... Ne purtam în gânduri duse, Amintiri de mult apuse, Și din piepturi ni se plânse Doar inima. Am căzut din creste goi, Ținându-ne-n mâinile moi Pe cea ce bătea la amândoi: INIMA
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
Citește mai mult Inima...Din înaltul ce-am ajuns,Am privit către apusși un fulger mi-a străpunsInima.Era soare fără nori,Erai tu și ochii goi,Era gândul de apoiși inima.Tu visai în depărtare,Eu eram în altă zare, Între noi creștea uitare,Dar inima... Ne purtam în gânduri duse,Amintiri de mult apuse,Și din piepturi ni se plânseDoar inima.Am căzut din creste goi,Ținându-ne-n mâinile moiPe cea ce bătea la amândoi:INIMA.... X. POLITICOSUL
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se aglomerară norii, se-nghesuiră unul în altul, năprasnici, negri, cu fălcile umflate, gata să-și sufle agoniseala. Parcă cerul nu-i cuprindea și voia să-i zvârle dincolo de zare. Un fior îmi împunse strașnic în imimă și ca o gheară se încleștă asupra ei sugru- mând-o. Înlemnisem cu mâinile lipite de fereastră, cu ochii pironiți în caierele cenușii, cu nasul strivit în geamul înghețat. Simțeam cum creaturile înfuriate stau
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
multe flori, Depănând povești din viața României iubitoare Au uitat de-orice necaz, azi e zi de sărbătoare. Caii tropăie-n grădini cu flăcăi frumoși călare Asta-i sfânta Românie, țară dulce, roditoare, Steagul flutură în vânt glorios.- Privește-n zare! Cerul scrie un poem...România lângă soare. La multi ani România și români de pretutindeni. Sursă foto- internet Referință Bibliografică: ODĂ ROMĂNIEI / Ana Podaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2162, Anul VI, 01 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ODĂ ROMĂNIEI de ANA PODARU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370507_a_371836]
-
și cu ochii mei flămânzi. Și, încurcat, acuma așteptam Ca la iubirea mea tu să răspunzi. Priveam cumva timid cerul albastru Sau te zăream prin razele de soare. Iar noaptea mă rugam ca doar un astru Să îți apună dincolo de zare. Văd zori cum se ridică chiar din mare Și cum apune-n ziuă la sfârșit. Privesc mai bine cum în a ta zare Se vede idealul împlinit. De mă întrebi cumva unde mi-e firea ?! Îți voi răspunde doar cu-
OCHII MEI FLĂMÂNZI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370522_a_371851]
-
zăream prin razele de soare. Iar noaptea mă rugam ca doar un astru Să îți apună dincolo de zare. Văd zori cum se ridică chiar din mare Și cum apune-n ziuă la sfârșit. Privesc mai bine cum în a ta zare Se vede idealul împlinit. De mă întrebi cumva unde mi-e firea ?! Îți voi răspunde doar cu-o adiere. Ochii flămânzi și gura obosită La tine vor afla ce-i mângâiere. Eu te-am visat în visul meu iubită Stăteai
OCHII MEI FLĂMÂNZI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370522_a_371851]
-
lacrimi de-am făcut să risipești Clemență cer, îmi iartă a mea vină Și nu-nceta nicicând să mă iubești. Pe neștiute căi de te voi pierde Când valuri spumegânde te-or fura Mă voi ruga senin să-ți cânte zarea Să știi mereu că te voi aștepta ... Referință Bibliografică: IUBITO ! / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1849, Anul VI, 23 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
IUBITO ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370533_a_371862]
-
țară să-i tresară-n piept. Să iubească neamul, limba-n cânt de strună Țării scumpă-n scoarțe pavăză să-i dea, Separând virtutea față de minciună Vor zâmbi frumosul chiar de-i vreme rea. Dragostea de țară să sclipească-n zare Să le crească-n vine, falnică și grea, De la munții antici pân-la-ntinsa mare Să-ndrăgească totul, tot ce crește-n ea. De le-a cere țara trupul lor în glie Pieptul, scut de gloanțe, brâul de pafta, Să nu curgă
PATRIOȚI DIN FAȘĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370546_a_371875]
-
la El. Poezie emoționantă prin formulările pline de iubire adresate indirect mamei. Este subiectul din ,,Scrisoare lui Dumnezeu” Urmează o poezie absconsă, cu subiectul vieții de apoi, care ne va absorbi ca îngeri plutitori în pace, este poezia ,,Privim în zare”. Deosebită este și forma prozodică, fiecare strofă încheindu-se cu un vers scurt și concludent artistic, asupra ideii din strofa respectivă. Este poezia ,,Privim în zare” Chipul mamei este descris deosebit de plastic în versuri meșteșugit alcătuite. Mama poartă pe umeri
,,AZI SPRE MÂINE” de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370540_a_371869]
-
apoi, care ne va absorbi ca îngeri plutitori în pace, este poezia ,,Privim în zare”. Deosebită este și forma prozodică, fiecare strofă încheindu-se cu un vers scurt și concludent artistic, asupra ideii din strofa respectivă. Este poezia ,,Privim în zare” Chipul mamei este descris deosebit de plastic în versuri meșteșugit alcătuite. Mama poartă pe umeri ,,un greu cu rădăcini de lut”. Acest vers sublim spune chiar prea mult din viața mamei adorate. Poezia ,,Mă uit la mama”. Dar nici icoana tatălui
,,AZI SPRE MÂINE” de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370540_a_371869]
-
de liniște, mult dorită, în poezia ,, ,,A dispărut neliniștea din sat”. A fost o pauză scurtă de liniște în satul basarabean. Nevoile i-au îndemnat pe oameni să caute locuri mai bune. Femeile au găsit locuri de muncă spre alte zări, dar dorul de casă le macină. Copii pe care i-au luat cu ele se găses acum pe drumurile de sub alte zări. Plină de tristețea știrilor sosite din Basarabia, poezia ..Informații de ultimă oră” descrie duios și totodată dramatic aceste
,,AZI SPRE MÂINE” de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370540_a_371869]
-
i-au îndemnat pe oameni să caute locuri mai bune. Femeile au găsit locuri de muncă spre alte zări, dar dorul de casă le macină. Copii pe care i-au luat cu ele se găses acum pe drumurile de sub alte zări. Plină de tristețea știrilor sosite din Basarabia, poezia ..Informații de ultimă oră” descrie duios și totodată dramatic aceste stări. Continuând lectura rămânem mereu în lumnea satului cu verdele lui sclipitor și sănătatea trifoiștilor. Ni se pare că a fost demult
,,AZI SPRE MÂINE” de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370540_a_371869]
-
după tine. Urlă cu disperare, asurzindu-l pe însuși Creatorul Universului... Numai la urechile tale nu ajunge strigătul meu care îmi împrăștie ființa în mii de fărâme. Nu îmi rămâne decât să sper că le va risipi în cele patru zări să nu se mai adune niciodată, pentru ca să nu mai sufăr. Mă înlănțuiesc singură în propriile-mi brațe, încercând să opresc durerea crâncenă care mi-a cuprins ființa... și nu-mi mai dă drumul... Imaculatele flori de salcâm îmi îmbracă sufletul
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
chiar dacă acolo te urmăresc păcatele.... XXI. ELEGIE, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1093 din 28 decembrie 2013. Mi-e frig ca noaptea destrămată de cer, de cuvinte, de timp asfințit mi-e zbor un cocor flămînd după zările tale cu drumuri pustii că tremur prin scripeții inimii ca o toamnă amară de mine, de ieri, de dor, de departe. Mi-e întuneric ca ziua învinsă de iluzii, de frig, de Cratylus captiv în fața unui perete fără ușă, mi-
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]