4,773 matches
-
perioade distincte arhaică, clasică, creștină -, dar nu destul, credem, pentru a rupe acolada generală. Între mitul lui Isis, despre care ne vorbește Apuleius "spre a mă bucura de nespusa plăcere de a contempla statuia zeiței"*, în care o vede pe zeița însăși (Măgarul de aur, cartea a XI-a, cap. 24.) și Tereza de Ávila în extaz în fața statuii lui Christos flagelat de la Carmelul Întrupării, nu există o ruptură majoră în psihologia privirii, orice-ar spune teologii: în ambele cazuri, ființa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pericolele la care îi expunea cifra zero. Liderul cultului era Pitagora, un vechi radicalist. Conform mai multor surse, el s-a născut în secolul al VI-lea î.Cr. în Samos, o insulă grecească de lângă coasta Turciei, renumită pentru templul dedicat zeiței Hera și pentru vinul excelent. Chiar și pentru standardele superstițioșilor greci antici, convingerile lui Pitagora erau considerate excentrice. Era ferm convins că este sufletul reîncarnat al lui Euforbus, un erou troian, ceea ce i-a întărit ideea că toate sufletele - inclusiv
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
până la mare, în partea de sud a Tesaliei, bogat în cai și în vite. La naștere, zeii i-au făcut daruri bogate, apoi, la vremea cuvenită, i-au dat drept soție pe Tetis, fiica Bătrânului mării, Nereu, o nereidă, o zeiță. La nunta lor au venit să petreacă nu doar cei mai slăviți dintre greci, ci și zeii, cu toții, și însuși Apolon a cântat, pentru miri și nuntași, din marea sa liră. Zeii cerului i-au dăruit lui Peleu o armură
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
gură de bărbat care dintre ele este cea mai frumoasă, Hera, Atena și Afrodita s-au lăsat judecate de prințul troian Paris, fiu al lui Priam, care a ales-o pe Afrodita. Iar, drept răsplată, Paris a primit-o de la zeița aleasă de el pe Elena, soția lui Menelau, 26 regele Spartei. Era pe atunci cea mai frumoasă dintre muritoare. De unde războiul cu Troia al grecilor confederați, pentru a o redobândi pe Elena. Soarta lui Peleu a rămas până la capăt legată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la ea ocrotire și adăpost. Lui Peleu însă, fiica Bătrânului mării nu i-a adus nici o mângâiere vreodată, deși aveau aceeași durere: singurul lor fiu; și deși știa bine că e trist și bătrân, Tetis, singura dintre toate surorile ei, zeițele mării, fusese silită de stăpânii cerului, de Zeus și de Hera, să-i fie soție unui muritor pe care nu-l voia, oricine ar fi fost. Și, cum se întâmplă de obicei, întreaga sa putere de dragoste se îndreaptă către
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
societate normală și completă, este cea care furnizează această triadă umană [«un suveran, un războinic, un voluptuos»], în persoanele regelui Priam [...]; a lui Hector, căpetenia războinică recunoscută ca atare de cele două armate; a lui Paris, un manechin în mâinile zeiței [a Afroditei, reprezentantă a celei de a treia funcțiuni]. Grecii sunt altceva: o armată în campanie, nu o societate; armată care nu pune așadar în valoare, prin comandantul suprem și prin războinici, decât cele două funcțiuni mai înalte, a treia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
că, trimițându-l în luptă în locul lui, nu s-a gândit o clipă că prietenul lui s-ar putea să moară și își amintește de prevestire numai cu puțin înainte de a afla că a căzut. Când îi va fi făcut zeița aceste prevestiri, epopeea nu spune. Știm doar că Tetis îl lua adesea pe Ahile deoparte și îi destăinuia planurile lui Zeus, de fapt hotărâri ale Soartei. Și mai știm un amănunt ciudat: că Tetis i-a dăruit fiului ei, s-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Tetis mai aflăm ceva numai din ultimul cânt al Odiseei, cum se va arăta la locul cuvenit. Până atunci, despre Tetis trebuie să gândim astfel: că poezia ei este una dintre cele mai înalte poezii 77 ale maternității. E singura zeiță care, părtașă la viața omenească, se identifică, nemuritoare fiind, cu ea. Nici un alt zeu din epopee nu este în stare să sufere atât de omenește și să simtă ce înseamnă moartea. Să știi că vei pierde curând pe cineva nespus
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu este în stare să sufere atât de omenește și să simtă ce înseamnă moartea. Să știi că vei pierde curând pe cineva nespus de drag. Asta, într-o măsură, o înstrăinează de ceilalți nemuritori, a căror frivolitate îi repugnă. Zeiță a mării eterne, e mama unui foc sortit să ardă până la cer și să se mistuie curând în propria lui ardere. Dar, cum s-a văzut, nu se împotrivește niciodată voii copilului ei și nu se vaită zadarnic de excesele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
oricare i-ar fi motivul, în ajutorul aheilor. Nu îl mustră niciodată. Și nu se arată niciodată ca mamă a unui mare războinic, a celui mai mare, nu simte decât chinul de a fi mamă unui fiu aproape de moarte. Chipul zeiței, tânără mereu de tinerețea nemuririi, se va pleca mereu în amintirea vremilor peste tinerețea fără bătrânețe a grabnic muritorului ei fiu, ținându-l în brațe și mângâindu-i fruntea fierbinte de crâncene patimi, ca o altă maică a durerilor (mater
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
părul răvășit, aheii s-au luptat o zi întreagă, cu înverșunare, până în amurg, când a izbucnit o furtună cumplită. Trupul a fost adus în tabără, spălat și uns. Aheii plângeau, își tăiau pletele în semn de doliu. Tetis, împreună cu toate zeițele mării, a ieșit din valuri cu un țipăt care i-a înspăimântat și s-ar fi împrăștiat cu toții dacă nu i-ar fi liniștit Nestor. Tetis și nereidele, plângând și scoțând țipete de jale, i-au îmbrăcat trupul în veșminte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ar fi împrăștiat cu toții dacă nu i-ar fi liniștit Nestor. Tetis și nereidele, plângând și scoțând țipete de jale, i-au îmbrăcat trupul în veșminte divine. Cântecul funebru a fost cântat de Muze. A fost plâns, de oameni și zeițe, 17 zile și 17 nopți. Într-a optsprezecea a fost ars pe rug, 102 împreună cu jertfe, miere și miresme. În jurul lor, războinicii înălțau zarva armelor. Cenușa i-a fost pusă într-o urnă de aur (dar al lui Dionysos și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
acela al comparațiilor din poem și al marilor clipe în care tragica Iliadă se înalță deasupra ei însăși. Ahile găsește cuvinte impunătoare, care descriu, în densitatea lor, marile trăsături ale vieții lumii și cu deosebire, pentru acest fiu al unei zeițe a mării, marea cu întinderea ei, căreia îi simte talazurile, și cu adâncul de sub negrele înfiorări; și toate apele pământului, de la izvoare și fântâni adânci, până la marile râuri care curg puternic spre mare 110 cu ape bogate și vârtejuri de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu vede venind împotrivă-i strălucirea coifului său. Și nici chiar când îi spune lui Licaon „nu vezi cât sunt de mare și cât sunt de frumos?“ și îi amintește lui Asteropeu că Zeus îi este străbun și mamă o zeiță a mării. Nu, hotărât lucru, Ahile nu se coboară în ochii noștri înălțându se pe sine în felul acesta. Și nu numai pentru că ce spune el este adevărat, ci și din alte câteva pricini. Își alesese o viață scurtă, iar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
simtă că în insulă se petrece ceva străin de experiența lor curentă, ceva ciudat și neliniștitor: văd pretutindeni ceva ce le seamănă a duhuri și adesea duhuri se cred unii pe alții, sau chiar zeități: Ferdinand pe Miranda: „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“, Miranda pe Ferdinand: „Ce-i? Un spirit?“, ceea ce crede un timp și Caliban despre Stephano și despre Trinculo. Ceea ce crede, mai la urmă, și Alonso despre Prospero: „De ești cumva acela, / Sau ești un duh ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
spirit?“, ceea ce crede un timp și Caliban despre Stephano și despre Trinculo. Ceea ce crede, mai la urmă, și Alonso despre Prospero: „De ești cumva acela, / Sau ești un duh ce vrea să mă muncească, / Nu știu“ ori despre Miranda: „Este zeița ce ne-a despărțit / Și acum ne-a adunat?“ ori chiar despre Ferdinand, pe care îl crezuse înecat: „Dacă-aceasta / E tot o viziune, pe băiat / Îl pierd de două ori.“ Este firesc, pe toți îi uluiește faptul de a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
îndoială, concepute de Ariel. Tot el, pe lângă regia alegoriei, și-a asumat rolul lui Ceres, de unde opt versuri ale partiturii acesteia, față de numai patru pentru Iunona, lucru nu lipsit de haz. Cu atât mai mult cu cât, în timp ce juca rolul zeiței belșugului, Ariel era cu gândul la altele, la pedepsirea lui Caliban și a asociaților săi: „pe când făceam pe Ceres, / Mă tot gândeam să-ți spun“, îi mărturisește lui Prospero ceva mai târziu. Tot el, dat fiind că se celebrează unirea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
rege al Neapolului. Despre cântec spune doar, cu platitudine: „De bietul meu părinte amintește“, și, cu naivitate, că melodia lui strunește nu doar valurile, ci și jalea lui; și, neînțelegând mare lucru din vorbele vrăjite, crede că Miranda „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“ Poezia lui Ariel este, mai mult pentru el însuși, un exercițiu poetic în sine, un avânt al imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
până la mare, în partea de sud a Tesaliei, bogat în cai și în vite. La naștere, zeii i-au făcut daruri bogate, apoi, la vremea cuvenită, i-au dat drept soție pe Tetis, fiica Bătrânului mării, Nereu, o nereidă, o zeiță. La nunta lor au venit să petreacă nu doar cei mai slăviți dintre greci, ci și zeii, cu toții, și însuși Apolon a cântat, pentru miri și nuntași, din marea sa liră. Zeii cerului i-au dăruit lui Peleu o armură
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
gură de bărbat care dintre ele este cea mai frumoasă, Hera, Atena și Afrodita s-au lăsat judecate de prințul troian Paris, fiu al lui Priam, care a ales-o pe Afrodita. Iar, drept răsplată, Paris a primit-o de la zeița aleasă de el pe Elena, soția lui Menelau, regele Spartei. Era pe atunci cea mai frumoasă dintre muritoare. De unde războiul cu Troia al grecilor confederați, pentru a o redobândi pe Elena. Soarta lui Peleu a rămas până la capăt legată de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la ea ocrotire și adăpost. Lui Peleu însă, fiica Bătrânului mării nu i-a adus nici o mângâiere vreodată, deși aveau aceeași durere: singurul lor fiu; și deși știa bine că e trist și bătrân, Tetis, singura dintre toate surorile ei, zeițele mării, fusese silită de stăpânii cerului, de Zeus și de Hera, să-i fie soție unui muritor pe care nu-l voia, oricine ar fi fost. Și, cum se întâmplă de obicei, întreaga sa putere de dragoste se îndreaptă către
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
că, trimițându-l în luptă în locul lui, nu s-a gândit o clipă că prietenul lui s-ar putea să moară și își amintește de prevestire numai cu puțin înainte de a afla că a căzut. Când îi va fi făcut zeița aceste prevestiri, epopeea nu spune. Știm doar că Tetis îl lua adesea pe Ahile deoparte și îi destăinuia planurile lui Zeus, de fapt hotărâri ale Soartei. Și mai știm un amănunt ciudat: că Tetis i-a dăruit fiului ei, s-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
despre Tetis mai aflăm ceva numai din ultimul cânt al Odiseei, cum se va arăta la locul cuvenit. Până atunci, despre Tetis trebuie să gândim astfel: că poezia ei este una dintre cele mai înalte poezii ale maternității. E singura zeiță care, părtașă la viața omenească, se identifică, nemuritoare fiind, cu ea. Nici un alt zeu din epopee nu este în stare să sufere atât de omenește și să simtă ce înseamnă moartea. Să știi că vei pierde curând pe cineva nespus
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nu este în stare să sufere atât de omenește și să simtă ce înseamnă moartea. Să știi că vei pierde curând pe cineva nespus de drag. Asta, într-o măsură, o înstrăinează de ceilalți nemuritori, a căror frivolitate îi repugnă. Zeiță a mării eterne, e mama unui foc sortit să ardă până la cer și să se mistuie curând în propria lui ardere. Dar, cum s-a văzut, nu se împotrivește niciodată voii copilului ei și nu se vaită zadarnic de excesele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
oricare i-ar fi motivul, în ajutorul aheilor. Nu îl mustră niciodată. Și nu se arată niciodată ca mamă a unui mare războinic, a celui mai mare, nu simte decât chinul de a fi mamă unui fiu aproape de moarte. Chipul zeiței, tânără mereu de tinerețea nemuririi, se va pleca mereu în amintirea vremilor peste tinerețea fără bătrânețe a grabnic muritorului ei fiu, ținându-l în brațe și mângâindu-i fruntea fierbinte de crâncene patimi, ca o altă maică a durerilor (mater
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]