3,317 matches
-
sisteme de comunicație britanice, hangare franceze. Ce poate fi mai cosmopolit? Mark nu răspunse. Ochii îi erau ascunși în spatele unor ochelari de soare cu oglindă care nu reflectau nimic altceva decât deșertul. — Patriot! spuse generalul, chicotind încă. Testul a fost zgomotos, dar satisfăcător. L-au urmărit dintr-un bunker săpat adânc în nisip, în timp ce aria-țintă, amenajată astfel pentru a semăna cu convoaiele de tancuri iraniene, a explodat cu un zgomot asurzitor produs de CGT-urile de 155 mm, plasate la peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de cooperare nucleară cu Franța. S-a retras în dormitorul din hotel devreme și în dimineața următoare trupul lui strivit în bătaie a fost găsit la picioarele patului de o cameristă. Să omori un om îm bătaie e o treabă zgomotoasă și dificilă, și Mark a fost surprins că apelaseră această metodă. Chiar și așa și-a permis un zâmbet discret când s-a dat știrea la Radio Israel în seara următoare; și când l-a auzit pe reporter adăugând: „Proiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zece minute ca să mă Întrebe de ce n‑am găsit Încă ceva și a trebuit să‑i pun pe toți să aștepe la telefon până vorbesc cu ea, și când reveneam la convorbirea cu ei, constatam că Închiseseră telefonul. A Înghițit zgomotos. — A fost un adevărat coșmar. — Și ce s‑a Întâmplat până la urmă? Aproape că mi‑e frică să Întreb. — Ce s‑a Întâmplat până la urmă? Dar ce nu s‑a Întâmplat până la urmă? Am sunat absolut toate companiile de zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aștepta. Banda mergea cu sunetul unui obiect care se rostogolește și cu un scîrțîit constant - nu foarte tare, dar atunci cînd se combina cu șuierul și zăngănitul mașinilor de fabricat lumînări, aflate În cealaltă parte a Încăperii, era suficient de zgomotoasă ca, dacă doreai să vorbești cu vecinul, să trebuiască să ridici vocea dincolo de pragul normal. Lui Duncan Îi venea mai ușor să zîmbească și să gesticuleze. Uneori lucra ore Întregi fără să scoată un cuvînt. Len, Însă, nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
casa scării, se bătea un gong, chemînd lumea la masă. Ea și Reggie se sărutau În continuare, În mijlocul a toate, tăcuți și mai mult sau mai puțin nemișcați, dar, după cum i se părea ei, acoperiți de un val agitat și zgomotos: palpitul respirației, al sîngelui, umezeala și Încordarea țesăturii rochiei și a pielii. Începu să-și frece coapsele de ale lui. O lăsă să o facă o clipă, apoi se trase. — Isuse! șopti el, ștergîndu-și gura. Mă omori! Ea Îl trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În conversație. Își desfăcu brațele și-și Îndreptă spatele. — În regulă, zise el, În momentul În care se urni. Acum ar trebui să vă terminați masa. Haide. O luă Încet prin sală, șchiopătînd ușor, din cauza șoldului. Giggs și Hammod rîdeau zgomotos. — E-o hahaleră al naibii de blîndă! zise Hammond, cînd domnul Mundy nu mai putea să-l audă. O bomboană de om, nu-i așa? Vă zic eu, probabil că nu-i În toate mințile să stea În Închisoare - cîți ani a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca un mieunat de pisică. Kay mai auzise asemenea sunete Înainte: stăteai cu sufletul la gură și te sleiau mai mult decît imaginea unor membre smulse sau trupuri făcute ciur. O făceau să tremure. Respiră adînc. Locul deveni din nou zgomotos și se animă, ca și cum ar fi reacționat la un șoc electric. Generatorul fu pornit din nou și lumina aprinsă. Oamenii se mișcau și lucrau cu un scop diferit. O mașină se opri, izbindu-se de drumul stricat; pe capotă lucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
i-ar fi fost atins nervul optic. Nimeni nu-i spusese ceva sigur, așa că adunându-și obida in inima încremenită de durere, oprindu-și cu greu lacrimile, își luă odorul și plecă spre casă. Cele două fete din compartiment râdeau zgomotos, răsfoind paginile unei reviste de modă, tachinându-se reciproc. Râsul zglobiu care curgea ca o ploaie de vară era pentru el picatura chinezească. Privi la dreapta, spre batrâna ce dormea dusă și zise in gând: - Ce bini i-o fi
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
femeie cu fața roșie de rușine ducând o pungă de plastic și o servietă. Pare să fie mama lui Amy Redman. Când se strecoară pe ultimul rând de scaune, umilă și cerându-și scuze, Alexandra Law Îi aruncă un „sssst“ zgomotos. Compasiunea mea instinctivă pentru acest semen al meu e aproape instantaneu copleșită de un sentiment de recunoștință că, datorită ei, nu mai sunt eu ultima venită. (Nu-mi doresc ca alte mame cu serviciu să sufere pe nedrept. Sincer nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că ar trebui să-i dezaprobi pe bețivii care vin la biserică numai o dată pe an, la Crăciun, dar de data asta, stând aici lângă Rich, mă gândesc cât de mult Îmi plac oamenii ăștia, chiar Îi invidiez. Încercările lor zgomotoase de a face liniște, sentimentul că au venit aici În căutarea căldurii și a luminii și a unui strop de bunătate umană. Mă abțin, chiar mă abțin, până ajungem la versul acela „O, orășel al Beethleemului“, când sunt nevoită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din cartier. Par să nici nu-și bage În seamă copiii, pe care-i stăpânesc cu gesturi invizibile de invidiat, precum niște abili mânuitori de zmee, În timp ce Maicile Inferioare ca mine exagerează cu atenția pe care o acordă odraslelor lor zgomotoase. Există un fel de linie invizibilă Între cele două tipuri de mame care uneori ne Împiedică să discutăm Între noi. Suspectez faptul că mama casnică o privește pe mama care are serviciu cu invidie și teamă, crezând că mama care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Înainte de după-amiaza tragică În care s-a urcat pe acoperișul Institutului Britanic și s-a avîntat În acel zbor scurt către unicul refugiu pe care Îl putuse găsi. Cel puțin traficul Începuse să miște, poticnindu-se Înainte Într-o năvală zgomotoasă. Doar furgoneta stropită cu noroi din fața mea era În continuare oprită de Guardia Civil. Un soldat deschisese ușile din spate și pornise la vînătoare prin cutiile de carton pline cu păpuși de plastic. MÎinile sale grele cotrobăiau printre trupurile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Tineretul sibarit“, bogat și monden (În limba franceză În original).##) de la Clubul Nautico. Ceea ce aici Înseamnă toată lumea sub șaizeci de ani. — Categoric, dragă amice.Hai În Estrella de Mar și renunță la calendar. (Veni lîngă mine la balustradă și oftă zgomotos.) Nu-i așa că fac o priveliște superbă? Nu ratează nici o ocazie să-și bălăngăne pepenii. Totuși, e trist, Într-un fel. Ele Își arată sfîrcurile la chelneri, și-ntre timp gazda lor șade Într-o celulă din Închisoarea Zarzuella. Hennessy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe rînd, Miguel le descărca pe toate pe bordura de marmură, Întinzînd la uscat, plin de respect, reziduurile unei seri destrămate. Privirea lui abia dacă s-a dezlipit de mine cînd m-am urcat În mașină lîngă Paula. Auzeam Seatul zgomotos al lui Cabrera avîntîndu-se pe șoselele mărginite de palmieri din jurul proprietății Hollinger. Plecarea lui parcă ne lăsase iar complet expuși la ororile conacului ars. Paula strîngea În mîini volanul, cînd Încleștînd, cînd relaxîndu-și degetele. Casa rămînea În spatele nostru, dar știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Învățăcelele lui avea capacitatea de-a ajunge campioană olimpică. — Asta-i vocea lui Bobby Crawford, spuse Paula, venind lîngă mine la balustradă. Acu’ ce mai pune la cale? Mă obosește omul ăsta. Atîta vigoare fizică și mașina aia de tenis zgomotoasă... E un metronom, ne reglează ritmul - mai repede, mai repede, servă, voleu, smash. PÎnă la urmă, au și pueblele alea de pensionari părțile lor bune... Paula, nu putem să dăm jos gulerul ăsta? Nu pot nici să gîndesc cu blestemăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
produse oceanice care tiveau portul erau ticsite cu localnici care se relaxau, după ziua de lucru, la mesele de sculptură și la roțile de olărit. Departe de-a fi demoralizați de tragedia familiei Hollinger, păreau mai Însuflețiți ca oricînd, flecărind zgomotos pe deasupra exemplarelor din New York Review of Books și din suplimentele de artă scoase de Le Monde și Libération. Intimidat de platoșa asta de competențe culturale, am pătruns În atelierul de ambarcațiuni de lîngă port, unde m-am trezit alinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
stol de lăstuni care se Înălța Începîndu-și zborul către coasta Africii. Obrajii și scalpul său erau Întinse peste dîmburile ascuțite ale craniului, ca forțate de o puternică presiune internă. Privindu-l cum se strîmba la vederea barurilor Înțesate de lume zgomotoasă, aveam impresia că Își controla emoțiile clipă de clipă, de teamă că la cel mai mic semn de supărare afișat pielea i-ar crăpa și ar dezveli oasele scîrțîind sub tensiune. Am trecut pe lîngă el, apropiindu-mă să admir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Va veni cândva momentul să fac public acest lucru, însă deocamdată e taina mea, nu am mai spus-o nimănui... Până acum. Am s-o păstrez, încuviințează el, serios. E un secret foarte mare! Izbucnește apoi în râs. Un râs zgomotos, gâlgâit, care mă lasă mască. Oare am făcut o prostie că i-am zis? — Și am să mai păstrez cu sfințenie o taină, pe care de asemenea promit să n-o fac publică: ți s-a dus un fir de la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu catalogul imens sub brațul ei mic și gras ca un cârnăcior, un catalog pe care-l trântește pe ca tedră cu năduf (oare toată lumea are nevricale azi?), fără să ne arunce vreo privire în clasă atunci când ne ridicăm, la fel de zgomotoși, s-o salutăm. Georgi se așază înapoi în bancă oftând din rărunchi, în același moment în care se așază și profa pe scaunul de la catedră, de unde abia se zărește - mai degrabă i se zărește cocul. — Martin Clara! rostește profa de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
urma urmelor, adăugase ștrengărește, mai mult ca s-o incite pe Anda. — Bine zici! S-a făcut! îți dau o temă și cu această tocilară patetică de mai mare râsul, care mă scoate din sărite! izbucnise ea într-un chicotit zgomotos și răutăcios, cu privirea strălucind. Ești invitatul meu la o experiență inedită! Cucerește-le în același timp pe cele două colege de bancă și vino pe urmă la mine să-mi dai raportul! Te las până la 1 Martie, că mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și ochii. Pixul avea o mină neagră. Deșurubă pixul, scoase mina neagră de doi lei, o luă între degete ca pe o țigară, aruncă pixul înapoi unde-l găsise, căzut pe jos între scaune, apoi ieși din mașină trântind portiera zgomotos și fluierând, cu mina de doi lei între degete și cu gândul întors abia atunci la conversația pe care o avusese la telefon cu fratele lui. Ecuația, în mintea lui, devenise foarte simplă: Clara era altceva. Edi nu era altceva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zglobiu, eșuaseră lamentabil - cel puțin pentru el. Nu mai simțea aproape nici o legătură cu ei. Se purtau anapoda, alergau în neștire, fără să știe ce vor. Zăcuseră cu toții pe pături, adormiți după petrecerea din noaptea trecută. Apoi își luaseră rămas-bun, zgomotoși, și se suiseră în mașinile cu care se întorceau acasă. Eduard își duse mâna la cap, care îi zvâcnea teribil. Era obo sit. L-a obosit peste măsură acest prea lung sfârșit de săptămână. Nu se putuse întoarce la cel
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de agitație nervoasă din preajma ei îi înghețase, pur și simplu, orice fior de surescitare. își întoarse privirea înspre revista nedesfăcută de pe genunchi. Chiar atunci se deschise o ușă a avionului și în spațiul îngust dintre scaune se înșirui un grup zgomotos de persoane negricioase care părea să nu se mai termine. Unde or intra cu toții? se întrebă ea, speriată, mulțumind în gând proniei că locul de lângă ea e ocupat - fie și de un șofer agitat și mai mult ca sigur înfricoșat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care îi repugna - și să-i surâdă acelui individ care - își amintise! - îi era soț. — Mulțumesc... dragul meu, rosti ea, găsindu-și cu mare greutate vorbele. Am uitat complet că azi e ziua mea! Domnul Ionescu o sărută din nou, zgomotos, și îi zâmbi prin oglindă. — Sper să-ți placă! Am ezitat mult până să aleg setul, dar ăsta mi s-a părut cel mai de efect! Uite și cerceii! M-aș bucura să porți setul diseară, la restaurant, normal! Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
doamnă de Capitală din cap până în picioare (deși plecată din Goldana, numai de doi ani în urmă, i se încredințase tranșarea cotletelor și învârtirea frigăruilor în dependințele unui restaurant de lux, pentru nomenclatura din București) începu să povestească, minunându-se zgomotos, de învâlvoratul bairam al unei nunți întâlnite pe traseu: Mirele era călare pe un cal alb, vorniceii, încălărați și ei, alergau în trap săltat, pe de laturi... Trei faetoane cu zestre, clădită de un stat de om, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]