157,129 matches
-
veșnic înșelați din România, gata să treacă pragul necesar intrării în parlament, cu Jurubiță intrat recent în minusculul partid, socotit însă cel mai războinic, și care avea să-și dea măsura întreagă abia după luarea puterii considerată ca sigură... Cum zice Tăsică, vărul lui Jurubiță: "Așa, dragii mei, trebe ca fiecare dân voi să se facă om și să știe a fura cloșca de pe ouă...". Opoziția?... Ea se bazează pe PPP, de trei ori P, nu mai contează ce, având organul
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
de exemplu: în primăvară, o vietate oarecare să boncăluiască una, iar în toamnă alta... ...Cât de cât în ordinea de idei de mai sus, mă pomenesc într-una din seri, în vremea jurnalelor tv, că prietenul Khara Lampy 1) îmi zice: -Cumetre, să vezi ce studiu de caz am scris... Ge-ni-al, mă! -N-am timp, l-am bruscat. Tu nu vezi ce se întâmplă pe meleagurile patriei ? -Auzi, doar titlul lucrării dacă ți-l spun te îngălbenesc de invidie, și
Bocncănitul de toamnă - enigmistică electorală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12503_a_13828]
-
dă și pă, față de care, mai târziu (Viața ca o pradă, 1977, p.289), Marin Preda va povesti episodul lecturii într-un cerc restrâns de albatrosiști a schiței Pârlitu, când Miron Radu Paraschivescu, cel care citea schița, "mă corecta să zică eroii mei dă în loc de de, pă în loc de pe, n-avea nici o importanță, gândeam eu, lasă-l să le pună". Într-o altă împrejurare, în interviul Marea călătorie (1974), Marin Preda se va arăta cu mult mai categoric față de acest aspect
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
răspuns în finalul acestui volum. Și cum, în mod excepțional, nu mă doare capul, aș putea încerca să ajung, în fine, la o concluzie. Așadar, ce am în urma mea? O biografie? Sau un destin? Mai comod, probabil, ar fi să zic: un destin. Asta ar scuza tot ce e mediocru în ce-am trăit. Dar poate că problema în sine e rău pusă. Căci, pe căi subterane, biografia se transformă în destin. Cel puțin, așa s-a întâmplat în cazul meu
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
să-și critice poporul spunând că nu iubește învățătura, ba chiar că o urăște din tot sufletul. Acesta nu a fost un lucru bun, căci i-a ambiționat pe supuși să arate că nu sunt chiar atât de proști, cum zic unii și alții. Și fiindcă nu aveau prea mult timp de studiu, fiind ocupați îndeobște cu muncile câmpului, au cam început să-și arate știința și priceperea criticând ceea ce făceau alții. Așa de pildă, se povestește că odată, bunicul și
Folclor pentru drepcredincioși by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/12504_a_13829]
-
a ofițerilor din armată și poliție care s-au pus imediat la dispoziția puterii neocomuniste. Mai apoi, când lucrurile au început să se așeze, ierarhia s-a păstrat. Profesorii universitari Constantinescu Emil și Petre Zoe, cele două (hai să nu zic nulități) unulasutăități politice, erau mai preocupate să-și croiască o imagine de lideri zonali decât de problemele fierbinți ale țării pe care un destin șchiop a făcut s-o conducă. Imaginându-și, probabil, că șmecheriile diversioniste ale lui Dorin Marian
Hidrologia îneacă România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12507_a_13832]
-
de la olimpiada ateniană, numitul a ajuns iar ce-a fost, ba chiar mai mult decît atât. În stilu-i cunoscut, el a dat niște declarații belicoase. Dar nu amenințările mă miră, nu aroganța inimaginabilă mă dezarmează. Ci afirmația lui cu așa-zis substrat managerial: ,Întrebați-mă cu cât am să reduc costul operațiilor și al spitalizărilor." Carele vasăzi așa! Reducerea costului operațiilor și spitalizărilor! Asta într-o țară în care după intervenții chirurgicale majore ești scos în trei-patru zile din clinică și
Hidrologia îneacă România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12507_a_13832]
-
la Castelul Solitude. Singuraticul scriitor se întoarce în trecut reproducînd o experiență cvasi-proustiană, în vreme ce oameni care au murit cu ceva timp în urmă pot participa din nou la evenimentele prezentului. "- Eh, a venit vremea să o iau spre casă, îmi zic, și chiar atunci răsar toți; și Ucunuțu cu grătarul pentru chef, și tovarășul Gross, și domnul profesor Partenie, Ťia te uită, dom' profesor, ce surpriză!ť, zic și bătrînul dascăl de literatură veche nu-mi spune nimic, fumează țigară din
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
la evenimentele prezentului. "- Eh, a venit vremea să o iau spre casă, îmi zic, și chiar atunci răsar toți; și Ucunuțu cu grătarul pentru chef, și tovarășul Gross, și domnul profesor Partenie, Ťia te uită, dom' profesor, ce surpriză!ť, zic și bătrînul dascăl de literatură veche nu-mi spune nimic, fumează țigară din țigară și aruncă chiștoacele peste tot, "nu se cade, dom' profesor". îi spun și dumnealui se apucă, ascultător, să le strîngă unul cîte unul" (p. 38). Ce
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
doar plângeam. Nu c-aș râde acum, dar, când vorbesc de-asta, mi-s ochii uscați. Și-apoi, vorbesc, pot să-ți vorbesc. Taică-tu, în chestia cu femeile, era foarte... Cum să-ți spun? - Curvar. - Așa-mi venea să zic - a șoptit unchiul, rezemat strâmb de tăblia patului și cu privirea pierdută-n amintirea a tot ce Miquel nu trebuia niciodată să știe despre viața personală a tatălui său. Și unchiul preciza că la șaișpe-șaptișpe ani își făcuse deja debutul
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
ajungea acolo într-un moment sau altul din viață. Al meu a fost la douăzeci și unu de ani, târât de-un entuziat Pere I Gensana, Prieten de Suflet, care voia să mă facă să mă-nfrupt cu favorurile Llúciei, care-și zicea Lucia ca-n italiană și era o femeie tânără, frumoasă, cu ochi negri, senzuală, păr negru, trup perfect și-o coadă supusă și lungă de admiratori. Mai târziu am aflat că Lucia era fata Gironellei, nepoata unui paroh care făcuse
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
din pat cu ideea în sfârșit limpede și i-am spus în șoaptă, dar ferm: - Nu-mi plac femeile. A rămas țeapănă câteva clipe și-apoi a-nceput să m-ațâțe cu mâinile, să-mi demonstreze că mint. - Vezi? - a zis, după un minut, profund jignită. - Cum poți să spui că nu-ți place de mine, cu puiuțu-ăsta tare? Lucia era jignită de eșecul puterii ei de seducție; dar și fiindcă s-o fi simțind un fel de reprezentantă a tuturor
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
de-aș avea putere să repet crâmpeie de viață... n-ar fi trebuit nici ele s-o știe. - I-ai spus lui tata? - Nu. Nici eu nu știam. Nimeni nu-mi explicase ce-nseamnă să fii homosexual. Pe-atunci se zicea fătălău, poponar, domnișoară, nu homosexual, cum ziceți azi, între altele fiindcă era ceva de care nu vorbea niciodată nimeni. Eu trăiam asta, fără să știu c-o trăiesc. Credeam că e normal să mă tem de femei, să le simt
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
de viață... n-ar fi trebuit nici ele s-o știe. - I-ai spus lui tata? - Nu. Nici eu nu știam. Nimeni nu-mi explicase ce-nseamnă să fii homosexual. Pe-atunci se zicea fătălău, poponar, domnișoară, nu homosexual, cum ziceți azi, între altele fiindcă era ceva de care nu vorbea niciodată nimeni. Eu trăiam asta, fără să știu c-o trăiesc. Credeam că e normal să mă tem de femei, să le simt departe. Și m-am refugiat în Virgiliu
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
s-a oprit din tricotat când i-a plătit biletul. Nici nu l-a privit. Pătruns în întunericul sălii, s-a așezat unde era stabilit. În stânga lui, mogâldeața lui Saborit, a mormăit, parcă nemulțumit de întârziere, și Rossell și-a zis Saborit ăsta n-o să se schimbe-n veci. Și și-a dus mâna la inimă să scoată hârtiile ce-l frigeau. Totul a fost rapid: Saborit s-a-ntors spre el și i-a prins ceva la-ncheietura stângii. Ceva. Niște cătușe
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
mari, spațioase, și în care nu încăpea multă lume să locuiască. Erau făcute pentru puțini. Și din fericire, adică din nefericire, tata a mai avut încă un băiat, mai mic ca mine cu opt ani, care acum e în Franța. Zic din fericire că e acolo, nu că am scăpat de concurența problemei și de el, ci că e totuși...E mai agreabil pentru el. Eu suport și îmi place climatul balcanic. Îmi place grozav și mă declar balcanic fără rușine
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
am scăpat de concurența problemei și de el, ci că e totuși...E mai agreabil pentru el. Eu suport și îmi place climatul balcanic. Îmi place grozav și mă declar balcanic fără rușine și chiar...Toți ăștia care disprețuiesc și zic , ah, balcanici!. Balcanici au fost Socrate, Platon și Aristotel! E suficient asta ! L.G.: La fel și Caragiale... Al. P.: Și Caragiale, fără îndoială. Mai ales! Doi oameni au fost aicea în țară extraordinar de balcanici: unul era un prinț autentic
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
numită intelectuali. Sunt fuduli oamenii că sunt intelectuali. Și asta arată un fel de lipsă de simpatie pentru oamenii cumsecade. Asta este. Intelectualul se simte prost printre oamenii cumsecade și bine crescuți. El trebuie să șocheze prin ceva. Prin așa-zise paradoxuri, și nici paradoxuri nu sunt. Sunt în Franța cîțiva din ăștia, destul de celebri, dar nu sunt dominanți. Eu am cunoscut destul de bine stînga franceză, atît cea din provincie, fiindcă... Parisul nu e compus din francezi în majoritate. E compus
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
stăpînii și cu... Nu este familie americană, din ăștia, din sudiști, care să nu fi avut amintirea tandră a unei guvernante, a unui fecior, a unui servitor negru. Au făcut literatură de asta, niște bestii care... O fi fost, nu zic ba. Trebuie să și fi fost. Pentru că nu există perfecțiune nicăieri, și răutatea are tendința să se impună peste tot. Dar această chestie a unei țări care se crede ultraputernică, cum sunt Statele Unite, de cînd domină yankeii, adică oamenii fără
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
L.G.: Cum credeți că ar trebui crescute generațiile care urmează ca să fie pregătite pentru lumea în care o să trăiască? Tot cu Mozart? Al. P.: Eu cred că tot cu Mozart. Eu cred că nu există altă muzică decît Mozart. Unii zic, dom"le, mai frumos, mai profund este Bach. O fi, dar divin e numai Mozart. Extraordinar. L.G.: Băieții dvs. tot așa au crescut, cu Mozart ? Al. P.: Eu pe băiatul meu l-am crescut...Aveam în casă mult Mozart și
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
crescut, cu Mozart ? Al. P.: Eu pe băiatul meu l-am crescut...Aveam în casă mult Mozart și puneam mereu, de dimineață. Puneam și operă și de toate. Mozart este cea mai completă genialitate umană care a fost, eu aș zice că mai mult decît Shakespeare chiar. Aș îndrăzni să pun ipoteza asta, deși este imprudentă. L.G.: Nu se pot face ierarhii totuși. Al. P.: Nu, nu se pot face, mai ales în genuri... Dar pragurile supreme ale geniului uman sunt
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
această imprudență, cînd era președinte, să țină la Kiev un discurs în care să spună că nu este posibilă despărțirea Ucrainei de Rusia. Și în trei săptămîni era făcut lucrul ăsta! E catastrofal ca un om de stat, șeful statului zis cel mai puternic, cel mai stăpîn al lumii, să spună că nu va fi ceea ce va fi peste trei săptămîni. Asta era greșit, asta de la un prost, bineînțeles. L.G.: Și prost informat, nu ? Al. P.: S-a dovedit că sistemul
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
Al. P.: Întrebare grea. Mi se întîmplă și acuma să mai scot o vorbă din Proust și să mă încînte și să rămîn cu ea. Totuși cred că Proust a fost o cale care a dus la o fundătură. De ce zic asta? Am citit Filocaliile traduse de Părintele Stăniloaie, și am citit acolo, cu mare pasiune, notele lui de subsol. Care ar trebui publicate într-un volum. Notele de subsol ale Părintelui Stăniloaie la Filocalii. Și acolo spune el... Cred că
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
ar fi să nu folosească acest avantaj. La rîndul său însă ce poate face ziaristul român, al cărui singur capital este libertatea cuvîntului? Cum se poate el apăra de eventualele imixtiuni ale proprietarului în activitatea lui redacțională? Simplu, s-ar zice, sindicalizîndu-se. După cum știm, nu de sindicate duce lipsă presa autohtonă, ci de putere sindicală. Iar asta nu se capătă, ci se cîștigă. Cîtă vreme însă ziariștii vor refuza să accepte că ceea i se întîmplă azi unuia i se poate
Zile negre pentru presă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12505_a_13830]
-
ei. Cartea oferă într-adevăr ceea ce titlul promite și, mai mult decât atât, o analiză proaspătă și pasionantă a patru autori români - Ion Vinea, Ilarie Voronca, Stephan Roll și Urmuz. Pentru cei care admiră stilul foarte ordonat al cărților, să zicem, ,occidentale" de teorie, cartea Emiliei Drogoreanu este o surpriză plăcută. Aproape fiecare capitol are introducere și concluzii. Fiecare fragment de capitol are o idee clară, urmărită cu minuțiozitate. O ordine binevenită mai ales într-o lucrare complexă, cu perspective multiple
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]