26,075 matches
-
eu?! El 1: Aici? Aici... El n: Aici e locul unde te întîlnești tu cu ea. Asta am înțeles. Am văzut-o. Într-adevăr, are ochi albaștri. El 1: (inocența lui se apleacă spre o calitate suspectă...) Sigur că-s albaștri... M-am uitat foarte atent. El n: Nu era nevoie. Știai doar că-s albaștri! El 1: Știam, dar... tu... și după ce mi-ai spus că... știam... (realizînd filonul coșmaresc al situației) Extraordinar. El n: Eu am ales doar un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ea. Asta am înțeles. Am văzut-o. Într-adevăr, are ochi albaștri. El 1: (inocența lui se apleacă spre o calitate suspectă...) Sigur că-s albaștri... M-am uitat foarte atent. El n: Nu era nevoie. Știai doar că-s albaștri! El 1: Știam, dar... tu... și după ce mi-ai spus că... știam... (realizînd filonul coșmaresc al situației) Extraordinar. El n: Eu am ales doar un exemplu în care trebuia să funcționeze circumspecția... nesiguranța... dar, întîmplător, ochii ei sînt albaștri... Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-s albaștri! El 1: Știam, dar... tu... și după ce mi-ai spus că... știam... (realizînd filonul coșmaresc al situației) Extraordinar. El n: Eu am ales doar un exemplu în care trebuia să funcționeze circumspecția... nesiguranța... dar, întîmplător, ochii ei sînt albaștri... Dar poți să continui... motive de neîncredere există întotdeauna... El 1: Da... sigură că da!... Cred că o să fii discret... El n: Adică să nu-i spun... Fii fără grijă. Dar cu asta să știi că n-ai rezolvat problema
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
plictisisem... obosisem... și-am observat că e încăpățînată... chiar violentă... (spre Ea 2) și ai avut dreptate... e materialistă... (spre El n) și tu avut dreptate... avea note prea mari... știi la ce mă refer... e adevărat că ochii erau albaștri... dar nu era frumoasă, cum credeam eu... abia aștept să se termine totul... să mă adun, să mă liniștesc. El n: Era și timpul... El 1: Gata, s-a terminat. El n: Sper că nu ne spui o poezie acum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tu despre mine că țin ascunse în beci... două arme... și că cresc porumbei spioni... Îți amintești? Gh. P. unu: (în pragul amuzamentului, totuși stingherit) Da..., îmi amintesc... Gh. P. doi: Bun... Și-atunci, la cererea păstorului nostru cu ochi albaștri, am scris și eu despre tine că ai un băiat în America, și că și tu crești... cocoșei... dar nu spioni, ci de aur... Gh. P. unu: Păi despre băiatul din America știa omulețul nostru... Gh. P. doi: Da, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
egalat de alte obiecte. Ca stabilitate îi urmează tigaia cu capac, a cărei întindere pe orizontală creează o relație echilibrată cu vectorul vertical. Pâlnia mică este cel puțin dreaptă și simetrică, dar pe farfurie predomină un centru independent și plosca albastră din stânga se abate ostentativ de la verticală. În ceea ce privește aranjamentul ca un tot unitar, partea de jos a pânzei este ocupată de două obiecte compacte mari, care confirmă anizotropia spațiului pe verticală. Ele | 41Centrii și rivalii lor oferă stabilitate întregii compoziții. Dacă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu susul în jos, ar putea observa că greutatea celor două obiecte ar fi excesivă dacă ar ocupa partea de sus. Fiecare dintre cele cinci obiecte este înzestrat cu proprietăți care îl fac să se împotrivească atracției gravitaționale: plosca mare, albastră, ajunge cu gâtul până sus; cana este dominată de deschiderea gradată a conului în partea superioară și a unei toarte al cărei centru este sus; mica pâlnie roșie are maximum de expansiune la buza de sus; coada capacului tigăii o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
adevărat că distanța picturii față de podea și rama sa protectoare o izolează suficient pentru a lăsa cele cinci elemente ale compoziției să plutească destul de liber în spațiu. Doar fructele și legumele de pe farfurie rămân pe o bază, fundalul negru și albastru al tabloului neoferind un astfel de suport. Firește, fiecare dintre cele cinci obiecte este prin sine însuși un centru dinamic și împreună se organizează în jurul centrului de echilibru al pânzei dreptunghiulare. Centrul de echilibru nu este indicat explicit de pictor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
apuseană. În consecință, spațiul pictural al unui tablou nu se oprește la ramă, ci continuă dincolo de aceasta, ceea ce nu-i de prea mare importanță atât timp cât fundalul este gol și nu penetrează adâncimea dincolo de simpla distincție fond/figură. Nici chiar foița albastră a unui portret de Holbein sau fondul auriu al unei icoane medievale nu exercită un mai puternic efect spațial. Dar când într-o pictură realistă din Renaștere imaginea dă în vileag o lume tridimensională mergând adânc în spațiu și sugerând
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
un aspect indispensabil al oricărei compoziții vizuale. Nu gândesc c-ar fi așa. Să ne aducem mai întâi aminte de afirmația privitoare la necesitatea omniprezenței centrului de echilibru ca fiind limitată la compoziții, mai cu seamă la cele închise. Cerul albastru nu este o compoziție și nu posedă centru. Compozițiile deschise, asemenea unor decorații murale sau rulourilor japoneze, nu au un singur centru, ci mai mulți centri locali. De îndată însă ce suntem confruntați cu un spațiu închis, delimitarea mobili zează
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
opusă. Dialogul leagă figura lui Hristos de un centru de echilibru secundar, situat între cele două figuri. Comunicarea celor două figuri principale este întipărită de schema coloristică dominantă cu tripleta culorilor primare prezentată de tunica roșie a lui Hristos, mantia albastră de pe sol și veșmântul galben al îngerului. Culorile primare solicită una alteia să se împlinească, legând astfel cele două personaje. Când privitorul încearcă să împace efectele dinamice ale diferitelor relații, ajunge să sesizeze complexitatea compoziției manieriste, o luptă hotărâtoare care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Beniuc în poemul "Dropia roșie"; aici răsăritul soarelui va destrăma vraja. Grigore Hagiu, Gheorghe Pituț, Cezar Baltag invocă soarele ca simbol al fertilității, el este sămânța zilei, esența primară a arderii 7. Motivul comorii și al lunii, cu sublinierea culorii albastre a flăcării malefice, este invocat de Nicolae Tăutu și de Tiberiu Utan8. Atmosfera sinistră nu este creată numai de motivul comorii, ci și de un alt motiv, cățelul pământului, care apare în poezia lui George Alboiu, Gheorghe Pituț, Ion Brad
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
încărcat cu șerpi, șopârle, greieri, învăluiți într-o lumină ce fierbe, încât nu-ți rămâne decât să "te dezbraci de trup ca de-o povară/ Când te cuprinde somnul sub care te-ncovoi". În al doilea ciclu al volumului apar cântecul albastru, fata în albastru, un proces de metamorfozare și abstractizare a realului cu elemente inefabile: "Trupul meu e numai o părere/ în prelungirea trupului meu cânt.". Copilul zărilor barbare își va zăvorî carnea undeva sus în lumea de albastru, iar odaia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
crea o lume după capul meu/ în care gândul serii să nu se mai răscoale". Matei Gavril evoluează "de la tradiționalismul senzualizat al versurilor de debut la estetismul întrucâtva prerafaelit al poeziilor de acum"2. Volumul "Glorie" (1969) adâncește simbolul culorii albastre pasiune rece, culoarea vine cu elemente pure, iubita are gâtul ca o creangă albastră, lebedele plutesc pe lacuri înghețate, lumea întreagă este o albastră simfonie. Procesul de estetizare se accentuează în volumul "Pur" (1971). Poetul este obosit, nu mai receptează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
răscoale". Matei Gavril evoluează "de la tradiționalismul senzualizat al versurilor de debut la estetismul întrucâtva prerafaelit al poeziilor de acum"2. Volumul "Glorie" (1969) adâncește simbolul culorii albastre pasiune rece, culoarea vine cu elemente pure, iubita are gâtul ca o creangă albastră, lebedele plutesc pe lacuri înghețate, lumea întreagă este o albastră simfonie. Procesul de estetizare se accentuează în volumul "Pur" (1971). Poetul este obosit, nu mai receptează bucuria existenței, dragostea este înlăcrimată, spațiul este nemărginit ca o durere care îți întunecă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
debut la estetismul întrucâtva prerafaelit al poeziilor de acum"2. Volumul "Glorie" (1969) adâncește simbolul culorii albastre pasiune rece, culoarea vine cu elemente pure, iubita are gâtul ca o creangă albastră, lebedele plutesc pe lacuri înghețate, lumea întreagă este o albastră simfonie. Procesul de estetizare se accentuează în volumul "Pur" (1971). Poetul este obosit, nu mai receptează bucuria existenței, dragostea este înlăcrimată, spațiul este nemărginit ca o durere care îți întunecă mințile: "Trupul tău ardea profund chinuit/ iar eu sunt acum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lavaladolado, lavala-dolid/ Îngerul respiră, cântec lin din liră". "Între floare și fruct" (1974) se deschide cu aceeași preocupare pentru actul poetic: "Orișiunde te-ai duce, trecerea timpului tot te atinge." "Proclamarea poetului." "O scrie cu propriul sânge". Poezia este regina albastră, este doamna și fecioara care-i va sorbi răsuflarea: "Să curgă toată vremea într-un cântec mai bogat/ prin ochi ca niciodată n-au să apună,/ să ne oglindim într-una, mereu ca-ntr-un păcat,/ eu fiul tău, tu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
alambicate, descoperim sensul mai ales datorită ultimului vers, care devine cheia poeziei. Astfel din adânc strigătul este al durerii permanente, "urmele pe nisip sunt alunecătoare", dar rămân așa cum "fluxul și refluxul mării" dau țărmului vamă: stelele, crabii și schelete "de-albaștri delfini"1. Ulciorul, simbol al perfecțiunii motiv existent și în poezia lui Lucian Blaga este înfrumusețat de prezența saturată de mișcări și linii similare torsului feminin: "I-am văzut aseară șoldul ei/ scăpat din cingătoare/ Toarce-l, roată, din căușul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetul încearcă să-i dea un alt nume, ca un descoperitor, sau mai corect spus creator de lumi care respiră culoare și muzică. Și, în ciuda transparențelor și a vagului, ni se dezvăluie taina sau secretul: Mă lasă să-ți dezleg albastra bantă./ Veștmântul ce ți-l leagă sixofantă,/ Și mai luând din coșul cu smochine,/ În văzul lumii, să fac dragoste cu tine." Leonid Dimov este un poet original și unic în contextul poeziei anilor 1960-1975; dionisiac și apolinic, pictural și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care nu ni se dezvăluie decât atât cât s-o putem intui: "vine toamna/ și mă acoperă de palori/ beau alcooluri ciudate/ pe un dulce fond de erori". Lumea organică și cea anorganică sunt supuse metamorfozării și trecerii ("Umbra", "Hârtie albastră"), atmosfera este bacoviană, chiar versificația ne trimite la poetul "plumbului" și al "scânteilor galbene", îi lipsește însă eroismul deznădăjduit al poetului ce a coborât în infern ("Din altă toamnă", "Văzduh", "Bacovia", "Culorile se schimbă"). Motivul păsării Phoenix sensibilizează comentariul existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de afinități cu un anume "conținut sufletesc" de aceeași apartenență existențială. "La Nisa" este "ecoul modernizat, nevrozat al îndemnului către Mecca". "La Nisa, în Nisa în avioane/ sirenele negre aleargă după Ulise/ urechile nu mai aud o ziduri adio/ ochiul albastru mă vede/ dincolo zbor monocrom/ iată infernul la Nisa, la Nisa/ aripile albe iată-mă/ eu sunt nadirul eu sunt delirul." Imaginile cizelate, curățate, în care se leagă și se dezleagă sentimentul nebuniei, neurastenizarea, spaimele și încleștările lăuntrice, ne trimit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iată că vine amurgul și/ un trandafir înflorește pe inelarul tău." "Poemele de dragoste" (1975) reiau tema iubirii realizată eminescian în somn și în moarte: "tu să aștepți acolo/ să nu strigi ca o mască funerară". Eminesciană rămâne și "Floarea albastră": "și astăzi când nici nu mă vezi/ cu ochii mari cu ochii reci/ privești la cer și ții în mină/ o floare albastră, floare albastră". Distingem un flux sugestiv dominat de o imagine de ansamblu: oglinda morții în care sunetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în moarte: "tu să aștepți acolo/ să nu strigi ca o mască funerară". Eminesciană rămâne și "Floarea albastră": "și astăzi când nici nu mă vezi/ cu ochii mari cu ochii reci/ privești la cer și ții în mină/ o floare albastră, floare albastră". Distingem un flux sugestiv dominat de o imagine de ansamblu: oglinda morții în care sunetul mării și al sferelor, paloarea cadaverică a îngerului și a iubitei plutesc străveziu de la un poem la altul, contribuind la întregirea spirituală a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tu să aștepți acolo/ să nu strigi ca o mască funerară". Eminesciană rămâne și "Floarea albastră": "și astăzi când nici nu mă vezi/ cu ochii mari cu ochii reci/ privești la cer și ții în mină/ o floare albastră, floare albastră". Distingem un flux sugestiv dominat de o imagine de ansamblu: oglinda morții în care sunetul mării și al sferelor, paloarea cadaverică a îngerului și a iubitei plutesc străveziu de la un poem la altul, contribuind la întregirea spirituală a unei structuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mare adunat". Sentimentul iubirii pierdute și un întreg univers supus nunții se situează în afara harului, deși intuim frecvent influențe blagiene și argheziene: "și totul face dragoste sub ochii mei măriți/ cum se-mpreună-acum securea cu butucul" (imagine argheziană). Gheorghe Tomozei "Pasărea albastră",E. S. P. L. A., 1957; "Steaua polară", E. S. P. L. A.,1960; "Suav anapoda", E. P. L., 1962; "Vârsta sărutului", Editura Tineretului, 1963; "Noapte de echinox", E. P. L., 1964; "Poezii", ", E. P. L., 1965; "Patruzeci și șase poezii de dragoste", Editura Tineretului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]