24,886 matches
-
o explică astfel în Cartea I, în capitolul 3, intitulat: "Despre ceea ce trebuie să înțelegem prin practica teatrului". "...s-a tratat foarte pe larg despre Excelența poemului dramatic, originea sa, progresul său, definiția sa, speciile sale, Unitatea acțiunii, măsurarea timpului, frumusețea evenimentelor, sentimentele, moravurile, limbajul, și mii de alte frumoase materii, și numai în general, despre ceea ce eu numesc teoria teatrului. Dar în privința observațiilor ce trebuiau făcute asupra acestor dintâi maxime, ca îndemânarea de a pregăti incidentele, și de a reuni
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu ar fi posibil să înlăturăm vreuna, fără a face să cadă întregul edificiu." Corneille se scuză, fără îndoială din cauza docților, că nu a acordat locul întâi declamației în această operă, cum o face pretutindeni în altă parte. "Permiteți (...) ca frumusețea reprezentației să înlocuiască lipsa versurilor frumoase pe care nu le veți găsi într-o atât de mare cantitate ca în Cinna sau în Rodogune, pentru că principalul meu scop aici a fost să satisfac vederea prin strălucirea și diversitatea spectacolului, și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ei, Lysidas autor în care se va fi recunoscut Donneau de Visé -, contestă punctul de vedere al interlocutorului său care face mult mai mult caz de tragedie decât de comedie. "Dorante Deci credeți, Domnule Lysidas, că întreg spiritul și întreaga frumusețe se află în poemele serioase, iar piesele comice sunt niște neghiobii ce nu merită nicio laudă? Uranie În ceea ce mă privește, eu nu cred așa ceva. Tragedia, fără îndoială, este ceva frumos când e făcută cu măiestrie; însă comedia își are
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tot acest mare număr de incidente a fost totdeauna refugiul poeților care nu simțeau în geniul lor nici destulă bogăție, nici destulă forță pentru a atașa timp de cinci acte spectatorii printr-o acțiune simplă, susținută de violența pasiunilor, de frumusețea sentimentelor și de eleganța expresiei." Tot dorința de a emoționa i-a dictat lui Racine alegerea subiectelor. Contemporanilor săi care îi reproșau că a pus în scenă, în Britannicus, un erou prea tânăr, Racine le răspunde, în Prefața sa, că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai impresionant, astfel încât cele cărora le lipsește una din aceste două condiții sau amândouă, numai să respecte în rest regulile, sunt și ele perfecte în genul lor, deși rămân de un rang mai puțin elevat și nu se apropie de frumusețea și strălucirea celorlalte, dacă nu împrumută din pompa versurilor sau din măreția spectacolului sau din orice alt agrement care vine din altă parte decât de la subiect." (Discurs despre Tragedie) Rareori situează Corneille drama numai la nivelul transgresiunii alianței de sânge
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sigur că ea are niște aspecte care deranjează. Italienii o îndrăgesc în majoritatea poemelor lor și pierd uneori, prin atașamentul pe care îl au față de ea, multe ocazii de exprimare a sentimentelor patetice care ar fi avut caracteristici de o frumusețe remarcabilă." Cât despre Racine, interpretarea eronată pe care o dă unei fraze din Aristotel dovedește că și el exclude posibilitatea unei necunoașteri a identității victimei. "Este necesar ca cel care acționează să cunoască sau să nu cunoască", scrie Aristotel, care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fim, ca și eroul său, îndrăgostit de oamenii frumoși, să-i slujim ca pe niște divinități; într-un cuvânt, să le sacrificăm totul, dacă nu cumva gloria, pe care a o îndrăgi este și mai periculos chiar decât dragostea pentru frumusețe." (Maxime și reflecții despre comedie) Pentru toți teologii secolului al XVII-lea, zugrăvirea pasiunilor este periculoasă. Aceia dintre ei care vor să păstreze teatrul în sânul societății, ca modalitate de distracție, pretind că singurul mijloc de a-i conferi o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pune pe picioare al lui Pasifae un alt Minotaur, unul va da porțiunea gravă, iar celălalt o alta ce amuză, căci nimic nu încântă mai mult ca varietatea: Ce alt exemplu mai potrivit ne dă minunata Natură Ce-și trage frumusețea din astă împestrițătură!7" 1.3. Adaptarea piesei la gustul publicului Revendicând, cu două secole înainte de Hugo, libertatea scriitorului față de modele, Lope de Vega vrea să elibereze teatrul de canoanele antice și să-l adapteze gustului publicului din vremea lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu considerau că gustul națiunilor este diferit, atât față de obiectele spiritului, cât și față de cele ale trupului, și că la fel ca maurii dar fără să meargă atât de departe, spaniolii își imaginează și se complac într-un fel de frumusețe cu totul diferită de cea pe care o prețuim în Franța, și că ei doresc la iubitele lor o altă proporție a membrelor și alte trăsături ale feței decât cele căutate de noi: până într-acolo încât se vor găsi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
oameni care să-și formeze ideea depre frumos din aceleași liniamente din care noi am vrea să compunem urâțenia; la fel, nu trebuie să ne îndoim că spiritele popoarelor au înclinații diferite unele de altele, și sentimente total deosebite în privința frumuseții lucrurilor spirituale cum este poezia." Prin refuzarea unităților de timp și de loc, prin dorința lor de a amesteca genurile și prin grija de a adapta piesa gustului publicului, primii care adoptă neregularitatea, Guarini, Lope de Vega, Ogier trasează, chiar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care o împrumută din Antichitate și din tratatele de pictură ale Renașterii care au perpetuat-o. Exemplul Elenei pictată de Zeuxis 42, de nenumărate ori reluat, este una din celebrele ilustrări. Pentru a o picta pe Elena din Troia, Frumusețea ideală, Zeuxis și-ar fi creat capodopera inspirându-se după cinci modele reale, cele cinci cele mai frumoase fete din Crotona. Conform anecdotei, pictura tinde să devină apoi însuși modelul. Dar atunci, "unde este adevăratul model, dacă nu există nici
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-l contesta. Amestecând comicul și tragicul, și pe Terențiu cu Seneca, veți obține o parte a piesei serioasă, iar cealaltă bufă. Însă această varietate place mult. Însăși natura ne dă asemenea exemple, și din astfel de contraste își trage ea frumusețea." Lessing obiectează că dacă natura oferă efectiv spectacolul diversității, arta îi este ireductibilă. El nu admite amestecul de tonuri decât dacă cele două elemente se potrivesc fără să se opună, când ceva serios produce râsul, iar bucuria creează înduioșarea. Astfel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
târziu, va urma rândul Rusiei. 5.1. Influența străină Doamnei de Staël îi revine meritul de a fi introdus în Franța literatura germană. Cu ocazia unei călătorii la Weimar în 1803, când îi întâlnește pe Schiller și Goethe, ea descoperă frumusețea dramelor istorice ale lui Schiller (1759-1805)71, extrema îndrăzneală a lui Goethe (1749-1839). Acesta lucra atunci la Faust, dramă mitică, pe care o va reprezenta în 1829 la teatrul de la Weimar al cărui director este72. Ea se hrănește acolo cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
au văzut jucat decât în adaptările lui Ducis (1733-1816), care taie din text toate pasajele scabroase după părerea lui, care îndulcește și cenzurează fără rușine, pentru a satisface gustul francez, umplând cu drăgălășenii dulcege în alexandrini o piesă a cărei frumusețe aspră este făcută din violență. Nu scrie el oare, în 1792, în Avertismentul adaptării sale după Othello: "Cât despre culoarea lui Othello, am crezut că mă pot lipsi de a-i atribui o față neagră, îndepărtându-mă asupra acestui punct
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că aceste imitații nu l-ar face să caște pe francezul secolului al XIX-lea, înseamnă clasicism." Baudelaire (1821-1867), cu o generație mai târziu, va regăsi aceleași accente, înțelegând prin "romantism, expresia cea mai recentă și cea mai modernă a frumuseții", când afirmă, peremptoriu, în Salonul din 184679: "cine spune romantism spune artă modernă." Îndemnat de dorința de a răspunde idealurilor epocii, Stendhal propune, în Racine și Shakespeare, un subiect de tragedie modernă tratând despre evenimente recente, susceptibile să-i intereseze
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
argintar cu un negustor de mătăsuri, la cea a unor burghezi ce deplâng decadența orașului. Tot în numele libertății artei, Stendhal, în Racine și Shakespeare, dorește apariția "tragediei în proză", care numai ea poate exprima adevărul sufletului uman. Dacă versul conferă frumusețe satirei, epigramei sau poemului liric, el devine, în teatru, unde nu este decât un "cache-sottise"86, un josnic artificiu. El scrie, sub formă de notă: "Gândul și sentimentul" trebuie să fie înainte de toate enunțate clar în genul dramatic, opus în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
full, exclamă Macbeth tremurând de groază când vede umbra acelui Banco, a cărui asasinare a ordonat-o acum o oră, luând la masa regală locul ce-i este rezervat lui, regelui Macbeth. Care vers, ce cuvânt poate completa cu ceva frumusețea unei astfel de exprimări? Este strigătul inimii, și strigătul inimii nu admite inversiunea 87. Oare pentru că face parte dintr-un alexandrin admirăm noi ceva de genul: Soyons amis, Cinna (Să fim prieteni, Cinna) ; sau vorba Hermionei către Oreste: Qui te
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și evul uman, Hugo, în Prefața la Cromwell, diferențiază trei mari perioade succesive cărora le corespund trei moduri în literatură: liric, epic și dramatic. În "vremurile primitive", omul, care duce o viață pastorală, cântă, în uimirea lui plină de încântare, frumusețile creației. Este epoca poeziei lirice, care își atinge punctul de perfecțiune cu Biblia. Vin apoi "vremurile antice", când se nasc, odată cu sedentarizarea și apariția cetăților, războaiele. "Epică", poezia îl naște atunci pe Homer. În fine, odată cu creștinismul, când omul se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apese asupra dramei romantice este fără drept de apel. "Cele mai frumoase modele ale genului nu sunt, cum s-a spus, decât opere de mare spectacol." Acesta este verdictul său. Recunoaște totuși, cu bună credință, geniul creator al lui Hugo, frumusețea fulgerătoare a lirismului său, forța teatrului său. "În acest secol, numai Victor Hugo a creat în domeniul teatrului. Nu-i iubesc formula; o găsesc falsă. Dar ea există și va rămâne." (Naturalismul în teatru) El își amintește cu plăcere că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Aceasta nu va rivaliza cu viața, ci va merge mai departe; ea nu va reprezenta trupul în carne și oase, ci trupul în stare de extaz, și în timp ce va emana din ea un spirit viu, se va înveșmânta cu o frumusețe de mort. Cuvântul mort vine firesc sub peniță prin apropiere cu cuvântul viață, de care fac uz fără încetare realiștii." În impasibilitatea ei absolută, "supramarioneta" înseamnă absența oricărei emoții. Ea posedă puterea sacră a statuilor divine aflate în temple și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să-l închidă și pe cel de-al doilea. Iată cum definește el, în "Teatrul cruzimii", acest spectacol complet: "Orice spectacol va conține un element fizic și obiectiv, sensibil tuturor. Strigăte, plânsete, apariții, surprize, lovituri de teatru de toate felurile, frumusețe magică a costumelor copiate după unele modele rituale, lumină strălucitoare, frumusețe vrăjită a vocilor, farmec al armoniei, note rare ale muzicii, culori ale obiectelor, ritm fizic al mișcărilor al căror crescendo și descrescendo vor imita pulsația mișcărilor familiare tuturor, apariție
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
definește el, în "Teatrul cruzimii", acest spectacol complet: "Orice spectacol va conține un element fizic și obiectiv, sensibil tuturor. Strigăte, plânsete, apariții, surprize, lovituri de teatru de toate felurile, frumusețe magică a costumelor copiate după unele modele rituale, lumină strălucitoare, frumusețe vrăjită a vocilor, farmec al armoniei, note rare ale muzicii, culori ale obiectelor, ritm fizic al mișcărilor al căror crescendo și descrescendo vor imita pulsația mișcărilor familiare tuturor, apariție concretă a unor obiecte noi și surprinzătoare, măști, manechine de mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din toată țara. Dar calitatea sa cea mai evidentă este funcția providențială, care Îl face prezent și Îndrăgit oriunde. Se pot compara, cu proslăvirea regelui la Kahun, simplitatea și simțul cotidianului din aceste fraze 2: Se bucură oricând Îl văd. Frumusețea sa este În inimile lor ca apa și vântul, iubirea sa este ca pâinea și Îmbrăcămintea. El este tatăl și mama Întregului pământ. Este un rege care face minuni pentru cei care i le cer: cheamă apa În puțurile din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a sa, și cum i-a redat vederea În urma penitenței. Ecouri ale acestei călduri și Încrederi ajung până În imnurile oficiale. Un oarecare Mersekhmet, din Deir el Medina compune imnuri În cinstea lui Amonxe "Amon"1: Îți cânt ție, beat de frumusețea ta/Cu mâinile pe harpa cântărețului/Îi Învăț pe copiii cântăreților/Să preaslăvească frumusețea chipului tău. Îl iubim pe el,/Lunaxe "Luna" șmasculin În egipteanăț ca un copil/ Pentru care toate ființele dansează/Implorând, se adună În fața lui/Pentru ca el
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Încrederi ajung până În imnurile oficiale. Un oarecare Mersekhmet, din Deir el Medina compune imnuri În cinstea lui Amonxe "Amon"1: Îți cânt ție, beat de frumusețea ta/Cu mâinile pe harpa cântărețului/Îi Învăț pe copiii cântăreților/Să preaslăvească frumusețea chipului tău. Îl iubim pe el,/Lunaxe "Luna" șmasculin În egipteanăț ca un copil/ Pentru care toate ființele dansează/Implorând, se adună În fața lui/Pentru ca el să le cerceteze inimile/ Mlădițele vin la el pentru a deveni frumoase/ Iar crinii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]