KorAP: Find »[drukola/base=fugi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...989 990 991 ...1055 >

26,373 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

și infirmiera, încercaseră o dată, târziu după miezul nopții, să coboare, sperând să se îmbarce într-un taxi, și depărtîndu-se de hotel, să se plimbe pe străzi. Dar o ceată întreagă îi aștepta la ieșire. Au fost siliți să se întoarcă, fugind, sub protecția polițiștilor. - Mi-e teamă că am să înnebunesc, repetă din nou când ieși din ascensor. A doua zi reuși să stea de vorbă cu un gazetar american care încercase zadarnic să-i însoțească la Gorakhpur. Îi făgădui, în

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
neîntrecut, admirat și adulat de până atunci?... Nu știu. Nu-mi dau seama. Tăcu câtva timp, visător. - Mi-ar fi plăcut să mai urmeze ceva, ceva mai dramatic, chiar melodramatic; bunăoară, el s-o fi surprins când se pregătea să fugă și să-i spună că-l va căuta tot restul vieții și, dacă nu-l va găsi, îl va căuta în alte vieți și, până nu va da de el, nu se va liniști... Se întrerupse, privind cu atenție, aproape

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
zâmbind, Iconaru. Au și ei rosturile lor... - Și nu i-a fost frică nici când a trecut pe lângă noi moș Vasile Chelaru, trăgîndu-și sacul cu surcele, continuă Ieronim însuflețindu-se, nici când a auzit pe Veronica gemând, speriată, și apoi fugind spre ușă, șoptind, printre suspine: "Nu vreau să mor; mamă, spuneți-le că nu vreau să mor!..." Dar poate nu i-a auzit vorbele, căci Veronica fugea prea repede, se grăbea, sărmana, să ajungă la ușa podului. Și de zărit

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Ieronim însuflețindu-se, nici când a auzit pe Veronica gemând, speriată, și apoi fugind spre ușă, șoptind, printre suspine: "Nu vreau să mor; mamă, spuneți-le că nu vreau să mor!..." Dar poate nu i-a auzit vorbele, căci Veronica fugea prea repede, se grăbea, sărmana, să ajungă la ușa podului. Și de zărit, sunt sigur că n-a zărit pe nici unul din ei, deși se tot învîrteau pe lângă noi. - Nu e adevărat! strigă Vladimir. Inventezi ca să mă sperii. Nu era

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-i privească degetele. O văzuse alergând desfigurată de groază, urmărită de mulțimea aceea compactă, rea, fără figură. Le auzea strigătele și, din când în când, cineva se oprea lângă el, îl apuca de braț și îl întreba amenințător: "Încotro a fugit? Spune repede, încotro a fugit? unde s-a ascuns?..." Înghițînd anevoie, clipind des ca să alunge viziunea, Ieronim implora Corul: "E absurd! Nu e vorba de ea. Spuneți-le că s-au înșelat!..." Zadarnic. Vedea și auzea tot mai clar, tot

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
alergând desfigurată de groază, urmărită de mulțimea aceea compactă, rea, fără figură. Le auzea strigătele și, din când în când, cineva se oprea lângă el, îl apuca de braț și îl întreba amenințător: "Încotro a fugit? Spune repede, încotro a fugit? unde s-a ascuns?..." Înghițînd anevoie, clipind des ca să alunge viziunea, Ieronim implora Corul: "E absurd! Nu e vorba de ea. Spuneți-le că s-au înșelat!..." Zadarnic. Vedea și auzea tot mai clar, tot mai puternic, mulțimea aceea care

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
împins mereu din spate, și îi auzea vorbind între ei, și totuși i se adresau lui: Căutăm pe cineva, cum Dumnezeu îl cheamă? E cineva cunoscut, îl cunoaște toată lumea. S-a vorbit mult de el. Nu-ți aduci aminte numele? A fugit tocmai când începuseră să-l bată cu vergile și îi sfărâmau degetele, unul după altul, deget după deget, a fugit cu mâinile însîngerate și s-a făcut nevăzut." ... Abia apucaseră s-o răstignească, vorbi cineva, dar când i-au zdrobit

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
îl cheamă? E cineva cunoscut, îl cunoaște toată lumea. S-a vorbit mult de el. Nu-ți aduci aminte numele? A fugit tocmai când începuseră să-l bată cu vergile și îi sfărâmau degetele, unul după altul, deget după deget, a fugit cu mâinile însîngerate și s-a făcut nevăzut." ... Abia apucaseră s-o răstignească, vorbi cineva, dar când i-au zdrobit mâinile, a țipat atât de puternic, încît s-au trezit, și atunci n-au mai văzut-o, și așa a

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
dar când i-au zdrobit mâinile, a țipat atât de puternic, încît s-au trezit, și atunci n-au mai văzut-o, și așa a putut să coboare de pe cruce, dar anevoie, căci avea mâinile sfărâmate, a coborât și a fugit și de-atunci o tot căutăm, dar nu mai dăm de ea..." "E absurd, e o eroare! exclamă Ieronim. Ați confundat-o cu altcineva." "Nu e nici o confuzie!" auzi strigând pe cineva. Toată lumea îl știe, s-a vorbit mult de

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

dat trei pahare ca să Îl țină tare, și asta pînĂ la zece și jumătate. MĂ distra și-mi mai lua gîndu’ de la ce urma. Nu mă gîndisem c-o să aștept atîta. Planul era să plec după ce se lăsa Întunericul, să fug, să evit lumina și să acostez lîngă Cojimar. Puțin Înainte de unșpe am văzut cele două lumini strălucind pe promontoriu. Am mai așteptat puțin și apoi am pornit Încet. Bacuranao e un golf mic unde exista un doc de pe care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
răspunse bărbatul. Ajuns jos Însă, Începu să-l ia amețeala, așa că reveni pe punte. — Se pare că nu bem cafea, spuse. — Vreau niște apă. — Bine. Îi dădu negrului o cană cu apă dintr-o damigeană. — De ce dracu’ ai vrut să fugi cînd au Început să tragă? — De ce să tragă? Îi răspunse bărbatul. — Am nevoie de-un doctor. — Ce poa’ să-ți fac un doctor și n-am făcut eu? — Doctor mă face bine. O să chemăm un doctor diseară, după ce pleacă barca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
că ne-am ciocnit, și atunci ne-am răsucit și am ieșit. În afară de Ăsta prăbușit, am mai lovit Încă trei. Fiaturile stăteau sus, În soare. N-au coborît pînĂ n-am rămas singur, ca să admir peisajul. — Și restu’ echipajului a fugit? — Nu. Eu am fost de vină. Priveam captivat peisajul, cînd m-am trezit că nu mai sînt cu ei. Nu există vreun gen de formație pentru privit spectacole. BĂnuiesc că și-au văzut de treabă și au refăcut formația. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de vînĂtoare, unul direct În jos și celălalt făcÎnd o curbă, ca și cum ar fi vrut să-i taie calea. Înainte ca al doilea să dispară În spatele crestei, am apucat să văd cum și-a scos pistolul, ținîndu-l Întins Înainte În timp ce fugea. — Și de chestia asta ce zici, Îți place? mă-ntrebă extremadurianul. Nu mai mult decît ție. De dincolo de creasta paralelă se auzi lătratul Mauserelor. Au tras mai mult de doișpe focuri. Probabil că Începuseră să tragă de la o distanță prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și el o plesni peste față. — Haide. Nu fi prostuță. Haide! Acum coborau scara și el o simțea aproape, lîngă el. Deschise ușa dintr-o lovitură, ieșiră Împreună și se depărtară de casă. Enrique se-ntoarse și Încuie ușa. — Maria, fugi, spuse. Peste cîmp, ia-o Încolo. Du-te! — Vreau să merg cu tine. Îi mai dădu imediat o palmă. — Fugi. După aia ascunde-te Între buruieni și tîrĂște-te. Iartă-mă, Maria. Dar du-te. Eu o iau În partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
el. Deschise ușa dintr-o lovitură, ieșiră Împreună și se depărtară de casă. Enrique se-ntoarse și Încuie ușa. — Maria, fugi, spuse. Peste cîmp, ia-o Încolo. Du-te! — Vreau să merg cu tine. Îi mai dădu imediat o palmă. — Fugi. După aia ascunde-te Între buruieni și tîrĂște-te. Iartă-mă, Maria. Dar du-te. Eu o iau În partea ailaltă. Du-te. La dracu’, du-te. Intrară În bălĂrii În același timp. Enrique alergă vreo douăzeci de pași și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
hăitașii Într-o vînĂtoare de iepuri. Se Împrăștiaseră și Înaintau ca niște scormonitori, aruncînd luminile lanternelor printre buruieni. — O, Enrique, spuse, ajută-mă. Își luă mîinile de pe ceafă și le Încleștă pe coapse. „E mai bine așa“, se gîndi. „Dacă fug o să tragă. O să fie mai simplu așa.“ Se ridică Încet și Începu să alerge către mașină. Acum raza reflectorului o prinsese din plin și ea alerga văzÎnd doar lumina, ochiul acela alb și orb. Credea că așa e cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
pădure deasă, cu copaci mari și tufe de mure și zmeură. În față, crestele dealurilor răsĂreau din mijlocul pădurii ca niște sculpturi. Luna Începuse să coboare de ceva vreme. — Cum te simți, Piticot? — Minunat. Nickie, mereu e așa palpitant să fugi de-acasă? — Nu. De obicei te simți foarte singur. — CÎt de singur ai fost? — Oribil de singur. E groaznic. — Crezi că și cu mine o să te simți la fel? — Nu. — Nu te superi că ești cu mine, În loc să fii cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
opri În fața ghișeului cu timbre de la oficiul poștal. Domnul Packard desfăcea o ladă cu o rangă. Se uită la ea și-i zîmbi. — Domnu’ John, spuse fata-n casă vorbind foarte repede, au venit doi pădurari după Nickie. El a fugit aseară cu soră-sa mai mică. SĂ nu le zici asta. Maică-sa știe tot și e În regulă. Și, oricum, ea n-o să zică nimic. — V-a luat toată mîncarea? — Aproape toată. Ia ce-ți trebuie și fă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
făcut, dacă să aibă grijă de sergent sau să-l caute pe micuț sau orice altceva. Se dăduseră cu toții jos din tren și-l căutau de-a lungul gardului și pe la marginea pădurii. Mecanicul Îl văzuse cum traversase șinele și fugise În pădure. Detectivul intră și ieși de cîteva ori din pădure. Prizonierul luase pistolul sergentului și nimeni nu părea dornic să se afunde prea mult În pădurea aia căutîndu-l. În cele din urmă, se hotărÎră să pornească trenul, ca să ajungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Mondial și 1961. Lehamite În intersecție Ajunseserăm la răscruce Înainte de prînz și Împușcaserăm din greșeală un civil francez. CÎnd văzuse primul jeep o luase la fugă pe cîmpul din spatele fermei din dreapta noastră. Claude Îi ordonase să se oprească și, pentru că fugea În continuare, Red l-a Împușcat. Era primul om pe care-l omora În ziua aia și era foarte mulțumit. Crezuserăm cu toții că era un neamț care a furat ceva haine civile, dar pînĂ la urmă s-a dovedit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
care a furat ceva haine civile, dar pînĂ la urmă s-a dovedit că era francez. Sau, În orice caz, avea acte franțuzești În care scria că-i din Soissons. — Sans doute c’était un Collabo, spuse Claude. — Ei, a fugit, nu? interveni Red. Claude i-a zis să se oprească În cea mai curată franceză. — Trece-l ca și colaboraționist, spusei. BĂgați-i actele la loc În buzunar. Ce căuta tocmai aici, dacă-i din Soissons? Întrebă Red. Soissons e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
a zis să se oprească În cea mai curată franceză. — Trece-l ca și colaboraționist, spusei. BĂgați-i actele la loc În buzunar. Ce căuta tocmai aici, dacă-i din Soissons? Întrebă Red. Soissons e mult În spate. — A tot fugit din fața trupelor noastre pentru că-i un colaboraționist, explică Claude. — Are o față rea, spuse Red privindu-l. — I-ai mai stricat-o și tu. Claude, ascultă-mă. Bagă-i actele la loc și nu te atinge de bani. — O să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de el și, prin fumul care ieșea În trîmbe din casă, unul dintre soldații care stătuseră Întinși la pămÎnt se ridică și o luă la fugă Înapoi, spre tranșeele pe care le părĂsiseră cînd Începuse atacul. Altul se ridică și fugi și el Înapoi, ținîndu-și arma cu o mînĂ, În timp ce cu cealaltă Își ținea casca pe cap. Apoi Începură cu toții să fugă Înapoi. Unii cădeau. Alții rămĂseseră Întinși, fărĂ să se ridice vreo clipă. Se Împrăștiaseră pe tot dealul. — Ce se-ntîmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și o luă la fugă Înapoi, spre tranșeele pe care le părĂsiseră cînd Începuse atacul. Altul se ridică și fugi și el Înapoi, ținîndu-și arma cu o mînĂ, În timp ce cu cealaltă Își ținea casca pe cap. Apoi Începură cu toții să fugă Înapoi. Unii cădeau. Alții rămĂseseră Întinși, fărĂ să se ridice vreo clipă. Se Împrăștiaseră pe tot dealul. — Ce se-ntîmplă? Întrebă fata. — Atacul a eșuat. — — De ce? Pentru că nu l-au dus pînĂ la capăt. PĂi și de ce? Nu era la fel de periculos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Unii cădeau. Alții rămĂseseră Întinși, fărĂ să se ridice vreo clipă. Se Împrăștiaseră pe tot dealul. — Ce se-ntîmplă? Întrebă fata. — Atacul a eșuat. — — De ce? Pentru că nu l-au dus pînĂ la capăt. PĂi și de ce? Nu era la fel de periculos să fugă Înapoi ca și dacă ar fi continuat? — Nu chiar. Fata se uita prin binoclu. Îl așeză. — Nu mai pot să mă uit la așa ceva. Lacrimile i se scurgeau pe obraji și fața-i era chinuită. N-o mai văzusem plîngînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]