25,069 matches
-
noastre! Biserica pământească, Biserica străbună ne lovește. Patriarhul e și prim ministru, în numele căruia se fac toate, de la care ne vin în fiecare zi atâtea chinuri. Doamne, Doamne, ce tragedie. Și la ce chinuri ne pui sărmanul suflet. Ce frământare în piepturile a zeci de mii de tineri, țărani, muncitori, studenți!” (Corneliu Zelea Codreanu) Căpitanul ne-a lăst cele mai cutremurătoare temeiuri creștine prin moartea sa martirică. Mărturisirile sale sunt pline de tremur și dureri, așteptând și acceptând senin împlinirea voii lui
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
dat valori spirituale și culturale, am fost surghiuniți în propria țară, am fost alungati și exilați pe pământuri străine. Unora le-a fost dat să moară acolo cu istoria Patriei în inimă și în suflet, cu Crucea lui Hristos la piept. Orice om lucid la minte și de bunăcredință de se va învrednici să citească cartea Căpitanului, Pentru legionari, Cărticica Șefului de Cuib, Circulare și Însemnări de la Jilava, va cunoaște un legionar, nu autofăcut, ci pregătit în școala legionară și confirmat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
este bătut timp de două luni la tălpi, la testicule, până la starea de semidecedat și readus apoi la viață prin aruncarea găleților cu apă peste trupul mutilat, pus la șocuri electrice și în final, punându-i-se o scândură pe pieptul gol, peste care i se aplică lovituri puternice cu o cărămidă până la desprinderea pleurilor și a măruntaielor, până la hemoragie totală. Legat în lanțuri, cu cătușe la mâini, este transportat din închisoarea Suceava, unde își aveau călăii instalate atelierele morții, la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
leitmotiv des chanteurs lépreux icône du poète : Neintegrați în " cetate " prin funcționalizare și izgoniți din paradisul cunoașterii nemijlocite, poeții suferă în carne și în spirit durerea lumii : " toată durerea/ce-o simt, n-o simt în mine,/în inimă,/în piept,/ci-n picurii de ploaie care curg. " (Melancolie)854 Îl est intéressant d'observer que Blaga ne parle pas du poète comme figure générique, idéalisée, mais d'une communauté de créateurs prêts à propager le mystère dans le monde. Voilà
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Jean Poncet, que nous avons disposé selon le principe de la symétrie axiale : Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri. Ploua. Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea, ce-o simt, n-o simt în mine, în inimă, în piept, ci-n picurii de ploaie care curg. Și altoita pe ființă mea imensă lume cu toamnă și cu seară ei mă doare că o rană. Spre munți trec nori cu urgerele pline. Și ploua. (Melancolie) (Blaga, 2010 : 55) Un vent
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
du recueil Poèmes de la lumière, et le poème Ce aude unicornul (Ce qu'entend la licorne) d'un recueil posthume : Liniște Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de luna. În piept mi s-a trezit un glas străin și-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu. Se spune ca strămoși, câri au murit fără de vreme, cu sânge tânăr încă-n vine, cu pătimi mari în sânge
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cu soare viu în pătimi, vin, vin să-și trăiască mai departe în noi vieața netrăită. Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de luna. O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa de-ntuneric dorul sugrumat și franța bucurie de vieață ? Cine știe ? Cine știe ? (Blaga, 2010 : 28) Silence Profond, si profond le silence alentour qu'il
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
et îl lui arrive très fréquemment d'ajouter des graphèmes/des vers à son texte-traduction. Nous avons identifié aussi quelques suppressions de vers qui engendrent des omissions sémantiques : [...] durerea,/ ce-o simt, n-o simt în mine,/ în inimă, în piept,/ ci-n picurii de ploaie care curg. (Melancolie) (Blaga, 2010 : 35) Mais toute la douleur que j'éprouve/ N'est pas en moi,/ Elle est toute là,/ Dans leș gouttes de pluie qui murmurent. (Mélancolie) (Romanescu, 1998 : 16) [...] la douleur
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Dar munții unde-s ?) (Blaga, 2010 : 32) Je ne leș vois pas, je leș désire, leș appelle et elles ne șont nulle part ! (Et leș montagnes où sont-elles ?) (Miclău, 1978 : 155) Structures appellatives Lumină, ce-o simt năvălindu-mi În piept când te văd minunato [...]. (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) La lumière que je sens envahir mă poitrine en te voyant ô mă merveille [...]. (La lumière) (Poncet, 1996 : 32) O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă [...] dorul sugrumat [...] ? (Liniște
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ce-o simt năvălindu-mi În piept când te văd minunato [...]. (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) La lumière que je sens envahir mă poitrine en te voyant ô mă merveille [...]. (La lumière) (Poncet, 1996 : 32) O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă [...] dorul sugrumat [...] ? (Liniște) (Blaga, 2010 : 28) Qui sait ô mon âme, dans quel cœur [...] tu joueras [...] ton feu étranglé [...] ? (Silence) (Miclău, 1978 : 149) Ființă tu găsi-voi cândva cuvenitul sunet de-argint, de foc, si ritul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1998 : 72) Mon sang brame tout seul à travers le bois Après son enfance en allée, Comme un vieux cerf Après să biche dans la mort perdue. (Au fil du grand parcours) (Loubière, 2003 : 21) În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn cum bate că o inimă un clopot [...]. (Gorunul) (Blaga, 2010: 23) Aux lointains clairs j'entends le glas Un cœur qui bat dans la poitrine d'une tour [...]. (Le chêne) (Romanescu, 1998 : 80) Dans le clair lointain j
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
zile veghez pe-un galben liman portughez. Depuis des jours je suiș en train de veiller sur le bord lusitain. Des heures comme des jours șont passées Je veille sur un cîte portugais Cu zalele-alăturea drept cu mâinile cruce pe piept. À côté de mon armure, droit, leș bras sur mă poitrine en croix. Leș mailles à côté et leș bras Posés sur le cœur en vive croix. Doinind aș privi șapte ani spre cerul cu miei luzitani, Sept ans chantant
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pas la mienne (Calme) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 63) ; [...] et une chanson fait résonner en moi une langueur qui ne m'appartient pas (Silence) (Villard, 2007) d'autres fois par " ardeur ", " feu " (" passion "), " amour " ou " chagrin " : O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă [...] dorul sugrumat [...] ? (Liniște) (Blaga, 2010 : 28) Qui sait, ô mon âme dans quel cœur tu joueras [...] ton feu étranglé [...] ? " (Silence) (Miclău, 1978 : 149) Ô qui sait en quel corps, mon âme tu feras chanter [...] [le] désir étranglé
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
confondre avec l'univers. L'adjectif/adverbe " năprasnic "/" năpraznic " (littéralement : " terrible ", " terriblement ") est très fréquent dans leș créations de jeunesse. Lorsque " năprasnic " est adjectif, leș possibles équivalents en français șont " terrible " ou, par interprétation, " foudroyant " ou " indompté " : " Pământule larg [...]/fii pieptul acestei năprasnice inimi [...] ! " " Terre large, [...] sois la poitrine de ce cœur indompté [...] ! " (Dați-mi un trup voi munților/Donnez-moi un corps, ô montagnes) (Miclău, 1978 : 227) ; " Large terre [...]/sois la poitrine de mon cœur foudroyant [...] ! " (Vous, leș montagnes, donnez-moi un corps
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
adjectif " jucăușa " au verbe " a juca " (" danser "). " cântărețul " (" le chanteur ") " ton ménestrel " (Vară Sfanțului Mihai (8 noiemvrie)/L'été de la Saint-Michel (le 8 novembre)) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 253). La traductrice choisit un terme poétique pour rendre la notion de départ. " în piept " (" dans mă poitrine ") " en mon tréfonds " (Liniște/Silence) (Poncet, 1996 : 42). La version cible est plus poétique que le fragment source. Le travail interprétatif se fait remarquer surtout dans le cas des fragments plus amples et des images : " Ei [părinții
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le moț " jouou " produit un contraste entre l'absence de réponse et l'évocation de l'univers tendre de l'enfance. La modification de la voix du texte est assez grave.1618 " O, sufletul !/ Să mi-l ascund mai bine-n piept/și mai adânc,/ca să nu-l ajungă nicio rază de lumină:/s-ar prăbuși. " " Ô, mon âme !/Je dois la cacher mieux dans mă poitrine/et plus profondément,/pour qu'aucun rayon de lumière de l'atteigne :/elle s'écroulerait
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
est la confusion entre le vocatif et l'exclamation. Leș traducteurs prennent en général l'interjection roumaine " o " pour un apostrophe ou un vocatif et la rendent en français par " ô " : " O, sufletul !/ Să mi-l ascund mai bine-n piept [...]. Ô, mon âme !/Que je la cache mieux dans mă poitrine [...]. " (Amurg de toamnă/Crépuscule d'automne) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 97) ; " o, de-ar fi liniște [...]. " " ô, s'il y avait du silence [...] " (Psalm/Psaume) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 131). Pourtant, îl ne
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
au fond de la terre. " (Texte source : " Copilo, pune-ți mâinile pe genunchii mei./ Eu cred ca veșnicia s-a născut la sat./ Aici orice gând e mai incet,/și inima-ți zvâcnește mai rar,/ca si cum nu ți-ar bate în piept,/ci adânc în pământ undeva. ", în Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 116. 790 Romul Munteanu, " Notice biographique ", în Lucian Blaga, Poemele luminii/Leș poèmes de la lumière, traduction de Paul Miclău, op. cît., p. 94. 791 Lucian Blaga, " Éloge
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
romane ale lui Mario Vargas Llosa, dovedindu-se a fi un talentat traducător al literaturii scrise în limba spaniolă. SCRIERI: Poezii, București, 1977; Ultramar, București, 1978; Nova, București, 1980; Plante carnivore, București, 1980; Amadeus, București, 1983; Cavalerul cu mâna pe piept, București, 1984. Traduceri: César Vallejo, Heralzii negri, pref. trad., București, 1979; Omar Lara, Insule plutitoare, București, 1980; Mario Vargas Llosa, Războiul sfârșitului lumii, București, 1986, Conversație la Catedrala, București, 1988, Istoria lui Mayta. Domnișoara din Tacna, București, 1991, Cine l-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
o provocare, însă provocarea reală se regăsește la nivel simbolic și se află în mâna ei. Zeița întinde către spectator sau doar recomandă printre celelalte embleme care-i compun recuzita războinică, printre care chipul-medalie al Meduzei placat pe armură în dreptul pieptului, o altă figură, care nu are nimic în comun cu alura războinică a divinității elene, dimpotrivă, ca o mică statuetă de tanagra stă Nuda Veritas, care ține în mână, nu o lance precum cea purtată de zeiță, ci o oglindă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
implacabil. Prima formulare a luat ființă încă din concepția realistă, căutând accentele impresionante nu în valorile formale, ci în povestirea dramei, și de aci banalitatea soluției. Tânărul Cornel Smigelschi zace în pat cu capul pe pernă, cu cămașa descheiată pe piept, iar îngerul se apleacă peste el, sprijinindu-și mâinile pe căpătâiul patului și sărutându-l ușor pe frunte. Aripile fantastice apar ca niște umbre sinistre în fața ferestrei, iar o lumânare așezată pe o măsuță, alături de muribund, aruncă o lumină intensă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a aruncării în gol. În pagina unu este reprodusă o sculptură intitulată Pocăința: un Iisus vertical și o fată culcată la picioarele lui, topită în magma rocii. Mâna lui Iisus se întinde către acest copil-fată, cealaltă mână fiind dusă la piept, în dreptul inimii, într-un arc al îndurării. Trupul său face parte din același aluat într-o continuitate aproape lichidă cu corpul fetei, o comuniune de substanță care întreține intensitatea gestului pios. Dramatizarea relației vizibilă în gesticulația patetică, menită să intensifice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
file din poveste) (1923), Strigoii și Luceafărul (1924). În general, ilustrațiile sunt însoțite de câteva versuri, precum în "Strigoii". Un tânăr stă la capul unei frumoase moarte așezate pe un pat, la celălalt capăt al patului se află strigoii: Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă / Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ / Căzuți în cap sunt ochii, un zâmbet trist și sfânt / Pe buzele-i lipite ce vinete îi sunt. / Iar fața ei frumoasă ca varul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care surprinde tensiunea generată de senzualismul acestei picturi, care reflectă o état d'âme simbolistă. "Ce-și spun aceste două femei cu umerii aceia goi și alunecoși, care va fi înțelesul acelor șoapte, a căror discuțiune e păzită de însăși piepturile lor două sânuri care ar face din orice ascet un nou sfânt Antoniu o spune de la început artistul prin acea discretă armonizare brumărie. (...) Aman-Jean e un artist care vorbește de-a dreptul sufletului"368. Nudurile lui Pallady cunosc două perioade
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
evocă senzații libidinoase și năravuri. Se cunoaște că femeile domnului Pallady ar putea scoborî prea bine din cadrul lor în lume; cu bumbul țâței sâmburiu ca ametistele, cu floarea de crin ridicată către șolduri, concavitatea diafană a pântecului modelat frumos, proeminențele pieptului, n-ar isca nici pofte, nici trivial. Ar fi salutate aceste femei ca niște doamne auguste, care s-ar îndrepta, tinere și albe, cu părul bronzat și buza puțin trandafirie, către biserică sau cimitir. Sunt lacrimi reținute în ochii plecați
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]