26,750 matches
-
funcționare normală a individului în timpul zilei. b) Hipersomniile sunt acele situații în cursul cărora persoana simte o necesitate excesivă de somn atunci când se află în stare vigilă, deși, în mod obișnuit, ea are un somn de durată normală. c) Tulburările ritmului somn-veghe constau într-un dezechilibru între modelul de somn-veghe al persoanei și modelul care este considerat a fi normal pentru mediul său. 2) Parasomniile sunt acea grupă de tulburări care se datoreză unui eveniment anormal care poate surveni în timpul somnului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de manifestări psihomotorii ale unui individ orientat în vederea realizării unui anumit scop anterior propus. În sensul acesta, fiind un tip de manifestare programată și voluntară, activitatea se caracterizează prin următoarele aspecte: - putere sau forță, reprezentând potențialul dinamic al individului; - cadență, ritm, periodicitate; - eficientă, adaptarea la scopul propus. Aspecte psihopatologice În cadrul tulburărilor de activitate se descriu mai multe grupe de manifestări, așa cum se poate vedea în continuare; 1) Activitate de tip exagerat, manifestată prin polipragmazie, mobilitate mimică, agitație, logoree, ineficientă; 2) Activitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin diminuarea sau lentoarea activității motorii a bolnavului. Aceștia își neglijează ocupațiile, vorbesc puțin, se alimentează sumar și execută cu o mare lentoare ordinele care le sunt date. 3) Bradikinezia este o diminuare a actelor motorii în ceea ce privește ușurința, fluiditatea și ritmul execuției lor. Se asociază cu o stare de lentoare afectiv-emoțională și ideativă (bradipsihia). 4) Stupoarea motorie reprezintă suspendarea oricărei forme de activități psihice. Bolnavul este imobilizat la pat, privirea sa este inexpresivă, mimica acestuia are aspect de mască, nu răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau cerebeloasă, consecutive parkinsonismului, pseudobulbarism, PGP). Anomaliile de dezvoltare ale limbajului constau din următoarele: - audi-mutitatea idiopatică în raport cu o întârziere a dezvoltării funcțiilor praxice, o stare de debilitate motorie generală și un anumit grad de deficiență intelectuala; - bâlbâială cu tulburări ale ritmului vorbirii. Afaziile reprezintă tulburări complexe de limbaj privind vehicularea, înțelegerea, exprimarea și elaborarea gândirii. Ele apar în cazul unor leziuni cortico-cerebrale a centrilor limbajului. Sunt asociate cuprinzând, alături de tulburările de limbaj și de tulburări gnozice sau praxice, și tulburări de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
limbajului, S. Piro remarcă existența următoarelor aspecte psihopatologice: creșterea haloului semantic, distorsiunea semantică, dispersiunea semantică, disoluția semantică. În afara celor mai sus menționate, se mai descriu și alte particularități psihopatologice ale limbajului bolnavilor psihici reprezentate prin următoarele aspecte: a) Tulburări ale ritmului vorbirii: logoreea. În crizele maniacale, discursul sărac în cazul melancoliei, stereotipiile verbale ale schizofreniei. b) Tulburări ale conținutului vorbirii: coprolalia, ticurile verbale, aritmomania la obsesivi. c) Modificări calitative și de utilizare ale limbajului, cum ar fi: - tulburările de limbaj din
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
divagații), - tulburări de activitate (polipragmazie, agitație psihomotorie, logoree etc.), - tulburări fizice generale (insomnii, tulburări endocrine, tiroidiene sau ovariene, creșterea apetitului alimentar). În ceea ce privește formele clinice ale sindromului maniacal, acestea sunt următoarele: a) Excitația maniacală simplă sau „mania verbală” în care accelerarea ritmului gândirii și hiperactivitatea sunt de mică intensitate; b) Mania coleroasă, caracterizata prin reacții de mânie și irascibilitate crescută; c) Mania confuzivă sau incoerentă, înrudită cu sindromul amențial prin caracterele sale de degradare profundă și incoerență în gândire și activitate; d
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interacțiunea socială, c) absența activității imaginative, cum ar fi interpretarea rolurilor de adulți, a unor personaje fantastice sau a animalelor, lipsa de interes pentru narațiuni referitoare la evenimente imaginare; d) anomalii marcate în producerea vorbirii, incluzând volumul, înălțimea, accentul, viteza, ritmul și intonația; e) anomalii marcate în formarea conținutului vorbirii, incluzând uzul stereotip și repetitiv al vorbirii; f) deteriorare marcată în capacitatea de a iniția sau susține o conversație cu alții, cu toate că posedă un limbaj adecvat. 3) Repertoriu restrâns de activități
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a etiologiei, se mai utilizează, destul de rar de altfel, termenul de ontogenie care este sinonim cu cel de endogenie (L.E. Hinsie și R.J. Campbell). Ce reprezintă noțiunea de endogen? Endogene sunt toate fenomenele cu caracter ritmic, periodic, din viața individului: ritmul somn/veghe, ciclul menstrual, necesitatea unui aport regulat alimentar și hidric, activitatea sexuală, pendularea dispozițiilor afective din timpul zilei sau al anului etc. Endogenul ne apare, în felul acesta, ca un tip particular-individual de „configurație interioară” care ne amintește de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vieții. H. Tellenbach a remarcat existența unei corelații între endon și cosmos, relație care se întemeiază din punct de vedere ontologic pe „a-fi-în-lume” sau prin noțiunea de „dăruire”. Din punct de vedere psihopatologic, endogenitatea va duce la o „dereglare a ritmurilor elementare cu apariția unor noi ritmuri patologice” susține H. Tellenbach. Ca exemplu ni se amintește că în cursul evoluției clinice a melancoliilor, ritmul somn-veghe este specific dereglat, ciclul menstrual sistat, precum și înlocuirea aportului ritmic de hrană și lichide cu anorexia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unei corelații între endon și cosmos, relație care se întemeiază din punct de vedere ontologic pe „a-fi-în-lume” sau prin noțiunea de „dăruire”. Din punct de vedere psihopatologic, endogenitatea va duce la o „dereglare a ritmurilor elementare cu apariția unor noi ritmuri patologice” susține H. Tellenbach. Ca exemplu ni se amintește că în cursul evoluției clinice a melancoliilor, ritmul somn-veghe este specific dereglat, ciclul menstrual sistat, precum și înlocuirea aportului ritmic de hrană și lichide cu anorexia. Ritmurile patologice se pot manifesta fie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau prin noțiunea de „dăruire”. Din punct de vedere psihopatologic, endogenitatea va duce la o „dereglare a ritmurilor elementare cu apariția unor noi ritmuri patologice” susține H. Tellenbach. Ca exemplu ni se amintește că în cursul evoluției clinice a melancoliilor, ritmul somn-veghe este specific dereglat, ciclul menstrual sistat, precum și înlocuirea aportului ritmic de hrană și lichide cu anorexia. Ritmurile patologice se pot manifesta fie prin oscilări zilnice (circadiene) - de pante abisale dimineața și paroxisme nocturne - fie prin oscilați sezoniere, primăvara și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
elementare cu apariția unor noi ritmuri patologice” susține H. Tellenbach. Ca exemplu ni se amintește că în cursul evoluției clinice a melancoliilor, ritmul somn-veghe este specific dereglat, ciclul menstrual sistat, precum și înlocuirea aportului ritmic de hrană și lichide cu anorexia. Ritmurile patologice se pot manifesta fie prin oscilări zilnice (circadiene) - de pante abisale dimineața și paroxisme nocturne - fie prin oscilați sezoniere, primăvara și toamna. Toate acestea pledează în favoarea unei interrelații strânse dintre endogen și cosmic, ca proces dinamic. Istoricul concepției despre
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de bază” (H. Tellenbach). Manifestările psihopatologice ale endonului La baza endonului stă procesul de ritmicitate. Prin ritmicitate se manifestă un aspect fundamental al vieții, pe care H. Plessner îl numește „momentul central ai viului”. În perspectiva biosului biologiei, se deosebesc „ritmuri pur endogene” și „periodicitățile sincrone ale mediului extern” (Asckoff). În sensul acesta, organismul uman dispune atât de un „ritm endogen” propriu cât și de capacitățile sale de adaptare-integrare în „ritmurile exogene” ale mediului cu care se sincronizează. Formele exterioare, ritmice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un aspect fundamental al vieții, pe care H. Plessner îl numește „momentul central ai viului”. În perspectiva biosului biologiei, se deosebesc „ritmuri pur endogene” și „periodicitățile sincrone ale mediului extern” (Asckoff). În sensul acesta, organismul uman dispune atât de un „ritm endogen” propriu cât și de capacitățile sale de adaptare-integrare în „ritmurile exogene” ale mediului cu care se sincronizează. Formele exterioare, ritmice ale evenimentelor vieții se manifestă în diferite forme: ritmul somn/veghe, ciclul menstrual la femei, ritmicitatea activității sexuale, variațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
momentul central ai viului”. În perspectiva biosului biologiei, se deosebesc „ritmuri pur endogene” și „periodicitățile sincrone ale mediului extern” (Asckoff). În sensul acesta, organismul uman dispune atât de un „ritm endogen” propriu cât și de capacitățile sale de adaptare-integrare în „ritmurile exogene” ale mediului cu care se sincronizează. Formele exterioare, ritmice ale evenimentelor vieții se manifestă în diferite forme: ritmul somn/veghe, ciclul menstrual la femei, ritmicitatea activității sexuale, variațiile dispoziției emoțional-afective și impulsive etc. Același aspect de ritmicitate îl observăm
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Asckoff). În sensul acesta, organismul uman dispune atât de un „ritm endogen” propriu cât și de capacitățile sale de adaptare-integrare în „ritmurile exogene” ale mediului cu care se sincronizează. Formele exterioare, ritmice ale evenimentelor vieții se manifestă în diferite forme: ritmul somn/veghe, ciclul menstrual la femei, ritmicitatea activității sexuale, variațiile dispoziției emoțional-afective și impulsive etc. Același aspect de ritmicitate îl observăm și în sfera manifestărilor psihopatologice: crizele de narcolepsie, epilepsie, melancolie etc. Aceste din urmă manifestări, având aspectul unor „dereglări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sfera manifestărilor psihopatologice: crizele de narcolepsie, epilepsie, melancolie etc. Aceste din urmă manifestări, având aspectul unor „dereglări vitale”, au fost numite de W.M. Pfeiffer „sindromul de bază”. El poate avea și manifestări de natură contrarie cum ar fi inversarea ritmului somn/veghe, hipersomnie, hipersexualitate, bulimie etc. (Mihaelis, Kupfer). Aceste aspecte sunt dominante în cazul PMD, când se poate vorbi despre o veritabilă „cronopatologie” (V. Supprian, M. Papousek). Variații naturale ale endogenității pot fi semnalate și în cursul perioadelor de maturizare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
copilului normal și ale copilului debil mintal. Pe când copilul normal trece într-o cadență relativ rapidă prin mai multe stadii succesive, detașându-se, după o perioadă de oscilații, de formele anterioare ale raționamentului său, debilul urmează aceeași dezvoltare într-un ritm mult mai lent și, o dată atinsă limita superioară, rațiunea sa va păstra totuși amprenta nivelurilor anterioare. Dacă la copilul normal trecerea de la un nivel la altul se efectuează într-un fel mult mai rapid până la sfârșitul adolescenței în virtutea mobilității crescânde
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și ochii cu epicantus, limbă plicaturată sau scrotală, stabism intern, nas aplatizat, gură întredeschisă, mână scurtă și pătrată. În plus se notează dificultăți de mers, abdomen destins, hipotonie musculară, hiperlaxitate ligamentară. Această categorie de oligofreni sunt docili, afectuoși, sensibili la ritm și muzică, dar prezintă frecvente tulburări caracteriale (instabilitate, agresivitate, opoziție, negativism). Se constată existența unor malformații și în sfera somatică reprezentate prin tumori, malformații cardiace, o mare sensibilitate sau receptivitate pentru infecțiile acute. Etiologia acestei oligofrenii s-a stabilit a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
autoacuzare și persecuție. Tabloul clinic al demenței senile se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: ținuta neîngrijită a bolnavului și o stare de igienă personală deficitară, activitate dezordonată, colecționarism de obiecte heteroclite și inutile, cu caracter bizar sau chiar absurd, inversarea ritmului somn-veghe, bulimie, deficit de memorie cu uitarea faptelor recente și incapacitatea achiziției unor date noi, în conformitate cu „legile memoriei” (T. Ribot). (Regresiunea mnezică a evoluției se face de la cel mai recent la cel mai vechi, de la cel mai fragil, la cel
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
verbală, socială etc; conduite delictuale (bandele de delincvenți, grupele marginale de tineri delicvenți, crima organizată, grupările teroriste etc.); competiții sportive dominate de violență (box, curse de tauri, lupte de cocoși, câini etc.); festivaluri muzicale sau de dans modern, bazate pe ritm care induc exaltarea simțurilor și o stare de extaz fizic prin care este descărcată tensiunea pulsională primară; confruntările dintre bandele rivale agresive etc. 4) Psihozele expansive Această categorie de psihoze colective cuprinde manifestările psihopatologice de masă, caracterizate printr-o proiecție
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dorințe, cu caracter contradictoriu față de un obiect, o persoană sau o situație. Amimie: tulburare de expresie constând în imobilitatea mimicii. Amnezie: tulburare caracterizată prin incapacitatea evocării mnezice a unor evenimente anterioare, recente sau îndepărtate, din viața bolnavului. Amuzie: tulburare a ritmului muzical, înțelegerea și reproducerea acestuia, care apare în cadrul afaziei. Andropauză: oprirea funcției sexuale la bărbat. Corespunde menopauzei la femeie. Anestezie: pierderea sensibilității globale sau parțiale, de diferite grade. Angoasa: stare de neliniște, insecuritate fizică, sufletească și morală, anxietate terifiantă resimțită
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau nu conștient. Se opune stării de sănătate mintală. Bovarism: tulburare specifică în cursul căreia individul are despre sine o impresie diferită de ceea ce este în realitate. Se caracterizează prin dezgustul pentru realitate și refugiul în imaginar. Bradipsihie: lentoare, încetinirea ritmului activității psihice, manifestat în special în limbaj, gândire și mișcări. Carență de autoritate: absența unui model autoritar-securizant în viața și dezvoltarea copilului și adolescentului ducând la modificări de personalitate, caracter, și manifestate ulterior prin: caracter lipsit de fermitate, constanță și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
plan stilistic, expunerea întrunind în egală măsură calitățile expresiei adecvate, devenită uneori chiar aforistică, și pe cele ale rigorii teoretice. Seria studiilor esențiale, susceptibile de a alcătui viitoare cărți, începe cu afirmarea unei viziuni românești asupra timpului, întemeiată pe intuiția ritmurilor cosmice (Reforma calendarului, 1924), eseurile lui B., mai ales cele din revista „Gândirea”, accentuând asupra rolului pe care ar trebui să-l aibă religia în pedagogie și invariantele etnice în orice studiu închinat culturii în sens larg. Eseurile despre „vârste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
perturbator Memorie: predominant mecanică și de scurtă durată; viteza de memorare lentă; întipărirea slabă, durata păstrării scurtă. Gândire: concret intuitivă; capacități reduse de abstractizare și generalizare în raport cu vârsta. Limbaj și comunicare: Volumul vocabularului: sărac, concretsituativ Semantica: înțelege informația verbală în ritm lent după multe repetări Structura gramaticală: construiește propoziții scurte, acordul gramatical nu este bine format. Tip de comunicare: verbală, mimico-gesticulară. Răspunde la întrebări dacă este interesat, iar în caz contrar întrebarea trebuie repetată de mai multe ori pentru a obține
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]