25,226 matches
-
sau de stat, iar entitatea de control se numește mamă (sau societatea-mamă). Motivul pentru această distincție este că o societate nu poate fi singură o filială a unei organizații: doar o entitate care reprezintă o ficțiune juridică ca o entitate separată poate fi o filială. O societate-mamă nu trebuie să fie o entitate mai mare sau „mai puternică”; este posibil ca societatea-mamă să fie mai mică decât o filială sau poate fi mai mare decât una sau toate filialele sale (în
Filială () [Corola-website/Science/321115_a_322444]
-
mai mult de una). Societatea-mamă și filiala nu trebuie neapărat să funcționeze în aceleași zone, sau în același domeniu de afaceri, dar este posibil ca acestea să fie teoretic concurenți în piață. De asemenea, pentru că societatea-mamă și filiala sunt entități separate, este în întregime posibil ca una dintre ele să se implice în proceduri judiciare, faliment, delincvență fiscală, punerea sub acuzare și / sau în curs de investigare, în timp ce celălaltă nu. O companie este filială altei companii atunci când compania controlează Comitetul de
Filială () [Corola-website/Science/321115_a_322444]
-
exemplu. Pentru fiecare set de 8 biți trimis prin magistrală de memorie, este generat un bit de verificare (check-bit) calculat cu ajutorul unui algoritm logic de tipul SAU Exclusiv. Acest bit de verificare va fi stocat pe un chip de memorie separată. Acesta este motivul pentru care modulele de memorie cu ECC suporta 9 chip-uri de memorie pe fiecare parte, față de cele 8 chip-uri pe fata des întâlnite la modulele de memorie non-ECC. Sistemul va folosi acest bit de verificare
Memoria ECC () [Corola-website/Science/321132_a_322461]
-
trimis plenipotențiari la început, dar ducele de Savoia a trimis unul, și Portugalia a fost și ea reprezentată. Una din primele chestiuni discutate a fost natura garanțiilor ce vor fi date de Franța și Spania că coroanele lor vor rămâne separate, și s-a progresat doar după 10 iulie 1712, când Filip a semnat actul de renunțare. După ce Marea Britanie și Franța au căzut de acord, ritmul negocierilor a accelerat, și principalele tratate au fost semnate la 11 aprilie 1713. Conform tratatului
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
Dynamic random access memory (DRAM) este un tip de memorie cu acces direct care stochează fiecare bit de date într-un condensator separat, într-un circuit integrat. Deoarece condensatoarele se descarcă, informația se poate șterge în cazul în care prin semnalele de comandă nu se specifică reîncărcarea celulelor cu un anumit conținut. Această operație se numește „reîmprospătarea memoriei” (refreshing memory). Avantajul memoriei DRAM
Memorie DRAM () [Corola-website/Science/321163_a_322492]
-
Palestina”, iar restul de 77% ca „Transiordania”. Cele două teritorii sub mandat au fost administrate de un singur Înalt comisar britanic, ceea ce nu prejudicia sau anula principiile internaționale la care se referea documentele oficiale ale Ligii Națiunilor cu privire la două mandate separate. Transferul de autoritate către conducerea arabă în Transiordania a avut loc gradual, începând cu recunoașterea administrației locale în 1923 și transferul majorității prerogativelor administrative în 1928. Statutul legal al mandatului nu a fost alterat de acordul dintre Regatul Unit și
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
a fost amestecată, cu critici care au lăudat sau au criticat efectele speciale, natura ușoară a poveștii și personajelor și răufăcători stereotipici. Succesul de la casele de bilete au dus la o continuare în anul 2001, "Mumia revine", precum și "" și filmul separat "Regele Scorpion". Șapte ani mai târziu, al treilea film, "", a fost lansat la 1 august 2008. Universal Pictures și Amblin Entertainment a deschis, de asemenea, un montagne russe, "Revenge of the Mummy", în 2004. Novelizările filmului și a continuărilor au
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
la Hamunaptra, ambele grupuri sunt atacate de Medjai, conduși de un războinic pe nume Ardeth Bei. Bei îi avertizează că în oraș este îngropat răul, dar, în loc să țină seama de avertismentul lui, cele două grupuri continuă să excaveze în porțiuni separate ale orașului. Evelyn caută Cartea lui Amun-Ra, o carte din aur masiv despre care se presupune că este capabilă de a lua viața, dar în mod neașteptat dă peste rămășițele lui Imhotep. Echipa americană, între timp, descoperă o cutie care
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
025 mg/kg greutate corporală), deoarece cianurile sunt strâns legat de metal, deși pot reacționa cu acidul sau se pot dotodescompune cu eliberarea de cianură de hidrogen. Se consideră că nu este deosebit de toxic potrivit unor cercetări care studiază influența separată a fiecărei substanțe asupra organismului uman. În forma sa hidrică, NaFe(CN)·10HO (ferocianură de sodiu decahidrat), este uneori cunoscut ca prusiat galben de sodă. E535 este din ce în ce mai întâlnit în alimentație, prin introducerea sa în sarea iodată ca antiaglomerant alături de
Ferocianură de sodiu () [Corola-website/Science/321192_a_322521]
-
Millet, uneori greșit Millyet sau Miliet, este cuvântul folosit pentru desemnarea comunităților confesionale din Imperiul Otoman. Termenul se referă la structura curților de justiție separate, care urmau „legea personală” sub care fiecare comunitate avea permisiunea să se autoguverneze (musulmanii prin Șaria, creștinii prin Dreptul canonic și evreii prin Halakha). După reformele Tanzimatului (1839-1876), termenul a fost folosit pentru grupurile minoritare protejate din punct de vedere
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
XIX-lea s-a separat un miliet catolic armean. Nearmenii care erau credincioșii unor biserici înrudiți din punct de vedere teologic cu armenii (așa-numiții noncalcedoneni) s-au aflat sub autoritatea Patriarhiei Armene, deși nearmenii și-au menținut o ierarhie separată. Aceste grupuri au fost ortodocșii siriaci și copții. Biserica Ortodoxă Siriacă a funcționat sub Patriarhatul Armean, dar a făcut o cerere la Poarta Otomană pentru obținerea unui statut separat, aceste cereri fiind susținute de o campanie susținută de emigrația din
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
sub autoritatea Patriarhiei Armene, deși nearmenii și-au menținut o ierarhie separată. Aceste grupuri au fost ortodocșii siriaci și copții. Biserica Ortodoxă Siriacă a funcționat sub Patriarhatul Armean, dar a făcut o cerere la Poarta Otomană pentru obținerea unui statut separat, aceste cereri fiind susținute de o campanie susținută de emigrația din Europa Occidentală. Astfel, Biserica Apostolică Siriacă a Antiohiei și a întregului Răsărit („iacobită”, care mai târziu și-a schimbat numele în „siriacă”), a fost recuoscută ca o comunitate separată
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
separat, aceste cereri fiind susținute de o campanie susținută de emigrația din Europa Occidentală. Astfel, Biserica Apostolică Siriacă a Antiohiei și a întregului Răsărit („iacobită”, care mai târziu și-a schimbat numele în „siriacă”), a fost recuoscută ca o comunitate separată (millet). Tot în această perioadă au fost recunoscute milleturile caldeean-catolic, siriac-catolic și „meletul” nestorienilor. Meletul nestorienilor era comunitatea ce mai depărtată față de capitala imperiului. Evreii erau organizați sub sistemul milieturilor ca o comunitate pe baza religiei, alături de cele ale altor
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Liban. Sistemul milieturilor este încă folosit diferit în unele dintre țările moștenitoare ale Imperiului Otoman: Irak, Siria, Iordania, Liban, Israel și Autoritatea Palestiniană, Egipt și Grecia, dar și în țări precum Iranul, Pakistanul și Bangladeșul, unde se respectă principiul tribunalelor separate a diferitelor religii recunoscute de stat, precum și dreptul la un număr determinat de mandate în Parlament. În Egipt, de exemplu, legea familiei (căsătoria, divorțul, pensia alimentară, custodia copiilor, moștenirea și înmormântarea) este bazată pe credința religioasă a fiecărui individ. Statul
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
și să refuze recunoașterea altora. Astfel, Iudaism ortodox este recunoscut în mod oficial de către Israel, în vreme ce rabinii reformați și cei conservatori nu sunt recunoscuți și, ca atare, nu pot duce la îndeplinire ceremonia căsătoriei. Israelul recunoaște druzii ca o comunitate separată, ceea ce nu făcuseră otomanii și britanicii, fiind vorba de anumite considerente politice. De asemenea, statul Israel își rezervă dreptul să hotărască apartenența unei persoane la o comunitate religioasă și să-l înregistreze în mod oficial funcție de această decizie, chiar și
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
lăstari de tufișuri și arbori. Se ridică uneori pe membrele posterioare pentru a ajunge la hrana aflată la înălțime - frunze și lăstari. În afara perioadei de împerechere care durează din decembrie până la începutul lui ianuarie, masculii și femelele trăiesc în grupuri separate, femelele împreună cu puii. Caprele alpine colindă munții în căutarea hranei. Refugiul lor în caz de pericol sunt stâncile. Având auzul, vederea și mirosul foarte dezvoltate, sesizează din timp pericolul și încearcă să-l ocolească. Dacă totuși sunt atacate, își folosesc
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
Verne a publicat în "Musée des familles" o nuvelă intitulată "O iarnă printre ghețari", conținând câteva elemente care vor apărea ulterior în roman. O primă versiune a "Căpitanului Hatteras" a apărut între 1864 și 1865 sub forma a două romane separate: "Englezii, la Polul Nord" și "Deșertul de gheață". Jules Verne a remaniat ulterior povestea, au fost adăugate ilustrațiile lui Riou, iar romanul a fost reeditat în decembrie 1866. Versiunea definitivă a apărut în seria "Călătorii extraordinare". Deși a fost prima carte
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]
-
pierdut 155 morți și 425 răniți. Pentru a preveni spionarea de către APV a bazei principale de la aerodrom și posibila utilizare a dealurilor din jurul văii Khe Sanh ca poziție de tragere, acestea trebuia să fie permanent ocupate și apărate de elemente separate ale Marinei, ceea ce a dus la rarefierea defensivei. În urma luptelor de pe dealuri, s-a instalat o liniște relativă în ce privește activitatea APV în zona Khe Sanh. Spre sfârșitul lui mai, forțele marinei au fost din nou reduse de la două batalioane la
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
în teritoriile britanice Natal și Cape Colony (). După izbucnirea războiului au fost întocmite planuri pentru expedierea unei forțe combinate australiene care, ulterior, au fost respinse de Ministerul Britanic de Război; fiecare din cele șase guverne coloniale australiene a trimis contingente separate pentru a deservi formațiunilor britanice, două detașamente a câte 125 de oameni fiecare din Noul Wales de Sud și Victoria și câte unul din celelalte colonii. Primele trupe au sosit trei săptămâni mai târziu cu "New South Wales Lancers" — detașament
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
urmare a raportului lordului Kitchener a luat ființă "Royal Military College", o academie militară fondată în Duntroon. Anterior federalizării, fiecare colonie autoguvernată opera propriile flote navale. Aceste flote era mici și cu lipsuri în privința capabilităților navale de pe ocean forțând coloniile separate să subvenționeze costurile unei forțe navale britanice în apele naționale timp de decenii. Coloniile au păstrat controlul asupra propriilor vase până la 1 martie 1901, când a fost creată Forța Navală a Commonwealthului. Dar și aceasta nu dispunea de nave suficiente
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a fost separat sub forma Forței Aeriene Regale Australiene și devenind a doua ca vechime în lume. Deși aceste specializări nu erau legate printr-un singur lanț de comandă, fiecare raporta propriului minister și avea acorduri administrative și departamente guvernamentale separate. Când Anglia și dominioanele sale au declarat război Germaniei la debutul Primului Război Mondial, guvernul australian a urmat rapid cererea engleză, cu primul ministru Joseph Cook declarând la 5 august 1914: Trupele de miliție nu erau îndrituite să servească peste mări, conform
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
revoltei naționaliste din Egipt din 1919 ceea ce au făcut cu eficiență și brutalitate suferind însă și o serie de pierderi în acest proces. Între timp, Corpul Aerian Australian (AFC) a cunoscut o dezvoltare remarcabilă iar independența sa ca armă națională separată era unică printre dominioane. A fost desfășurat un singur avion în Noua Guinee Germană în 1914 totuși primul zbor operațional nu a avut loc până la 27 mai 1915 când unitatea "Mesopotamian Half Flight" a fost solicitată să ajute la protecția
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
misiuni precum cea a UNTAC din Cambodia dintre 1992-1993, cea a ONU din Rwanda, Operațiunea Solace din Somalia sau cele de mai târziu din Timorul de Est sau misiunea RAMSI din Insulele Solomon din 2003. Australia a participat la aproape 100 de misiuni separate care au implicat mai bine de 30.000 de cadre militare; 10 australieni au murit în timpul acestor operațiuni. ! style="text-align: left; background: #aacccc;"|Conflict ! style="text-align: left; background: #aacccc;"|Data ! style="text-align: left; background: #aacccc;"|Număr înrolați ! style="text-align: left
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
în anul 1945 la renumitul detentor Cousteau-Gagnan, CG-45. Acesta va fi urmat de alte variante perfecționate și anume de detentorul Mistral și Super Mistral de tipul „detentor” dorsal cu un singur etaj și apoi de detentorul Acquilon cu două etaje separate. Toate aceste modele au fost produse la firma La Spirotechniques, o subsidiară a L'Air Liquide și comercializate în Franța începând cu anul 1946. În S.U.A. detentorul a fost comercializat sub numele de Aqualung. și familia pleacă în anul 1947
Émile Gagnan () [Corola-website/Science/320681_a_322010]
-
operate de un departament numit "B Division". Deoarece tunelele IRT aveau ecartament îngust, stațiile erau prea mici pentru a suporta vagoanele folosite de "B Division" și tunelurile aveau curbe prea strânse pentru vagoanele "B Division", IRT a rămas un departament separat, numit "A Division". "Autoritatea de Transport a Orașului New York" ("New York City Transit Authority") a fost creată în 1952 pentru a administra transportul cu metroul, autobuzele și mașinile orașului și a fost plasată sub controlul statului New York în 1968. În 1934
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]