25,049 matches
-
Brigăzii de Grăniceri" în data de 14 august, care s-au constituit în rezerva Corpului IV de Armată. În urma unei manevre necesare ca urmare a unei rupturi locale în frontul "Diviziei a 6-a Infanterie" din 16 august în zona dealului Sticlăriei, "Brigada a 2-a Călărași" s-a repliat spre dealul Bâtca Carelor (NNE de Măgura Cașin). Pe data de 19 august "Armata 1 Austro-Ungară" a reluat prin surprindere atacul în zona vârfului Coșna - apărat de "Divizia 1 Cavalerie". Datorită
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
constituit în rezerva Corpului IV de Armată. În urma unei manevre necesare ca urmare a unei rupturi locale în frontul "Diviziei a 6-a Infanterie" din 16 august în zona dealului Sticlăriei, "Brigada a 2-a Călărași" s-a repliat spre dealul Bâtca Carelor (NNE de Măgura Cașin). Pe data de 19 august "Armata 1 Austro-Ungară" a reluat prin surprindere atacul în zona vârfului Coșna - apărat de "Divizia 1 Cavalerie". Datorită superiorității de forțe a reușit ocuparea vârfului, dezorganizarea și slăbirea trupelor
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
batalioane de grăniceri și "Brigada 2 Roșiori" (relocată din sectorul "Diviziei a 6-a Infanterie") trimise ca întăriri s-au instalat pe poziții în stânga "Diviziei 1 de Cavalerie" la nord de Grozești. Cheia câmpului de bătălie fiind pentru 20 august dealul Coșna, comandamentul român a constituit "Detașamentul de atac la Diviziei 1 cavalerie", format din trupele "Regimentului 17 Mehedinți" și 2 batalioane ale "Regimentului 1 Grăniceri" (cărora li s-au alăturat pe 21 august un batalion al "Regimentului 1 Vânători" precum și
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
și pentru „elfi” ("álfar"), se referă la aproximativ același lucru, iar în limba vorbită termenul „"huldufólk"” este mult mai folosit. De asemenea, există o diferență între „elfii buni” și „eflii răi”. Oamenii ascunși trăiesc în pietre, în stânci și în dealuri. Unii islandezi cred în existența acestor creaturi mitice. Ocazional, anumite proiecte din Islanda au fost întrerupte pentru a preveni distrugerea pietrelor unde se consideră că locuiesc oamenii ascunși. Există mai multe legende care explică apariția și existența acestor creaturi. Una
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
depindeau întru totul de poporul danez). Duc o viață mult mai bună decât ei, o viață la care islandezii tânjeau în acele vremuri. La sfârșitul anilor 1930, în Kópavogur (Reykjavík) s-a început construcția unui drum care trecea prin Álfhóll (Dealul Elfilor), drum denumit Álfhólsvegur (Drumul Elfilor). De-a lungul anilor, construcția a întâmpinat nenumărate probleme, de la probleme financiare, la pierderea și ruperea uneltelor. În prezent, Álfhóll este considerată cea mai faimoasă casă a elfilor și este protejată ca patrimoniu cultural
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
și unele detalii de construcție. Ele aveau să fie și renovate în moduri ușor diferite. Bateriile erau construite între redute adiacente și conțineau diferite tipuri de artilerie, amplasate de-a lungul liniilor exterioare ale cetății și de regulă ridicate pe dealuri. Prima fază a lucrărilor de construcție s-a încheiat în 1887. Cetatea a primit titulatura de „clasa întâi” în acel an, pentru a-i consemna importanța și capabilitățile defensive, iar Otto Klem a fost numit primul său comandant. În același
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
și până în anul 1834, când a fost desființat în urma reformei administrative a Principatului Moldova, iar teritoriul său a fost împărțit între ținuturile Iașilor și Romanului. Ținutul avea o suprafață de 975 de km și se întindea pe pantele vestice ale Dealului Mare și pe cele nordice ale dealurilor Tutovei, fiind acoperit cu păduri seculare. Pădurile au fost defrișate în mare parte de-a lungul timpului, rămânând în prezent doar pădurea colinară de la Humosu, unde a fost înființată în 1973 o rezervație
Ținutul Cârligătura () [Corola-website/Science/333871_a_335200]
-
desființat în urma reformei administrative a Principatului Moldova, iar teritoriul său a fost împărțit între ținuturile Iașilor și Romanului. Ținutul avea o suprafață de 975 de km și se întindea pe pantele vestice ale Dealului Mare și pe cele nordice ale dealurilor Tutovei, fiind acoperit cu păduri seculare. Pădurile au fost defrișate în mare parte de-a lungul timpului, rămânând în prezent doar pădurea colinară de la Humosu, unde a fost înființată în 1973 o rezervație naturală cu o suprafață de 73,30
Ținutul Cârligătura () [Corola-website/Science/333871_a_335200]
-
detenție. în acea zi turla bisericii de vară a fost dată jos cu ajutorul unui tractor, iar biserica transformată în sală pentru nunți și cumătrii, mai târziu devenind depozit al colhozului din localitate. Tezaurul bisericesc al mănăstirii a fost ars în Dealul Călărașilor. Averea mănăstirii, care consta din 35 ha teren agricol, livadă, vie, două case, corp de chilii, stăreție, trapeză, trei clădiri auxiliare, cinci grajduri, vite mari cornute, oi, porci, cai etc., a fost transmisă în posesia colhozului din localitate. Din
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
importantă deoarece a dat naștere unei reacții din partea Bisericii Ortodoxe din Țara Românească și Moldova, care a dus la redactarea de către Mitropolitul Varlaam al Modovei (Varlaam Moțoc) a lucrării polemice "Răspuns împotriva Catihismușului calvinesc", care a fost tipărită la Mănăstirea Dealu, în anul 1642. Informații sumare despre această tipăritură sunt date de Mitropolitul Varlaam al Modovei în broșura "Răspuns împotriva Catihismușului calvinesc". Otveatnic, cartea ace să chiamâ Catehizmusu, carea cu voia și cu porunca Domnului creștinescu Racolți Gheorghi, Craiul Ardealului, Domnul
Catihismul calvinic () [Corola-website/Science/333116_a_334445]
-
una dintre primele bătăli ale războiului Imjin (1592-1597). După căderea Busanului, armata japoneză a trebuit să asigure baza sa de atac. La câțiva kilometri în nordul Busanului se afla cetatea Dongrae. Aceasta era un castel puternic situat pe vârful unui deal și proteja principalul drum spre Hanseong. După ce s-au odihnit peste noapte la Busan, prima divizie a plecat la șase dimineața, a mărșăluit în jurul golfului fără întârziere și după încă două ore au început să atace cetatea Dongrae. Prefectul său
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
impresionat de curajul prefectului încât i-a îngropat trupul decent și a ridicat un monument de lemn pe care a scris ,Un supus loial”. Song Sang-Hyeon a devenit o legendă în Coreea și este onorat la altarul Chungnyolsa de la poalele dealului cetății Dongrae alături de Chong Pal și Yun Heung-sin. Acolo este un tablou dramatic în care el stă impasibil pe scaunul său abordând feroce pe japonezi. A fost una dintre primele bătălii ale primei faze din invaziile japoneze în Coreea.() Coreenii
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
slabe. Japonezii au obținut victoria și au înaintat spre Chungju. Ui Il a adunat 1000 de oameni din rândul țărănimii locale în Sangju. El nu a vrut să fie anihilat în interiorul Sangju așa că și-a aranjat oamenii pe un mic deal din apropiere. Atunci când un mesager a venit să îi avertizeze de pericolul japonezilor, Yi l-a decapitat pentru ca mesajul său să nu scadă moralul armatei. Yi a trimis apoi un cercetaș pentru a localiza armate japoneză. Din păcate, cercetașul a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
soldații japonezi sub conducerea generalului Konishi Yukinaga. Konishi și ceilalți generalii ai săi au ordonat ashigaru (pedestrași) să tragă cu archebuzele în coreeni. Infanteria a fost lovită de focurile de archebuze. Când japoneziii au început să urce în sus pe deal, Yi a ordonat oamenilor săi să tragă dar săgețile lor au căzut la o distanță prea mică. Konishi Yukinaga și-a împărțit forțele și a început să îi înconjoare pe coreeni. Yi Il și-a întors calul și s-a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
archebuze. Căpătând încredere după prima victorie, comandantul coreean a ordonat cavaleriei să se pregătească să hărțuiască inamicii baricadați. Katō a răspuns din spatele ,zidului de orez” cu foc de archebuze și i-a forțat pe coreeni să se retragă pe un deal din apropiere. După lăsarea nopții, a condus trupele în liniște spre baza dealului. Armata condusă de Katō a atacat din trei părți distrugând cavaleria coreeană. A mărșeluit apoi spre nord lăsând coasta iar după bătălia de la Songjin a capturat doi
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
pregătească să hărțuiască inamicii baricadați. Katō a răspuns din spatele ,zidului de orez” cu foc de archebuze și i-a forțat pe coreeni să se retragă pe un deal din apropiere. După lăsarea nopții, a condus trupele în liniște spre baza dealului. Armata condusă de Katō a atacat din trei părți distrugând cavaleria coreeană. A mărșeluit apoi spre nord lăsând coasta iar după bătălia de la Songjin a capturat doi prinți coreeni: prințul Imhae și prințul Sunhwa. Prinții au fost trimiși înapoi spre
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Navele erau aliniate una după cealaltă într-o linie lungă pentru a ataca flota japoneză. Fiind copleșiți de flota coreeană, japonezii și-au abandonat navele retrăgându-se pe uscat. Soldații japonezi au început să tragă disperați spre flota coreeană de pe dealurile din apropiere. Soldații coreeni trăgeau cu săgeți spre japonezi în timp ce scufundau navele inamice cu focuri de tun. Ca și număr, navele coreene erau de trei ori mai puține decât cele japoneze. Deși comandantul Yi a distrus 100 de nave, el
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
făcut parte din Guvernul provizoriu. Constanța era și nepoata de frate a omului politic liberal, Ion I. Câmpineanu, parlamentar și ministru în mai multe legislaturi și cabinete. Frații Alexandru și Grigore Ghica au fost colegi la Liceul militar de la Mănăstirea Dealu și apoi la facultatea la Drept cu Corneliu Zelea Codreanu. Împreună cu Alexandru, Codreanu a plecat la Cluj pentru a lua legătura cu Ion Moța, Corneliu Georgescu pentru a-i determina să se ralieze într-o organizație naționalistă unică, Liga Apărării
Alexandru Ghica (legionar) () [Corola-website/Science/333189_a_334518]
-
Mazurice, dar campania din Galiția a avut mai mult succes în fața unei armate austro-ungare mai lente și mai slab organizate. Generalul a copleșit forțele austro-ungare conduse de în , și întregul front austriac s-a retras cu circa 100 km pe dealurile de la poalele Carpaților. Cetatea de la Przemyśl era unicul post austriac ce a rezistat, și până la 28 septembrie, ajunsese complet în spatele liniilor rusești. Rușii erau acum în poziția de a amenința regiunea industrială germană Silezia, ceea ce făcea ca apărarea Przemyślului să
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
Național de Artă al României: "Puțul din Strada Clucerului" (1902-1904), "Livadă", "Bragagiul", "Copii de școală", "Portret de femeie", dar și în alte muzee din țară: "Pe prispă", "Nud" și "Portretul Laurei Cocea" la Muzeul de Artă - Iași, și „Peisaj de deal cu copaci” la Biblioteca Academiei. În 2009 s-a licitat "La fântână", o acuarelă a sa care a făcut parte din colecția lui Ioan Nicolau și a fost expusă în retrospectiva din 4-31 martie 1939 a Fundației Dalles, desfășurată sub
Acuarela în România () [Corola-website/Science/333216_a_334545]
-
acuarelă pentru "Acoperișuri din Mangalia" ca "Mangalia" și "Curtea cofetăriei din Mangalia" (1927-1929) și peisaje ca "Peisaj dobrogean / Peisaj cu case". Nicolae Dărăscu (1883 - 1959) a pictat și în acuarelă peisaje din Saint-Tropez, precum și acuarelele "Peisaj din Vlaici/Peisaj cu dealuri", "Peisaj/Peisaj panoramic", "Peisaj dobrogean/Peisaj citadin oriental". Lucian Grigorescu (1894 - 1965) a pictat "Case în port (Martignes)" (1931-1933) Iosif Iser (1881 - 1958) a pictat "Două spaniole" (tehnici combinate), și numeroase scene din Dobrogea: "Case tătărești/ Compoziție cu case", "Turci
Acuarela în România () [Corola-website/Science/333216_a_334545]
-
următoare, noile estacade amplasate l-au împiedicat pe De Ruyter să intre în port. Cu toate acestea, soldații olandezi au debarcat fără sprijinul tunurilor flotei și au fost măcelăriți în încercarea de a ajunge la fortificațiile franceze situate pe culmile dealurilor abrupte. În două ore, soldații au revenit la flotă cu 143 de morți și 318 răniți, comparativ cu cei doar 15 francezi morți. Aspirațiile sale s-au năruit și, deoarece a fost pierdut elementul surpriză, De Ruyter a navigat la
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
discursul său de acceptare a Premiului Nobel. Acțiunea acestei povestiri are loc în Algeria și începe cu doi bărbați care urcă o pantă stâncoasă. Unul dintre ei, jandarmul Balducci, merge călare, iar celălalt, un prizonier arab, pe jos. În vârful dealului se află o școală, de unde învățătorul Daru îi privește urcând. Elevii nu sunt prezenți la școală în acest moment, ei rămânând acasă din cauza viscolului. Cei doi bărbați ajung în vârful pantei și se întâlnesc cu Daru. Balducci, o cunoștință a
Oaspetele () [Corola-website/Science/333247_a_334576]
-
asupra tuturor plantelor din Moldova. Leocov a coordonat primul plan istoric de regularizare a albiei râului Bahlui, alături de viitorul profesor Laurențiu Palade și de arhitectul-șef al orașului, Veisa. Realizarea sa cea mai notabilă este dezvoltarea, pe actualul amplasament din dealul Copoului, a Grădinii Botanice din Iași. Leocov a preluat, neremunerat, funcția de director în anul 1973: ""Mi-au spus că au nevoie de mine un an, un an și jumătate. Eram îndrăgostit de plante, făcusem doctoratul în botanică agricolă. Un
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
latitudinii observatorului din Iași, de data aceasta cu instrumente proprii. Acestea vor cunoaște însă lungi peregrinări dintr‑un loc în altul, negăsindu‑se încă banii necesari pentru construirea unei săli meridiene stabile (prima va fi construită abia în 1895 pe dealul Filaret din București). La 24 aprilie 1877 este avansat la gradul de maior și primește importante însărcinări legate de pregătirea armatei române pentru luptele care urmau să înceapă, între care aceea de a colabora cu ofițerii din armata rusă aliată
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]