24,886 matches
-
transcendența divină În relație cu omul, considerat creatură, proprietate, slujitor al divinității. Divinitatea domină și guvernează și lumea În care trăiește omul; are În stăpânire inclusiv ceea ce servește vieții omului. Distincția zeu-om este valabilă și În planul perfecțiunii, În ceea ce privește frumusețea, forța, eroismul, măreția, cunoașterea, sfințenia și toate celelalte atribute divine, cărora le corespund Într-o formă mult redusă, atributele umane. Însă acestea din urmă sunt adesea considerate daruri ale zeilor. Chiar și pentru a descrie excelența calităților unui om, se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ț Îi provocă dorința și el se culcă cu stânșcaț; virilitatea curse prin el și o avu de cinci ori, iar șapoi o maiț avu de zece ori (Ull. B 13’-17’). Tot Kumarbixe "Kumarbi" este descris ca fascinat de frumusețea fiicei mării, Șertapșuru¿i; și este probabil „seducătorul” muntelui Wașittaxe "Wașitta" și a femeii mamă a „Argintului”. Despre zeița Iștarxe "Iștar" cunoaștem două episoade de seducție, unul care Îl implică pe Ullikummixe "Ullikummi", iar celălalt pe ¾eddamu, cărora zeița li
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bănuim mereu și În fiecare caz o pregătire cu caracter inițiatic pentru diferitele competiții, În situația În care, În Grecia, totul sau aproape totul devenea obiect de Întrecere, nu numai Îndemânarea și forța fizică, dar și războiul, cântecul, dansul, poezia, frumusețea, teatrul și chiar și băuturile. Într-adevăr, În timpul celei de-a doua zi a antesteriilor, vestită de sunetul trâmbițelor, se celebra Întrecerea pocalelor (Choes), care avea drept premiu un burduf de vin. Caracter de competiție aveau și eleusiniile; hefaistele se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la altul, după cum nu era omoloagă repartizarea În clase de vârstă. În unele cazuri, alături de jocurile deschise tuturor grecilor, cu condiția să fie cetățeni liberi, existau Întreceri rezervate exclusiv cetățenilor. La Atena aceste competiții erau patru: euandrìa, un concurs de frumusețe rezervat tinerilor, pyrrhìche, un dans pe care dansatorul Îl executa Înarmat, căruia Îi urmau regata și ștafeta cu torțe. Prin aceste competiții, care implicau numai grupurile reprezentative ale triburilor din Atica și Îi excludeau pe non-atenieni, era deci exprimat atașamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Artemisxe "Artemis" și Atenaxe "Atena" participau deja la modelarea vieții fiicelor lui Pandarosxe "Pandaros": Afrodita le hrănea cu brânză, miere și vin, urcând apoi În Olimpxe "Olimp" ca să Îi ceară lui Zeusxe "Zeus" „nunți Înfloritoare” pentru ele; Hera le dădea frumusețea și prudența; Artemis statura, iar Atena le Învăța să realizeze „lucruri minunate”. Transferate În cetate, aceste zeițe Își Împart În spațiul public controlul asupra lumii feminine, dar se și intersectează. Astfel, la Sparta, o Afrodita-Hera primea ofrande din partea mamelor Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iunona": am recunoscut-o pentru că stă pe cetățuia lui Jupiter” (Ovidiu, Faste 6, 18; cf. Apuleius, Metamorfoze, 11, 3). Imaginea structurează epifania. Pe de altă parte, imaginea lui Jupiter este sculptată nu urmând un model omenesc, ci „conform ideii unei frumuseți extraordinare”, rod al imaginației artistului. Cicero formulează o concepție religioasă primordială În termenii unei teologii a imaginilor, vorbind despre imaginea care a coborât din cer (Cicero, Orator 2, 9; In Verrem 5, 187). Doar câteva imagini pot fi identificate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
capul, coapsa ori picătura de sânge a altui zeu, felul În care zeii pradă, sunt adulteri, Îi slujesc pe oameni - toate acestea sunt, pentru Varro, o născocire și o minciună care nedreptățesc natura și demnitatea zeilor. El amintește concursul de frumusețe dintre cele trei zeițe În fața lui Parisxe "Paris" și răzbunarea celor două Înfrânte, Iunonaxe "Iunona" și Minervaxe "Minerva", care, din această pricină, ar fi nimicit Troia; transformarea zeilor În animale, și În special a lui Jupiter, care s-a preschimbat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cei mai asidui ai lui Apollonius” (Alexandru, 5), Alexandru, chiar și În descrierea răuvoitoare a biografului care intenționează să Îl prezinte ca pe un mag și un pungaș, În afara faptului că avea obiceiuri corupte, apare deci bogat În daruri umane (frumusețe, inteligență, cultură) (Alexandru, 3-4) care constituie cu siguranță o componentă ce nu poate fi neglijată a extraordinarei capacități de atracție și influență exercitate de personaj nu numai asupra mulțimilor ignorante și credule ale nativei Paflagonia și din Întreaga Asie Mică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
frați foarte diferiți Între ei. În India perechea este alcătuită din cei doi N³satyaxe "Na>satya" (numiți și Afqvin), frați gemeni, unul fiind fiul unei muritoare (Sumakhaxe "Sumakha"), iar celălalt al Cerului. Sunt reprezentați ca doi tineri de o mare frumusețe - ba chiar „stăpâni ai frumuseții”, șubhas patș; legătura evidentă dintre frumusețe și plăcere sexuală indică faptul că sexul era o trăsătură importantă a celei de-a treia funcții. Activitatea lor este Întotdeauna de natură „economică” (desigur, nu trebuie Înțeles, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În India perechea este alcătuită din cei doi N³satyaxe "Na>satya" (numiți și Afqvin), frați gemeni, unul fiind fiul unei muritoare (Sumakhaxe "Sumakha"), iar celălalt al Cerului. Sunt reprezentați ca doi tineri de o mare frumusețe - ba chiar „stăpâni ai frumuseții”, șubhas patș; legătura evidentă dintre frumusețe și plăcere sexuală indică faptul că sexul era o trăsătură importantă a celei de-a treia funcții. Activitatea lor este Întotdeauna de natură „economică” (desigur, nu trebuie Înțeles, Într-un sens simplist, că termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cei doi N³satyaxe "Na>satya" (numiți și Afqvin), frați gemeni, unul fiind fiul unei muritoare (Sumakhaxe "Sumakha"), iar celălalt al Cerului. Sunt reprezentați ca doi tineri de o mare frumusețe - ba chiar „stăpâni ai frumuseții”, șubhas patș; legătura evidentă dintre frumusețe și plăcere sexuală indică faptul că sexul era o trăsătură importantă a celei de-a treia funcții. Activitatea lor este Întotdeauna de natură „economică” (desigur, nu trebuie Înțeles, Într-un sens simplist, că termenul ar ține doar de productivitate, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar consuma, unde orice dorință este mereu satisfăcută, unde o sută de ani durează mai puțin decât o zi pentru noi. De obicei, o tânără copilă de stirpe divină se apropie de erou, Își exprimă simpatia pentru el și preamărește frumusețile insulelor: atunci el pleacă Împreună cu un prieten credincios și nu se mai Întoarce niciodată; sau se Întoarce după o călătorie de câteva zile și, consternat, Își dă seama că În țara de unde a plecat trecuseră sute de ani. În esență
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
semnată împreună cu Mircea Eliade, în care subliniază valoarea logicianului român în familiarizarea auditoriului universitar „cu problemele existențialismului, într-un timp când acest curent era aproape ignorat în Occident”. Celelalte broșuri și lucrări, fie că este vorba de eseul Omenia și „Frumusețea cea dintâi” (1962), o schiță tipologică asupra specificității românești, sau de Noua gravură românească în lemn pentru ilustrarea cărții (1949), reflectă o structură intelectuală aleasă și profundele legături ale autorului pribeag cu spațiul său de obârșie. SCRIERI: Viața și nevoințele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
Viața și nevoințele fericitului Paisie, starețul sfintelor monastiri Neamțul și Secul, Râmnicu Vâlcea, 1935; Gravura în lemn la mănăstirea Neamțul, București, 1940; Noua gravură românească în lemn pentru ilustrarea cărții, cu gravuri originale de George Rusu, Freising, 1949; Omenia și „Frumusețea cea dintâi”, pref. Mircea Eliade, Freising, 1962; Omorârea lui Robete, pref. Nicolae Florescu, București, 2001. Repere bibliografice: Eliade, Împotriva, 202-205, 245-250; Vasile Posteuca, Din însemnările de la Buchenwald, „Cuvântul în exil”, 1967, 58-59; Octavian Bârlea, Întristată adunare, „Cuvântul în exil”, 1967
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
lui. În această capacitate de a greși și în această incapacitate de a accepta rezidă posibilitatea maladiilor de destin. Iată de ce alături de sănătatea lumii, alături de toți aceia care - eroi sau umili, excelenți sau de rând - trăiesc în adevărul destinului lor (frumusețea sau adevărul unui destin nu provin din excelență, ci din calma asumare a premiselor lui), se deschide zona vastă a vieților care, practicând o retorică falacioasă a posibilului, reflectă o inadecvare la resursele de libertate conferite. Din lumea celor care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
folosind cuvintele "nenorocitele, sfîșiatele și însîngeratele noastre granițe"38. Tînărul Iorga deținea probe ale problemelor cumplite care împăvărau societatea din satele din jurul Botoșanilor. Mizeria și brutalitatea țăranilor și abuzurile moșierilor au avut un impact profund asupra conștiinței sale. Ca și frumusețea pe cale de dispariție a relațiilor tradițional-patriarhale un vis pe care va încerca să-l refacă toată viața. Iorga era moldovean și vorbea limba română cu un accent moldovenesc autentic. La Botoșani, pe vremea cînd se năștea Iorga, evreii constituiau aproape
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
puțin de 17 ani la vremea aceea, a fost de natură romantică. Iorga a remarcat-o pe fată, fiica respectatului președinte al Curții de Apel din Iași, Vasile Tasu, în timp ce aceasta ieșea dintr-un atelier fotografic. A fost copleșit de frumusețea ei și, mînat de un impuls, a intrat în atelier, unde a aflat că fata se fotografiase; a obținut o copie a fotografiei și a pus-o pe masa lui de lucru. Iorga locuia la unchiul lui, Iancu Iorga, care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a vizitat orașele Assisi, Orvieto și Urbino, a coborît la Ancona, iar de acolo a traversat marea ca să ajungă la Zara. De aici s-a îndreptat spre Ragusa, unde a trudit mult timp în arhive și a fost copleșit de frumusețea orașului. Așa cum spunea el, "în Dalmația mă simt ca în Italia, cu toate că nu sînt în Italia". De la Ragusa s-a întors la Bari, apoi la Danzig, în nordul Germaniei, unde a cercetat arhivele Ordinului Teutonilor; a trecut apoi pe la Lvov
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
implicate. Dar viziunea aceasta trebuie să fie bazată pe o cercetare riguroasă și pe fapte incontestabile. Cu toate că această viziune de reconstituire istorică diferă de cea a scriitorului de romane istorice, Iorga îi cere istoricului să aibă un stil literar ales. Frumusețea textului istoric este pentru el aproape la fel de importantă ca și faptele demne de crezare 45. Istoricul nu trebuie să devină o carte de telefon cu nume, cifre și adrese 46. Considera necesar ca un istoric să fi suferit în viață
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a simțit atunci cînd, ajutînd-o pe o tînără să coboare dintr-un pom, a descoperit că aceasta nu purta nimic pe sub fustă 121. Frasin Munteanu-Râmnic povestește că a respins o dată politicos, dar ferm, avansurile soției unui diplomat iugoslav. Iorga observa frumusețea femeilor, dar îl interesau numai relațiile platonice cu ele122. Iorga era auster și modest în gusturi și în stilul de viață pe care o ducea și putea fi spurcat la gură în compania bărbaților, deși (ca latin tradițional) nu tolera
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Goga așa cum apare în operele lui Coșbuc sau Slavici. Pentru autorul acestei cărți, poezia lui Goga sună chiar și în California (unde scrie el rîndurile de față), chiar și acum, ca o chemare de dincolo de Carpați evocînd ținutul Ardealului cu frumusețea lui obsedantă și îndemnînd la împlinirea destinului românesc 142. Politicianul Goga nu semăna totuși cu tinerii idealiști ai Legiunii. El nu era animat de nici o amăgire reformistă, de nici o chemare "arhangelică" de dreptate socială. Burghezia și mica burghezie română care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pace onorabilă". Binedocumentatul său dispreț față de suferințele sau aspirațiile naționale ale "creștinilor din Balcani" (sic!) este cunoscut de toată lumea. Dar s-ar părea că acordul din 1878 a deschis calea împușcăturilor fatale de la Sarajevo în 1914. Churchill insistă îndelung asupra frumuseții lumii așa cum era aceasta înainte de 1914. Continuă apoi descriindu-l pe Gavrilo Princip ca pe un fel de monstru răsărit din adîncurile Balcanilor ca să distrugă cu împușcăturile lui această perfecțiune dinainte de Primul Război Mondial. Nu se acordă nici o atenție aspirațiilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
film: În Roma de la mijlocul deceniului al șaselea, industria filmului era al doilea mare angajator după industria construcțiilor, făcând nu numai filme clasice ale unor faimoși auteurs, dar și (mai profitabil) zeci de filme minore În care jucau regine ale frumuseții și starlete efemere - le maggiorate fisiche (cele „avantajate din punct de vedere fizic”). Până la urmă, chiar și industria italiană de film și publicul italian de cinema și-au pierdut entuziasmul. Producătorii europeni, lipsiți de resursele Hollywoodului, nu puteau spera să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
când președintele francez Georges Pompidou a Început să strecoare delicat În discursuri „Uniunea Europeană”, ministrul de Externe Michel Jobert l-a Întrebat pe colegul său Edouard Balladur (viitorul premier) ce Însemna aceasta, concret. „Nimic”, a replicat Balladur. „Tocmai asta e toată frumusețea.” Pompidou Însuși nu o considera mai mult decât „o formulă vagă... pentru a evita disputele doctrinale paralizante”16. Desigur, deficitul democratic vine tocmai din această combinație Între formulările vagi și directivele legislative hiperdetaliate: ca european, e greu să Îți pese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de vedere instituțional, moda nostalgiei În Marea Britanie a Început aproape imediat după al doilea război mondial, când ministrul laburist Hugh Dalton a Înființat un „Fond al Teritoriului Național” cu misiunea de a achiziționa clădiri și teritorii importante pentru națiune prin „frumusețe și istorie”, care urmau să fie administrate de un Trust Național. Într-o singură generație, aceste proprietăți - parcuri, castele, palate și „zone de o frumusețe naturală deosebită” - au devenit destinații turistice importante: unele locuite Încă de foștii proprietari, care Își
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]