26,373 matches
-
și să-mi spună despre ele. Îți arăt eu. — Nu-i nevoie. Mergi puțin mai În față, ca să-ți văd spatele și poponeața. — Mergi tu În față. — Nu, mergi tu. După care veni lîngă el și-i șopti: — Hai, să fugim unul lîngă celălalt. Au alergat ușor pe nisipul ud, ferm și plăcut. Alerga bine, aproape prea bine pentru o fată și, atunci cînd Roger a crescut puțin ritmul, ea l-a urmat cu ușurință. O ținu așa un timp, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prînz. — Nu-i ca și cum m-aș pieptăna În timp ce țara arde, spuse Roger. E ca și cum m-aș Îndrepta spre nord-vest cu o sută pe oră, depărtîndu-mă de focul care a cuprins toate lucrurile la care țin, și e ca și cum, În timp ce aș fugi, aș auzi tot ce se Întîmplă acolo. Dacă o să tot mergem cu mașina, o s-ajungem pînĂ la urmă și acolo. Da’ tre’ să trecem peste multe Înainte. — Roger, uite ce e. Trebuie să te duci? Dacă trebuie, ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ajunseseși să crezi că ai Învățat cîte ceva despre cum e să fii singur și chiar te-ai străduit să fii și chiar ai Învățat ceva. Ajunseseși aproape, foarte aproape de o chestie. Și atunci te-ai tras Înapoi și ai fugit cu tipii Ăia de doi bani, nu chiar atît de ratați ca ceilalți, dar destul de ratați și de lepădat. Și poate că de fapt erau și mai rău. Tu erai, În orice caz, atunci cînd umblai cu ei. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în picioare, între ceilalți, dar pe marginea lor. Se silea să asculte și să participe, - dar nu izbutea decât intermitent și superficial. Cred că redacția era mai cu seamă locul unde se întâlnea mai în larg cu el însuși. Deîndată fugea în el și cu el din el, mistuindu-se într-o lumină de lună, ca într-o catedrală a contopirii cu Dumnezeu. Uneori murmura: versuri, pasagii de proză, melopeie...” Ei? Parcă ar fi pictat cu vorbe personajul portretizat. Alții nici
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
7195) de Constantin Cantemir voievod: „Dat-am carte domniia mele rugătoriului nostru egumenului de la svînta mănăstire de la Galata, ca să fie volnic cu carte domniia mele a da știre tutror oamenilor carii au vii pre locul... Gălății, în Miroslava, carii au fugit și carii n-au fugit ș-au pustiit viile încă din dzilele Ducăi vodă,... Pentru aceea, am dat această carte... egumenului ca să de știre tuturor... carii au vii... să-și lucredze viile... Iar carii n-or ... să le lucredze, am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Dat-am carte domniia mele rugătoriului nostru egumenului de la svînta mănăstire de la Galata, ca să fie volnic cu carte domniia mele a da știre tutror oamenilor carii au vii pre locul... Gălății, în Miroslava, carii au fugit și carii n-au fugit ș-au pustiit viile încă din dzilele Ducăi vodă,... Pentru aceea, am dat această carte... egumenului ca să de știre tuturor... carii au vii... să-și lucredze viile... Iar carii n-or ... să le lucredze, am dat voie svinții sale... să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
rând n-a putut să doarmă. Cum punea geană pe geană, îl vedea pe haiduc venind spre ea, gata s-o ia în brațe... Ba într-o noapte parcă... a și sărutat-o... Cât era ziua de lungă, ochii îi fugeau mereu spre intrarea hanului. Seara, când îi rămânea privirea lipită de ușă, parcă îl zărea în întunericul de afară privind-o ca un diavol... Oftând, își freca ochii pentru a alunga vedenia... Într-una din seri, însă, arătarea din fața intrării
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
După ploaie Elena Marin Alexe Se-ascund fluierarii,"hoții", intre frunze zgribulite, teiul dă binețe nopții printre ramuri umezite. Împletite în buchete, stelele din policandru intonează noi sonete, luna mă privește tandru. Norii, fug mâncând pământul și se-ascund în noaptea vie, cerul dă mâna cu vântul prins în vraja aurie. Plânge noaptea, luminată cu luciri de stele mute, prin grădina afânată , florile stau să asculte. Îmi ridic cu dor privirea, înspre mantia tăcută
Dup? ploaie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83281_a_84606]
-
vreo lună o ajuns la graniță. Acolo, grănicerii ruși o pus mâna pe el și nici una nici două l-o închis. Cică îi șpigon...O stat el cât o stat închis, dar într-o noapte s-o hotărât: „Am să fug din închisoarea asta blestemată”... Cum să fugă din închisoare, om bun? a întrebat Hliboceanu. Uite că o fugit!...Era o noapte întunecoasă și ploua strașnic...O strigat la santinelă să-i aducă apă, că îi este sete... Când santinela s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
grănicerii ruși o pus mâna pe el și nici una nici două l-o închis. Cică îi șpigon...O stat el cât o stat închis, dar într-o noapte s-o hotărât: „Am să fug din închisoarea asta blestemată”... Cum să fugă din închisoare, om bun? a întrebat Hliboceanu. Uite că o fugit!...Era o noapte întunecoasă și ploua strașnic...O strigat la santinelă să-i aducă apă, că îi este sete... Când santinela s-o apropiat cu oala cu apă, nenea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
l-o închis. Cică îi șpigon...O stat el cât o stat închis, dar într-o noapte s-o hotărât: „Am să fug din închisoarea asta blestemată”... Cum să fugă din închisoare, om bun? a întrebat Hliboceanu. Uite că o fugit!...Era o noapte întunecoasă și ploua strașnic...O strigat la santinelă să-i aducă apă, că îi este sete... Când santinela s-o apropiat cu oala cu apă, nenea Jănel l-o apucat de mână zdravăn, i-o sucit-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la mal. O avut mare noroc, că ploua cu găleata...Altfel...In rest știți povestea. Grozav bărbat!...N-am mai auzit de altul care să rămână cu gândul și cu inima la o fată, așa ca nenea Jănel, și să fugă din închisoare ca el - a aprecit Vasile Hliboceanu. La auzul acestor cuvinte, Pâcu și-a bombat pieptul și a luat o atitudine mândră, de parcă nenea Jănel ar fi fost cel puțin frate cu dânsul. După această poză, s-a uitat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și se așeza pe prispa casei...Nu scotea o vorbă. Privea undeva, departe. Parcă nici nu era pe pământ...Azi așa, mâine așa, până o venit omătul. Atunci ședea în casă. Iși rezema coatele de pervazul ferestrei și privirea îi fugea într-un loc nedeslușit...De la o vreme, nenea Jănel o început să slăbească. Slăbea pe zi ce trecea...In primăvară, când o început să se rupă omătul, covălia lui nenea Jănel nu mai scotea fum pe hogeag, iar el o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
luleaua când coborâm și să ai grija ei în loc să fii atent - cu ochii cât cepele - la drum - a continuat moș Dumitru, stăpânindu-și cu greu râsul. Il știa bine pe Pâcu. La drum era ca o zvârlugă și ochii îi fugeau în toate părțile. Nu-i scăpa nimic. Doar plăcerea de a-l tachina prietenește îl împingea să-l învinuiască de toate relele pământului... Că bine zici, Dumitre! Ia să aprind eu luleaua, că mi-ai luat-o înainte și am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de frică. „Ce ne facem, bade Costâne? m-a întreabat Stan cel mic, țambalagiul. Uite-te la ei cum se ling pe bot.” Am stat eu și m-am gândit și mi-am adus aminte cum spunea cineva că lupii fug de foc. Amnar și cremene aveam, dar ce să punem pe foc? Până la urmă, tot Stan cel mic mă trage de poală și îmi zice: „Uite colea o grămadă de găteje numai bune pentru foc.” Bune-bune - zic eu - dar cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
potolit puțin, dar se uitau cu poftă la noi și parcă își lingeau boturile. Noi tot întețeam focul, ca să ne și încălzim. Nu după multă vreme, însă, bucuria s-o prefăcut în tristețe. Parcă fiarele și-ar fi zis: „De ce fugim noi de un amărât de foc? Suntem mai mulți doar. Ia hai! Hai pe ei, băieți!” Focul ardea vioi, dar lupchii veneau spre noi cu ochii ca niște lumânări. Au început să se cam răsfire în jurul nostru. Asta mirosea a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îndoape luleaua, arborând o mutră indiferentă. Ceilalți mai schimbau câte o vorbă două între ei, gustând din vreme în vreme din vinul fiert. Moș Dumitru părea absent de la tot ce se petrecea în jurul lui, dar din când în când îi fugeau ochii către Pâcu. Stia el că tocmai când pare nepăsător abia atunci îi umblă mintea mehenghiului. Si avea dreptate, pentru că Pâcu a tras doar de câteva ori din lulea și a început să și netezească mustața, semn că se pregătește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ai dat seama, moș Pâcule, că îi o zână adevărată și încă zâna florilor? a întrebat înfiorat Mitruță Ogaș. Dacă ai avea răbdare, ai vedea de unde. Dar când te trezești vorbind cum să afli? Păi ție, căruia hojma i-o fugit ochii numai după catrințe, când ai văzut o femeie mai frumoasă, care - cine știe - o fi venit și ea să culeagă flori ca și tine, ai asemuit-o îndată cu o zână. Când vezi o femeie frumoasă, nu zici? „Uite
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Eu zic să-l chemăm pe domnul director, că...” In acest timp, din morgă au pornit din nou strigătele, iar câinele îi ținea isonul: „Hauuu! Hauuu!” „Auziți, domn’ doctor?” a întrebat portarul, gata să se prăvălească. „Aud... Da’ mai bine fugi la domnul director acasă și spunei să vină repede, că în spital îi prăpăd!” Parcă atâta o așteptat paznicul, că o și ieșit din curte ca vântul. Ce, o făcut doctorul de gardă până o venit directorul? a întrebat Mitruță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
până hăt încoace. Drept îi că nu-i erau toți boii acasă, dar Surcică o dus casă cu ea... Adică cum nu-i erau toți boii acasă? Intâi nu mai prea putea vorbi, nu prea auzea bine și ochii îi fugeau în toate părțile ca nălucile...Dar dinspre asta o făcut copchii și o ținut gospodărie. Nu mai spune! Si eu care credeam că îi o poveste născocită de tine... Apoi dacă prietenii nu te-or crede mincinos, atunci care alții
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
este, prin urmare, un actualizator neostenit, inepuizabil, de coordonate rectilinii și polare. Fiu al Săgetătorului, nepot al Arcașului, se identifică cu constelația zodiacală cu același nume (Săgetătorul zodiacal este reprezentat ca Centaur ținând un arc; i se mai spune Arcitenens), fugind după Capricorn, care-l precede imediat, tot așa de evanescent ca și păsărelele din basm, Capricornul, portar al Pragurilor cerești, al Porții Cerului din solstițiul de iarnă, Săgetătorul, Veghetor fără somn al Polului, Cheia de boltă a tuturor lumilor, fixator
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
nasul meu tot ce miroase, să gust tot ce are gust. Cercetez, aflu, învăț. Tot timpul. Mă uit pe fereastră zi și noapte. Ce văd? Oameni în toată firea care se strecoară în niște mașini, mașinile fac zgomot și ei fug cu ele de acasă. Unde se tot duc? Se ascund de cineva, pe undeva? Habar n-am. Văd și copii care aleargă prin parc, după câte o minge. Se cheamă că bat mingea, dar mingea nu se supără. Sunt grozavi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de la poalele blocului meu. Un cârd de bicicliști intră și ei în parc. Ați văzut, prieteni? Toți se joacă, aleargă, adică circulă pe afară; eu ce fac? Eu stau închis în casă. De câte ori se deschide ușa apartamentului, îmi vine să fug. (Apropo, ați mai văzut vreun reporter fericit că stă închis în casă?! Ați aflat, poate, până acum că eu sunt un reporter adevărat.) Dar și fuga are rostul ei. Trebuie să înveți o grămadă de lucruri înainte de a fugi de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
să fug. (Apropo, ați mai văzut vreun reporter fericit că stă închis în casă?! Ați aflat, poate, până acum că eu sunt un reporter adevărat.) Dar și fuga are rostul ei. Trebuie să înveți o grămadă de lucruri înainte de a fugi de acasă. Eu nici nu știu când am învățat câte știu și nici nu știu că știu tot ce știu, numai mă trezesc că știu. Știu, de pildă, că stră-stră-moșii mei au fost de trei feluri: tigrii fioroși, pisici sălbatice
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
altceva. Ea îmi prepară masa din ce vânează. Iar eu mănânc tot ce-mi dă, ca să n-o supăr. Voi ce credeți că pot vâna? Gândiți-vă puțin: eu sunt reporter, adică jurnalist și jurnaliștii vânează niște șoricei speciali care fug repede și trebuie să-i prinzi imediat ce apar. Șoriceii aceștia sunt știrile, noutățile. De „noutăți” ați auzit? Li se zice „noutăți” sau „informații” și vin doldora de vești, bune sau proaste, pentru toată lumea. Veștile sunt bune sau proaste. Cele care
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]