25,101 matches
-
discul de platină, semnificând peste un milion de exemplare comercializate. Albumul "" a primit recenzii mixte, editorii revistei "Rolling Stone" remarcând evoluția Rihannei, însă exprimându-și nemulțumirea față de lipsa de inventivitate a discului, din punct de vedere muzical. Criticii au apreciat fuziunea dintre stilurile dancehall, hip hop și R&B, iar baladele au fost aclamate pentru maturitatea versurilor. La compunerea sa a participat și cântăreața, dând sugestii despre felul în care ar trebui să fie acesta: energic și variat, conținând diferite stiluri
A Girl Like Me () [Corola-website/Science/315339_a_316668]
-
detaliat. Eșantionul este format din aproximativ 250,000 din cele mai strălucitoare galaxiidin Galaxy Zoo. Galaxy Zoo 2 permite o clasificare mai minuțioasă, după forma și intensitatea centrului galaxiei și cu o secțiune specială pentru lucrurile ciudate cum ar fi fuziunile sau galaxiile cu inel. Acest eșantion conține mult mai puține imagini cu defecte optice sau pete portocalii. Un obiect știut ca , olandeză pentru "obiectul lui Hanny", a fost văzut de o membră numită Hanny van Arkel și a atras mult
Galaxy Zoo () [Corola-website/Science/315363_a_316692]
-
sportului (până la 6 februarie 2013), Octavian Țîcu — ministrul tineretului și sportului (din 26 februarie 2013), Gheorghe Șalaru — ministrul mediului. Pe 9 martie 2011 președintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu și președintele Mișcării Acțiunea Europeană (MAE), Veaceslav Untilă, au semnat Acordul de fuziune a PL și MAE. La 12 aprilie 2013 31 de membri ai Partidului Liberal, printre care 7 deputați și 2 miniștri, au anunțat că s-au reunit în Consiliul de Reformare al Partidului Liberal (CRPL). Membrii CRPL au solicitat organizarea
Partidul Liberal (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/315468_a_316797]
-
supernovă de tip Ia este o subcategorie de stele variabile cataclismice rezultată din explozia violentă a unei pitice albe. O pitică albă este restul unei stele care și-a încheiat ciclul normal de viață și a încetat să mai întrețină fuziune nucleară. Piticele albe de tipul cel mai comun, carbon-oxigen, sunt capabile de a mai întreține unele reacții de fuziune ce eliberează o cantitate mare de energie, cu condiția ca temperatura lor să crească suficient de mult. Din punct de vedere
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
O pitică albă este restul unei stele care și-a încheiat ciclul normal de viață și a încetat să mai întrețină fuziune nucleară. Piticele albe de tipul cel mai comun, carbon-oxigen, sunt capabile de a mai întreține unele reacții de fuziune ce eliberează o cantitate mare de energie, cu condiția ca temperatura lor să crească suficient de mult. Din punct de vedere fizic, piticele albe cu viteză redusă de rotație sunt limitate la mase mai reduse decât limita Chandrasekhar de aproximativ
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
de presiunea de degenerare electronică. Dincolo de această limită, piticele albe își încep colapsul gravitațional. Dacă o pitică albă adună prin acreție masă de la o stea-companion într-un sistem binar, se crede că miezul său își atinge temperatura de declanșare a fuziunii carbonului. Dacă pitica albă se unește cu o altă stea (eveniment foarte rar), ea depășește imediat limita și începe colapsul, crescând din nou temperatura peste punctul de declanșare a fuziunii nucleare. În câteva secunde de la inițierea fuziunii nucleare, o porțiune
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
crede că miezul său își atinge temperatura de declanșare a fuziunii carbonului. Dacă pitica albă se unește cu o altă stea (eveniment foarte rar), ea depășește imediat limita și începe colapsul, crescând din nou temperatura peste punctul de declanșare a fuziunii nucleare. În câteva secunde de la inițierea fuziunii nucleare, o porțiune substanțială de materie din pitica albă intră într-un proces cu reacție pozitivă, prin care temperatura crește și mai mult, eliberând suficientă energie (1-2 × 10 jouli) to unbind the star
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
de declanșare a fuziunii carbonului. Dacă pitica albă se unește cu o altă stea (eveniment foarte rar), ea depășește imediat limita și începe colapsul, crescând din nou temperatura peste punctul de declanșare a fuziunii nucleare. În câteva secunde de la inițierea fuziunii nucleare, o porțiune substanțială de materie din pitica albă intră într-un proces cu reacție pozitivă, prin care temperatura crește și mai mult, eliberând suficientă energie (1-2 × 10 jouli) to unbind the star in a supernova explosion. Această categorie de
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
temperatura miezului, iar pitica albă se apropie la aproximativ 1% de acea limită, și urmează o perioadă de convecție, ce durează aproximativ 1000 de ani. La un moment dat în această fază, se naște un front de deflagrație, alimentat de fuziunea carbonului. Detaliile mecanismului de declanșare nu sunt cunoscute, cum nu se cunosc nici locul și nici numărul de puncte în care începe acest front. La scurt timp după aceasta începe fuziunea oxigenului, dar acest combustibil nu este consumat într-o
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
fază, se naște un front de deflagrație, alimentat de fuziunea carbonului. Detaliile mecanismului de declanșare nu sunt cunoscute, cum nu se cunosc nici locul și nici numărul de puncte în care începe acest front. La scurt timp după aceasta începe fuziunea oxigenului, dar acest combustibil nu este consumat într-o proporție atât de mare cât este consumat carbonul. Odată fuziunea începută, temperatura piticei albe începe să crească. O stea din secvența principală susținută de presiunea termică s-ar expanda și s-
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
nu se cunosc nici locul și nici numărul de puncte în care începe acest front. La scurt timp după aceasta începe fuziunea oxigenului, dar acest combustibil nu este consumat într-o proporție atât de mare cât este consumat carbonul. Odată fuziunea începută, temperatura piticei albe începe să crească. O stea din secvența principală susținută de presiunea termică s-ar expanda și s-ar răci pentru a contrabalansa creșterea energiei termice. Presiunea de degenerare, însă, nu depinde de temperatură; pitica albă nu
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
începe să crească. O stea din secvența principală susținută de presiunea termică s-ar expanda și s-ar răci pentru a contrabalansa creșterea energiei termice. Presiunea de degenerare, însă, nu depinde de temperatură; pitica albă nu poate regla procesul de fuziune în felul în care o fac stelele normale și este vulnerabilă la declanșarea unui proces de reacție pozitivă ce accelerează fuziunea. Aceasta crește dramatic, în parte din cauza instabilității Rayleigh-Taylor și a interacțiunilor cu turbulență. Încă este în discuție problema dacă
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
contrabalansa creșterea energiei termice. Presiunea de degenerare, însă, nu depinde de temperatură; pitica albă nu poate regla procesul de fuziune în felul în care o fac stelele normale și este vulnerabilă la declanșarea unui proces de reacție pozitivă ce accelerează fuziunea. Aceasta crește dramatic, în parte din cauza instabilității Rayleigh-Taylor și a interacțiunilor cu turbulență. Încă este în discuție problema dacă această reacție se transformă într-o detonare supersonică dintr-o deflagrație subsonică. Indiferent de detaliile exacte ale fuziunii nucleare, este acceptat
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
pozitivă ce accelerează fuziunea. Aceasta crește dramatic, în parte din cauza instabilității Rayleigh-Taylor și a interacțiunilor cu turbulență. Încă este în discuție problema dacă această reacție se transformă într-o detonare supersonică dintr-o deflagrație subsonică. Indiferent de detaliile exacte ale fuziunii nucleare, este acceptat faptul că o porțiune substanțială din carbonul și oxigenul din pitica albă este transformat în elemente mai grele pe o perioadă de doar câteva secunde, ceea ce duce la creșterea temperaturii interne la ordinul miliardelor de grade. Această
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
faptul că o porțiune substanțială din carbonul și oxigenul din pitica albă este transformat în elemente mai grele pe o perioadă de doar câteva secunde, ceea ce duce la creșterea temperaturii interne la ordinul miliardelor de grade. Această energie eliberată din fuziunea termonucleară (1-2 × 10 jouli) este mai mult decât suficientă pentru a dezlega steaua; adică, particulele individuale care compun pitica albă capătă suficientă energie cinetică pentru a se putea depărta unele de altele. Steaua explodează violent, dând naștere unei unde de
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
masă împrăștiată. Teoria acestui tip de supernove este similară cu cea a novelor, în care o pitică albă adună materie mai încet și nu se apropie de limita Chandrasekhar. În cazul unei nove, materia căzută cauzează o explozie superficială prin fuziunea hidrogenului, explozie ce nu perturbă steaua. Acest tip de supernovă diferă de o supernovă cu colaps al miezului, cauzată de explozia cataclismică a straturilor exterioare ale unei stele masive în timp ce miezul implodează. Un model de formare a acestei categorii de
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
perioadă de doar câteva ore. Dacă acreția continuă suficient de mult, pitica albă poate ajunge în cele din urmă aproape de limita Chandrasekhar. Un al doilea mecanism posibil, dar mai puțin probabil, de declanștare a unei supernove de tip Ia este fuziunea a două pitice albe, a căror masă combinată depășește limita Chandrasekhar. Într-un astfel de caz, masa totală nu ar fi constrânsă de limita Chandrasekhar. Aceasta este una dintre mai multe propuenri de explicații avansate pentru cazul stelei-sursă anormal de
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
o supernovă de tip II de alte clase de supernove. O stea trebuie să aibă o masă de cel puțin 9 ori mai mare decât cea a Soarelui pentru a suferi acest tip de colaps. Stelele masive generează energie prin fuziunea nucleară a elementelor. Spre deosebire de Soare, aceste stele posedă masa necesară pentru a fuziona elemente cu masă atomică mai mare decât hidrogenul și heliul. Steaua evoluează pentru a favoriza fuziunea acestor elemente de masă mare, în permanentă acumulare, până când, în cele
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
a suferi acest tip de colaps. Stelele masive generează energie prin fuziunea nucleară a elementelor. Spre deosebire de Soare, aceste stele posedă masa necesară pentru a fuziona elemente cu masă atomică mai mare decât hidrogenul și heliul. Steaua evoluează pentru a favoriza fuziunea acestor elemente de masă mare, în permanentă acumulare, până când, în cele din urmă, se formează un miez de fier. Fuziunea nucleară a fierului nu produce energie suficientă pentru a susține steaua, și astfel miezul devine o masă inertă susținută doar
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
masa necesară pentru a fuziona elemente cu masă atomică mai mare decât hidrogenul și heliul. Steaua evoluează pentru a favoriza fuziunea acestor elemente de masă mare, în permanentă acumulare, până când, în cele din urmă, se formează un miez de fier. Fuziunea nucleară a fierului nu produce energie suficientă pentru a susține steaua, și astfel miezul devine o masă inertă susținută doar de presiunea de degenerare a electronilor. Această presiune se creează atunci când orice compresie suplimentară a stelei ar obliga electronii să
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
să se prăbușească. Heliul produs în miez se acumulează acolo, întrucât temperaturile din miez nu sunt încă suficient de mari pentru a face atomii de heliu să fuzioneze. În cele din urmă, pe măsură ce hidrogenul din miez se epuizează, reacțiile de fuziune își reduc intensitatea și gravitația cauzează contracția miezului. Această contracție duce la creșterea suficient de mare a temperaturii pentru a iniția o fază scurtă de fuziune a heliului, care durează mai puțin de 10% din durata de viață a unei
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
să fuzioneze. În cele din urmă, pe măsură ce hidrogenul din miez se epuizează, reacțiile de fuziune își reduc intensitatea și gravitația cauzează contracția miezului. Această contracție duce la creșterea suficient de mare a temperaturii pentru a iniția o fază scurtă de fuziune a heliului, care durează mai puțin de 10% din durata de viață a unei stele. În stelele mai mici de opt mase solare, carbonul produs de fuziunea heliului nu fuzionează mai departe, iar steaua se răcește treptat, devenind o pitică
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
creșterea suficient de mare a temperaturii pentru a iniția o fază scurtă de fuziune a heliului, care durează mai puțin de 10% din durata de viață a unei stele. În stelele mai mici de opt mase solare, carbonul produs de fuziunea heliului nu fuzionează mai departe, iar steaua se răcește treptat, devenind o pitică albă. Piticele albe, dacă au o companioană apropiată, pot deveni apoi supernove de tip Ia. O stea mult mai mare, însă, poate crea temperaturi și presiuni suficiente
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
departe, iar steaua se răcește treptat, devenind o pitică albă. Piticele albe, dacă au o companioană apropiată, pot deveni apoi supernove de tip Ia. O stea mult mai mare, însă, poate crea temperaturi și presiuni suficiente pentru a determina declanșarea fuziunii carbonului în miez odată ce steaua începe să se contracte din nou la sfârșitul etapei de fuziune a heliului. Miezurile acestor stele masive ajung să aibă mai multe straturi pe măsură ce se acumulează nuclee atomice din ce în ce mai grele în centru. Stratul cel mai
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
apropiată, pot deveni apoi supernove de tip Ia. O stea mult mai mare, însă, poate crea temperaturi și presiuni suficiente pentru a determina declanșarea fuziunii carbonului în miez odată ce steaua începe să se contracte din nou la sfârșitul etapei de fuziune a heliului. Miezurile acestor stele masive ajung să aibă mai multe straturi pe măsură ce se acumulează nuclee atomice din ce în ce mai grele în centru. Stratul cel mai exterior rămâne din hidrogen gazos și înconjoară un strat de hidrogen care continuă să fuzioneze transformându
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]