25,496 matches
-
Luceafărul”, „Contrapunct”, „Vatra”, „Viața românească”, „Arc”, „Arca”, „Dilema” ș.a. Prima sa prezență editorială se înregistrează odată cu volumul colectiv de proză scurtă Debut ’86. Excesul de relativizare a propriei valori literare se adaugă la P. discreției aproape maladive. Scriitor care stăpânește povestirea cu un har nu deseori întâlnit, mai puțin dispus să fructifice artistic „viziuni”, cât să regizeze ingenios momente de viață, scoțându-le din banalul cotidian, artizan al cuvintelor, dar fără patima jocurilor textualiste, P. lasă criticii dreptul de a atrage
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
conduce spre recurențe obositoare, prozatorul având capacitatea de a prezenta de fiecare dată câte un nou aspect al conflictelor ce jalonează existența. Preocuparea dozării eficiente a elementelor care articulează narațiunea se evidențiază încă de la început: Grădina de vară (1989) reunește povestiri al căror element tematic esențial îl reprezintă ratarea, iar în subsidiar - însingurarea și, eventual, sfârșitul; Eclipsa (1993) focalizează ideea morții, lăsând pe fundal însingurarea și vinovăția; Într-o după-amiază de vineri (1997) reflectă în primul rând starea de însingurare, apoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
eventual, sfârșitul; Eclipsa (1993) focalizează ideea morții, lăsând pe fundal însingurarea și vinovăția; Într-o după-amiază de vineri (1997) reflectă în primul rând starea de însingurare, apoi moartea și vinovăția. Naratorul „proteic” (Ioana Pârvulescu) se delectează „consumând” ironic experiențe. În povestirea Globul de cristal (din volumul Grădina de vară), el este pacientul în comă din salonul unui spital, care în starea-limită dintre moarte și viață își analizează viața de familie, ajungând la concluzia că întreaga sa existență de până la momentul accidentului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
ești, Eleonora? (din Într-o după-amiază de vineri), naratorul, care se prezintă drept vânzător de ziare, însoțește în călătoria cu metroul de Dristor o doamnă (derulând, totodată, povestea doamnei despre insul disperat că nu o găsește pe Eleonora), iar în povestirea Rolul lui Iisus (din același volum) el împrumută vocea narativă unui actor care, pregătindu-se pentru interpretarea unei dificile partituri, se transpune într-atât, încât își pierde identitatea și o adoptă pe aceea a personajului. Cel mai bine se simte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
bufet), perorând în legătură cu efectele radiațiilor de la Cernobâl sau schițând actul de constituire a unui nou partid politic. Decupajul nu este inedit tematic, în imaginarul literar cârciuma fiind locul deplinei convivialități masculine, concurând bucătăria, destinată cu strictețe sporovăielilor femeiești. În alte povestiri sunt parcurse „dosare de caz”: soție și mamă ratată (Vals!), ofițeri de miliție care își tratează cu sadism victimele, niște tineri protestatari din ziua de 21 decembrie 1989, fără să știe că fiecare îl torturează cu zel ideologic tocmai pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
tipul „loviturilor de teatru”. De altfel, două piese de teatru, Farsa (1994; Premiul UNITER) și Primăvara la bufet (1995; Marele Premiu la Concursul Național de Dramaturgie „Camil Petrescu”; Premiul Uniunii Scriitorilor) nu sunt altceva decât transpuneri în registru dramatic după povestiri din volumul Eclipsa. P. realizează și câteva adaptări ale unor povești scrise de Frații Grimm (Crăiasa albinelor, Lupul și vulpea, Prințul fermecat), H. Chr. Andersen (Hainele împăratului), Ion Creangă (Povestea unui om leneș) și James Reeves (Tom Degețel). SCRIERI: Grădina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
vol. II: În munții de miază-noapte, București, 1959; ed. (Nopțile dinspre ziuă), București, 1970; Însemnări de călătorie prin Țara de Sus, București, 1956; Râpa dracului, București, 1956; A venit un pui de om..., București, 1957; A doua tinerețe, București, 1960; Povestiri la umbra cetinii, cu ilustrații de Eugen Mihăescu, București, 1961; Drumuri ostășești, București, 1962; Cicatricea, București, 1963; Reportaj liric, București, 1963; În întâmpinarea soarelui..., Suceava, 1964; Omul de la ora 13, București, 1964; Buchet în august, București, 1965; Dinamica, București, 1965
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
Vaida, Cartea la care lucrez (interviu cu Dragoș Vicol), „Pentru patrie”, 1970, 5; Sorin Movileanu, „Nopțile dinspre ziuă”, „Viața militară”, 1970, 7; Sorin Movileanu, „Dincolo de azur”, „Viața militară”, 1970, 10; Daniel Dimitriu, Dragoș Vicol, CL, 1972, 21; George Muntean, Darul povestirii directe, RL, 1975, 44; Haralambie Țugui, „Satul cu oameni frumoși”, CRC, 1976, 10; Sabin Opreanu, Convorbire cu Dragoș Vicol, O, 1976, 27; George Muntean, „Satul cu oameni frumoși”, RL, 1976, 32; Dumitru Micu, Proză rurală, CNT, 1976, 33; Aurel Martin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
Prima sa carte, eseul Fragmente despre cuvinte, apare în 1968. Puțini știu că P. este autorul unor mici romane: Le Miroir persan (1977) și La Sixième branche (2003). În ciuda etichetei generice de pe copertă (roman), Le Miroir... e o suită de povestiri, coagulate de protagonistul unic, Louis, căruia i se confecționează un itinerar, chiar dacă nu neapărat un destin. Într-o tradiție epică de certă coloratură iluministă, Louis este un personaj itinerant. Punctele de sprijin ale peregrinărilor sale sunt destul de îndepărtate în spațiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
1989; ed. (Mirajul lingvistic. Eseu asupra modernizării intelectuale), tr. Mioara Tapalagă, postfață Monica Spiridon, București, 1993; L’Art de l’éloignement. Essai sur l’imagination classique, Paris, 1996; ed. (Arta îndepărtării. Eseu despre imaginația clasică), tr. Mihaela Mancaș, București, 1999; Povestiri filosofice, București, 1998; De Barthes à Balzac. Fictions d’un critique, critique d’une fiction (în colaborare cu Claude Bremond), Paris, 1999; La Pensée du roman, Paris, 2003; La Sixième branche, Paris, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Dacă am mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
absolvit în 1952), și la București Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză (1953-1958). După licență este documentaristă, apoi cercetător științific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, Sectorul lexicografie și lexicologie (1959-1974). Debutează în 1966 la revista „Familia” cu povestirea Scrisoare către un cunoscut, și editorial în 1963 cu traducerea unui roman de André Wurmser; prima carte personală, culegerea de povestiri și teatru scurt ș.a.m.d., îi apare în 1969, reluată și amplificată cu titlul Candidații la fericire în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
științific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, Sectorul lexicografie și lexicologie (1959-1974). Debutează în 1966 la revista „Familia” cu povestirea Scrisoare către un cunoscut, și editorial în 1963 cu traducerea unui roman de André Wurmser; prima carte personală, culegerea de povestiri și teatru scurt ș.a.m.d., îi apare în 1969, reluată și amplificată cu titlul Candidații la fericire în 1983. Nota dominantă a acestor povestiri este pesimismul - moartea cuiva drag, ratarea unei vieți, neîmplinirea, sterilitatea sufletească. S-a impus însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
editorial în 1963 cu traducerea unui roman de André Wurmser; prima carte personală, culegerea de povestiri și teatru scurt ș.a.m.d., îi apare în 1969, reluată și amplificată cu titlul Candidații la fericire în 1983. Nota dominantă a acestor povestiri este pesimismul - moartea cuiva drag, ratarea unei vieți, neîmplinirea, sterilitatea sufletească. S-a impus însă ca romancieră cu Rămas-bun (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din București), Arta conversației (1980; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, Premiul Cântarea României) și Carnetul din port-hart
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
Luca Caragiales Leben und Werke și publicată în 1911. În perioada vieneză este ales secretar și, pentru un răstimp, în 1906, președinte al Societății Academice „România jună”. Debutase încă din 1903, în revista „Luceafărul”, care apărea la Budapesta, cu o povestire, continuând să publice proză, versuri și mai ales comentarii de literatură și publicistică socială în numeroase gazete sau reviste. Din 1911 intră în ziaristică, angajându-se la cotidianul „Românul” din Arad. Un an mai târziu este chemat la Brașov și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
știință de carte și mai mult oamenilor de la sate, În seara de Crăciun sau Între două focuri sunt, de fapt, comedii ocazionale, fără alte merite în afara unor vagi note de umor, intenția moralizatoare fiind dominantă. Schițele, nuvelele și cele câteva povestiri fantastice din volume precum Pe pământ udat de sânge... sau O bucată de pâne din Banat și alte schițe originale (1925) și din periodice merită ceva mai multă atenție. Notația moravurilor se îmbină cu înregistrarea aproape mereu fidelă a felului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
schițe originale, Sibiu, 1925; Om nou se naște-n iaduri de dureri, Sibiu, 1925; Se-ntreabă mintea sănătoasă, Sibiu, 1925; „Meșterul Nicu”, Sibiu, 1926; Mila și compătimirea socială în literatură, Sibiu, 1926; Pacea de la Versailles, Brașov, 1926; Grivei și alte povestiri, Sibiu, 1927; Nicolae Bălcescu, Sibiu, 1927; Nunta amânată, Praga, 1927; Abatele Zavoral și Institutul Cehoslovac-Român din Praga, Sibiu, 1928; Ceva despre Cehoslovacia, Sibiu, 1928; Ultima audiență, Brașov, 1933; Gânduri de duminecă, Brașov, 1937; Unde-i iubire, acolo e Dumnezeu, Sibiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
ciocniri „neașteptate” pot duce la efecte literare spectaculoase. După cum s-a remarcat însă (Mircea Martin), creația lui poetică, chiar și aceea ulterioară acestui studiu, este departe de a ilustra pledoaria teoretică a autorului. B. construiește, în Echinoxul nebunilor și alte povestiri (1967), un univers mitopoetic în care realul și imaginarul, obiectele concrete și fantasmele reveriei se împletesc într-o scriitură de mare densitate stilistică. Înscrise de cei mai mulți exegeți în cadrul literaturii fantastice, prozele baconskyene posedă, dincolo de desfășurarea narativă ce justifică încadrarea tipologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
1961; Imn către zorii de zi, București, 1962; Poeți și poezie, București, 1963; Clujul și împrejurimile sale, București, 1963; Versuri, pref. Mihail Petroveanu, București, 1964; Fiul risipitor, București, 1964; Meridiane, București, 1965; Dumitru Ghiață, București, 1966; Echinoxul nebunilor și alte povestiri, București, 1967; Remember, vol. I: Jurnal de călătorie, vol. II: Fals jurnal de călătorie, București, 1968; ed. 2, I-II, București, 1977; Cadavre în vid, București, 1969; Meridiane, București, 1969; Ion Țuculescu, București, 1972; Botticelli, București, 1975; Die Schwarze Kirche
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
această întrebare. Intrarea lui Isus în Ierusalim în strigătele mulțimii, purtarea îndrăzneață din incinta templului și evenimentul ungerii sale, toate indicau autoconștiința sa mesianică. Chiar și faptul că a vindecat și exorcizat persoane putea fi perceput ca un paralelism cu povestirile memorabile despre faimosul rege Solomon. Isus răspunde fără sfială la întrebarea marelui preot: „Eu sunt; și îl veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii și venind pe norii cerului” (16,42). Replica lui Isus combină două pasaje din
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ar fi eliberat niciodată prizonieri cu ocazia Paștelui, mărturia evangheliștilor ar fi fost foarte ușor de dat în vileag și ar fi constituit un obstacol sau chiar ar fi discreditat complet Biserica de la începuturi. Faptul că trei evangheliști au preluat povestirea (și al patrulea evanghelist probabil a reluat-o independent de evangheliile sinoptice) demonstrează că povestirea aceasta nu conținea nimic care să-i facă să se simtă în încurcătură pe creștini. Știind, așadar, că Isus i-a fost predat din invidie
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de dat în vileag și ar fi constituit un obstacol sau chiar ar fi discreditat complet Biserica de la începuturi. Faptul că trei evangheliști au preluat povestirea (și al patrulea evanghelist probabil a reluat-o independent de evangheliile sinoptice) demonstrează că povestirea aceasta nu conținea nimic care să-i facă să se simtă în încurcătură pe creștini. Știind, așadar, că Isus i-a fost predat din invidie, Pilat calcă cu grijă. Înainte de a-l condamna la moarte, încearcă să se sprijine pe
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
apoi s-au întors la mormânt duminică dimineața devreme (Mc 15,47; 16,1-4). Știau unde a fost îngropat Isus și știau unde să se reîntoarcă pentru a-l plânge lângă mormânt. Dar ar trebui să ținem cont că o povestire inventată despre îngroparea lui Isus i-ar pune cu siguranță ca martori principali pe bărbați, nu pe femei, care, în antichitatea târzie, nu se bucurau de o credibilitate prea mare. În plus, istoria mormântului lui Isus primește o importantă confirmare
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
părerea mea, mult din acest scepticism, ca să nu mai vorbim de abstracțiunile cele mai speculative și confuze, se datorează lipsei de cunoaștere a practicilor de înmormântare iudaice sau atitudinii condescendente a cercetătorilor moderni și a scriitorilor de pseudo-istorie când evaluează povestirile din izvoarele antice. Aceștia emit ipoteze nefondate despre evreii din Palestina din antichitatea târzie, presupunând că grija față de locul de înmormântare și păstrarea unei amintirii vii a celui decedat, fie nu suscitau niciun interes contemporanilor lui Isus, fie depășeau priceperile
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
perioadă. Acum e momentul să analizăm vechile practici de înmormântare ebraice. Mai întâi, defunctul era îngropat în ziua morții sau în ziua următoare, dacă moartea survenea la sfârșitul zilei sau în timpul nopții. Acest detaliu adaugă un plus de pathos unor povestiri, de altfel familiare, din evanghelie. Să ne gândim la istoria văduvei din Naim: „Când s-a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, și aceasta era văduvă; și multă lume
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
confirmată din plin în Scriptură prin interesul deosebit arătat față de unele evenimente precum episodul în care Abraham cumpără o peșteră pentru înmormântarea Sarei (Gen 23,4-19) sau fragmentele când este povestită îngroparea patriarhilor și regilor lui Israel. Deosebit de interesantă este povestirea ce descrie cum trupul lui Iacob e dus în țara Canaanului ca să fie pus în mormântul pe care el însuși îl săpase (Gen 50,4-14). La fel și Iosif; îngropat în Egipt, oasele sale au fost exhumate și luate de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]