282,134 matches
-
de irbesartan sau de hidroclorotiazidă , administrate în monoterapie ( vezi pct . 5. 1 ) . 4. 2 Doze și mod de administrare Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS se poate administra o dată pe zi , cu sau fără alimente . Se poate recomanda creșterea treptată a dozelor prin administrarea separată a fiecărui component ( adică irbesartan și hidroclorotiazidă ) . Când este adecvat din punct de vedere clinic , poate fi luată în considerare trecerea directă de la monoterapie la combinațiile fixe , după cum urmează : Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS 150 mg/ 12, 5 mg poate fi
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
cu insuficiență renală al căror clearance al creatininei este ≥ 30 ml/ min , nu este necesară ajustarea dozei ( vezi pct . 4. 3 și pct . 4. 4 ) . 30 Depleție de volum intravascular : depleția de volum și/ sau de sodiu trebuie corectate înaintea administrării Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS . Insuficiență hepatică : nu este indicat Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS la pacienți cu insuficiență hepatică severă . Tiazidele trebuie folosite cu prudență la pacienți cu insuficiență hepatică . Nu este necesară ajustarea dozelor de Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS la pacienți cu insuficiență
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
Hydrochlorothiazide BMS cu toate că nu a fost dovedit . Insuficiență renală și transplant renal : atunci când Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS este utilizat la pacienți cu insuficiență renală , se recomandă monitorizarea periodică a concentrației plasmatice a potasiului , creatinină și acid uric . Nu există experiență privind administrarea Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS la pacienți cu transplant renal recent . Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS nu trebuie utilizat la pacienți cu insuficiență renală severă ( clearance al creatininei < 30 ml/ min ) ( vezi pct . 4. 3 ) . Retenția azotată asociată diureticelor tiazidice poate să apară
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
atunci când se administrează antagoniști ai receptorilor pentru angiotensină II concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene ( adică inhibitori selectivi ai COX- 2 , acid acetilsalicilic ( > 3 g/ zi ) și AINS neselective ) poate să apară scăderea efectului antihipertensiv . Ca și în cazul inhibitorilor ECA , administrarea concomitentă de antagoniști ai receptorilor pentru angiotensină II cu antiinflamatoare nesteroidiene poate crește riscul de deteriorare a funcției renale , cu posibilitatea apariției insuficienței renale acute și a creșterii potasiului plasmatic , în special la pacienții cu afectare prealabilă a funcției renale
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
trebuie administrată cu prudență , în special la vârstnici . Pacienții trebuie hidratați adecvat și trebuie monitorizată funcția renală după inițierea tratamentului asociat și , ulterior , periodic . 33 Informații suplimentare privind interacțiunile irbesartanului : în studiile clinice , farmacocinetica irbesartanului nu a fost influențată de administrarea hidroclorotiazidei . Irbesartanul este metabolizat în principal de către CYP2C9 și , în mai mică măsură , prin glucuronoconjugare . Antidiabetice ( antidiabetice orale și insuline ) : poate fi necesară ajustarea dozelor de antidiabetic ( vezi pct . 4. 4 ) ; Digitalice : hipokaliemia sau hipomagneziemia induse de tiazidă favorizează declanșarea
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
hipomagneziemia induse de tiazidă favorizează declanșarea aritmiilor cardiace induse de digitalice ( vezi pct . 4. 4 ) ; Medicamente antigutoase : poate fi necesară ajustarea dozelor medicamentelor antigutoase , deoarece hidroclorotiazida poate crește acidul uric plasmatic . Poate fi necesară creșterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă . Administrarea concomitentă cu diureticele tiazidice poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la allopurinol ; Săruri de calciu : diureticele tiazidice pot crește concentrațiile plasmatice ale calciului , prin scăderea excreției calciului . Dacă trebuie prescrise suplimente de calciu sau medicamente care economisesc calciul ( de exemplu
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
conjunctiv și osos : Foarte rare : artralgii , mialgii Tulburări renale și ale căilor urinare : Foarte rare : afectarea funcției renale , inclusiv cazuri izolate de insuficiență renală acută , la pacienții cu risc ( vezi pct . 4. 4 ) Tulburări generale și la nivelul locului de administrare : Mai puțin frecvente : Hidroclorotiazidă : Evenimentele adverse ( indiferent de relația cu medicamentul ) raportate în timpul utilizării hidroclorotiazidei în monoterapie includ : Tulburări hematologice și limfatice : anemie aplastică , deprimarea măduvei osoase hematogene , neutropenie/ agranulocitoză , anemie hemolitică , leucopenie , trombocitopenie Tulburări psihice : depresie , tulburări de somn
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
din lupusul eritematos cutanat , reactivarea lupusului eritematos cutanat , reacții de fotosensibilitate , erupții cutanate , urticarie Tulburări musculo- scheletice , ale țesutului conjunctiv și osos : slăbiciune , spasme musculare Tulburări renale și urinare : nefrită interstițială , disfuncție renală Tulburări generale și la nivelul locului de administrare : febră 37 Investigații diagnostice : dezechilibru electrolitic ( inclusiv hipokaliemie și hiponatremie , vezi pct . 4. 4 ) , hiperuricemie , glicozurie , hiperglicemie , creșteri ale colesterolului și trigliceridelor . Evenimentele adverse dependente de doză ale hidroclorotiazidei ( în special dezechilibrele electrolitice ) pot fi intensificate de creșterea dozei de
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
Asocierea acestor două substanțe active are un efect antihipertensiv aditiv , scăzând tensiunea arterială într- o măsură mai mare decât fiecare component utilizat în monoterapie . Irbesartanul este un antagonist eficient și selectiv al receptorilor pentru angiotensină II ( subtip AT1 ) , activ după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 38 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină- aldosteron . Pentru hidroclorotiazidă , diureza începe după 2 ore de la administrare , efectul maxim apare la aproximativ 4 ore și se menține timp
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină- aldosteron . Pentru hidroclorotiazidă , diureza începe după 2 ore de la administrare , efectul maxim apare la aproximativ 4 ore și se menține timp de aproximativ 6- 12 ore . Asocierea hidroclorotiazidei cu irbesartanul determină , în intervalul de doze terapeutice , scăderi ale tensiunii arteriale dependente de doză . Adăugarea a 12, 5 mg hidroclorotiazidă la
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
12, 5 mg hidroclorotiazidă la 300 mg irbesartan , administrat o dată pe zi , la pacienții insuficient controlați terapeutic cu 300 mg irbesartan în monoterapie , a dus la o scădere suplimentară a tensiunii arteriale diastolice înaintea dozei următoare ( după 24 ore de la administrare ) , cu cel puțin 6, 1 mm Hg în plus comparativ cu placebo . Asocierea de 300 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă a permis o scădere globală a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de până la 13, 6/ 11, 5 mm Hg
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
de 300 mg/ 25 mg . La acești pacienți , s- a observat o scădere suplimentară a tensiunii arteriale , atât a TAS cât și a TAD ( 13, 3 și respectiv 8, 3 mm Hg ) . La pacienții cu hipertensiune arterială ușoară până la moderată , administrarea zilnică , în priză unică , de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă a permis o scădere medie comparativ cu placebo de 12, 9/ 6, 9 mm Hg a tensiunii arterilale sistolice/ diastolice înaintea dozei următoare ( după 24 ore de la
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
zilnică , în priză unică , de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă a permis o scădere medie comparativ cu placebo de 12, 9/ 6, 9 mm Hg a tensiunii arterilale sistolice/ diastolice înaintea dozei următoare ( după 24 ore de la administrare ) . Efectele maxime apar la 3- 6 ore . În determinările efectuate în cadrul monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale , asocierea de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă , administrată o dată pe zi , a produs o scădere semnificativă a tensiunii arteriale pe 24
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
mg . Aceste efecte pe 24 ore s- au observat fără o scădere excesivă a tensiunii arteriale la momentul efectului maxim și sunt compatibile cu o scădere a tensiunii arteriale în condiții de siguranță și eficacitate , pe parcursul întregului interval dintre două administrări zilnice . La pacienții care nu sunt suficient controlați cu 25 mg hidroclorotiazidă în monoterapie , adăugarea irbesartanului a determinat o scădere medie suplimentară a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de 11, 1/ 7, 2 mmHg . Efectul antihipertensiv al irbesartanului în asociere cu
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
grupul cu tratament combinat și respectiv cel cu monoterapie s- au raportat ca și reacții adverse la 0, 6 % și respectiv 0 % dintre pacienți , hipotensiune arterială iar la 2, 8 % , respectiv 3, 1 % dintre pacienți amețeală . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Administrarea de hidroclorotiazidă în asociere cu irbesartan nu are nici un efect asupra proprietăților farmacocinetice ale celor două substanțe active . Irbesartanul și hidroclorotiazida sunt medicamente active pe cale orală și nu necesită biotransformare pentru activarea lor . După administrarea pe cale orală de Irbesartan Hydrochlorothiazide
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
amețeală . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Administrarea de hidroclorotiazidă în asociere cu irbesartan nu are nici un efect asupra proprietăților farmacocinetice ale celor două substanțe active . Irbesartanul și hidroclorotiazida sunt medicamente active pe cale orală și nu necesită biotransformare pentru activarea lor . După administrarea pe cale orală de Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS , biodisponibilitatea absolută a irbesartanului este de 60- 80 % , iar a hidroclorotiazidei de 50- 80 % . Alimentele nu modifică biodisponibilitatea Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS . După administrarea orală , concentrația plasmatică maximă apare după 1, 5- 2 ore pentru
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
active pe cale orală și nu necesită biotransformare pentru activarea lor . După administrarea pe cale orală de Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS , biodisponibilitatea absolută a irbesartanului este de 60- 80 % , iar a hidroclorotiazidei de 50- 80 % . Alimentele nu modifică biodisponibilitatea Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS . După administrarea orală , concentrația plasmatică maximă apare după 1, 5- 2 ore pentru irbesartan și după 1- 2, 5 ore pentru hidroclorotiazidă . Legarea irbesartanului de proteinele plasmatice este de aproximativ 96 % , cu legare neglijabilă de componentele celulare sanguine . Volumul aparent de distribuție
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
iar clearance- ul renal este de 3- 3, 5 ml/ min . Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al irbesartanului este de 11- 15 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru se obțin după 3 zile de la inițierea unui tratament cu administrare în doză unică , zilnică . Se observă o acumularea limitată a irbesartanului în plasmă ( < 20 % ) , după administrări repetate , în doză unică , zilnică . Într- un studiu la femeile hipertensive s- au observat concentrații plasmatice de irbesartan ceva mai mari . Cu toate
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
al irbesartanului este de 11- 15 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru se obțin după 3 zile de la inițierea unui tratament cu administrare în doză unică , zilnică . Se observă o acumularea limitată a irbesartanului în plasmă ( < 20 % ) , după administrări repetate , în doză unică , zilnică . Într- un studiu la femeile hipertensive s- au observat concentrații plasmatice de irbesartan ceva mai mari . Cu toate acestea , nu au fost diferențe în ceea ce privește timpul de înjumătățire plasmatică și acumularea irbesartanului . Nu este necesară ajustarea
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
fost ceva mai mari la subiecții vârstnici ( ≥ 65 ani ) decât la subiecții tineri ( 18- 40 ani ) . Nu este necesară ajustarea dozelor la 40 pacienții vârstnici . Timpul mediu de înjumătățire plasmatică al hidroclorotiazidei este cuprins între 5 și 15 ore . După administrarea orală sau intravenoasă de irbesartan marcat cu 14C , 80- 85 % din radioactivitatea plasmei circulante poate fi atribuită irbesartanului netransformat . Irbesartanul este metabolizat în ficat , prin glucuronoconjugare și oxidare . Metabolitul circulant major este irbesartan- glucuronidul ( aproximativ 6 % ) . Studiile in vitro evidențiază
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
este irbesartan- glucuronidul ( aproximativ 6 % ) . Studiile in vitro evidențiază că irbesartanul este oxidat în primul rând de către enzima CYP2C9 a citocromului P450 ; izoenzima CYP3A4 are un efect neglijabil . Irbesartanul și metaboliții săi sunt eliminați pe cale biliară și pe cale renală . După administrarea orală sau i . v . de irbesartan marcat cu 14C , aproximativ 20 % din radioactivitate se regăsește în urină , iar restul în materiile fecale . Mai puțin de 2 % din doză se excretă prin urină sub formă de irbesartan nemodificat . Hidroclorotiazida nu este
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
Mai puțin de 2 % din doză se excretă prin urină sub formă de irbesartan nemodificat . Hidroclorotiazida nu este metabolizată , dar este eliminată rapid pe cale renală . Cel puțin 61 % din doza orală se eliminăsub formă nemodificată , în primele 24 ore după administrare . Hidroclorotiazida traversează bariera placentară , dar nu traversează bariera hemato- encefalică și se excretă prin laptele matern . Insuficiență renală : parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt semnificativ modificați la pacienții cu insuficiență renală sau la cei hemodializați . Irbesartanul nu se elimină prin
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
pacienții cu ciroză ușoară până la moderată , parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt semnificativ modificați . Nu s- au efectuat studii la pacienții cu insuficiență hepatică severă . 5. 3 Date preclinice de siguranță Irbesartan/ hidroclorotiazidă : toxicitatea potențială a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă după administrarea orală s- a evaluat în studii cu durata de până la 6 luni , efectuate la șobolani și maimuțe Macaccus . Nu s- au evidențiat efecte toxicologice relevante pentru utilizarea terapeutică la om . Următoarele modificări , observate la șobolan și maimuță Macaccus la care
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
toxicologice relevante pentru utilizarea terapeutică la om . Următoarele modificări , observate la șobolan și maimuță Macaccus la care s- a administrat asocierea irbesartan/ hidroclorotiazidă în doze de 10/ 10 și 90/ 90 mg/ kg și zi , au fost observate și la administrarea în monoterapie a uneia din cele două substanțe active și/ sau au fost secundare scăderii tensiunii arteriale ( nu s- a observat nicio interacțiune toxicologică semnificativă ) : modificări renale , caracterizate prin creșteri ușoare ale concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină și hiperplazie
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]