26,075 matches
-
întîmplat într-o zi de primăvară. S-au cunoscut și s-au plăcut. Ea era mică de statură, dar plinuță la trup, bălaie, cu ochii mari, albaștri, cu părul blond, împletit într-o coadă lăsată pe spate. Purta o rochie albastră și umbla desculță. Dacă totuși el a scris mai sus că ea avea părul negru, aceasta numai o dată a făcut-o, ca să ne inducă în eroare, după ce nu ne-a spus măcar numele fetei. Dar în toate celelalte poezii, această
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a scris mai sus că ea avea părul negru, aceasta numai o dată a făcut-o, ca să ne inducă în eroare, după ce nu ne-a spus măcar numele fetei. Dar în toate celelalte poezii, această iubită are părul blond și ochii albaștri. Iată portretul ei din poezia Fiind băiet păduri cutreeram: "Și, ah, era otita de frumoasă Cum numa-n vis o dată-n viața ta Un înger blînd, cu fața radioasă Venind din cer, se poate arăta; În păru-i blond și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o muză: "Era frumoasă Cum numa-n vis, o dată-n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă În strai de-argint al unui elf de nea. Păr blond deschis de aur și mătasă Grumazii albi și umeri coperea (...) Ochi mari albaștri-n gene lungi de aur."43 În Mitologicale, tot fata aceasta apare într-un portret mai sugestiv: "Cînd soarele înainte de culcare Pe grădini se mai uită, pe alei de vișini în floare Și de cireși încărcați, de salcîmi cu mirosul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cireși încărcați, de salcîmi cu mirosul dulce, Pe-acolo se plimbă o fată-n albastru îmbrăcată, Părul cel blond, împletit într-o coadă, îi cade pe spate..." (cu completări dintr-o variantă): "Fața-i roșă și albă, iar ochii mari albaștri Gura-i micuță, o vișină coaptă; ea rîde-așteaptă Pe amantul ei, scriitor la subprefectură, Tînăr plin de speranță, venind cu luleaua în gură."43 Aleile de vișini și de cireși în floare, precum și salcîmii arătați aici, erau cei din livada
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tutun și cafele negre; de beut bea țapăn, însă numai vin, rachiuri nu; bea țapăn, încă de la vîrstă de 14 ani"45. În ceea ce privește fata, "femeie între flori și dulce floare între femei"46, pentru poet ea era o veritabilă Floare albastră, nu pentru că el ar fi citit opera romanticului Novalis, cum s-a spus -, ci pentru că ea avea rochia albastră, ochii albaștri și fără îndoială că și în cununa de flori de pe cap își punea tot flori albastre, cînd îndrăgostiții colindau
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
14 ani"45. În ceea ce privește fata, "femeie între flori și dulce floare între femei"46, pentru poet ea era o veritabilă Floare albastră, nu pentru că el ar fi citit opera romanticului Novalis, cum s-a spus -, ci pentru că ea avea rochia albastră, ochii albaștri și fără îndoială că și în cununa de flori de pe cap își punea tot flori albastre, cînd îndrăgostiții colindau nestingheriți împrejurimile Ipoteștiului. În această privință, cîteva extrase, din poeziile sale începătoare: "Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
45. În ceea ce privește fata, "femeie între flori și dulce floare între femei"46, pentru poet ea era o veritabilă Floare albastră, nu pentru că el ar fi citit opera romanticului Novalis, cum s-a spus -, ci pentru că ea avea rochia albastră, ochii albaștri și fără îndoială că și în cununa de flori de pe cap își punea tot flori albastre, cînd îndrăgostiții colindau nestingheriți împrejurimile Ipoteștiului. În această privință, cîteva extrase, din poeziile sale începătoare: "Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o veritabilă Floare albastră, nu pentru că el ar fi citit opera romanticului Novalis, cum s-a spus -, ci pentru că ea avea rochia albastră, ochii albaștri și fără îndoială că și în cununa de flori de pe cap își punea tot flori albastre, cînd îndrăgostiții colindau nestingheriți împrejurimile Ipoteștiului. În această privință, cîteva extrase, din poeziile sale începătoare: "Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng Și ea la îngrijirea-mi cea dulce îmi zîmbește Iar sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Numai poetul și-a arătat durerea, într-o încercare de poezie, scrisă în grabă: Mort e al meu frate Nimeni ochii n-a închis În străinătate. Poate-s deschiși și-n groapă. Dar ades într-al meu vis Ochii mari albaștri Luminează un surîs, Din doi vineți aștri." Peste trei săptămîni, a murit și fata de la Ipotești și abia acum aflăm, cu certitudine, că ea se numea Casandra, fiica lui Gheorghe Alupului, cultivatoare de pămînt, din Ipotești. Cu vîrsta, intrase în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cununa adusă de la biserică, pe care, ca mireasă, i-ar fi pus-o preotul la căsătorie. De aceea poetul a văzut-o pe moartă ca pe-o "sfîntă regină,/ Cu păr lung de aur, cu ochi de lumină,/ În haină albastră stropită cu aur,/ Pe fruntea ta pală, cunună de laur". Nu ne oprim la ideea cu totul pesimistă, exprimată de poet în paroxismul durerii, cum că viața e "o baltă de vise rebele" și deci nu mai trebuie trăită; că
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o baltă de vise rebele" și deci nu mai trebuie trăită; că "a fi e nebunie și tristă și goală; totul e nebunie". Reliefăm altceva: Moarta aceasta n-are rochie albă, de mireasă; ea a rămas tot cu rochia cea albastră, care a purtat-o și astă-vară și peste care i s-a pus peteala. În prima versiune a acestei poezii, datată nu putem ști după a cîtea transcriere, "oct. 1866", poetul vede în această fată săracă "un angel ce n-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și mai ales în narațiunea intitulată provizoriu Cuconul Vasile Creangă: "Abia sara, cînd satul devine centrul vieții pămîntului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie cîmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite, pe jumalțul cel adînc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carele vin cu boii osteniți, scîrțîind din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare, în tăcerea serii. Talangele turmelor, apa fîntînilor, cumpănele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
aramă, deci un călugăr poet. Noaptea, o rază albă coboară din cer, pe o scară de aur și intră pe fereastră, în chilia de piatră a călugărului. Aici ia chip de înger, cu părul blond, de aur, cu ochii mari, albaștri, cu haina argintie și cu flori albastre prin păr. În frunte, are o stea de foc. De observat marea asemănare a acestui înger cu Casandra de la Ipotești. Cîntecul arpei dezmiardă simțirea îngerului. Cînd luna asfințește după codri, îngerul iese pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
rază albă coboară din cer, pe o scară de aur și intră pe fereastră, în chilia de piatră a călugărului. Aici ia chip de înger, cu părul blond, de aur, cu ochii mari, albaștri, cu haina argintie și cu flori albastre prin păr. În frunte, are o stea de foc. De observat marea asemănare a acestui înger cu Casandra de la Ipotești. Cîntecul arpei dezmiardă simțirea îngerului. Cînd luna asfințește după codri, îngerul iese pe fereastră și se suie la cer, pe-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
această poezie un document biografic. Floare-albastră este numele dat de poet iubitei de la Ipotești. Așadar, "Floare este floare lirică fără nici un Novalis"157. Am arătat deja că încă din primele versuri închinate acestei iubite, ea avea părul blond, ochii mari, albaștri și rochie albastră, iar cînd amîndoi se plimbau pe cîmp, poetul îi punea pe cap cunună de flori albastre. Aceasta a fost și a rămas, pentru poet, Floare-albastră, o floare între femei, o femeie între flori, model pentru poet, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
document biografic. Floare-albastră este numele dat de poet iubitei de la Ipotești. Așadar, "Floare este floare lirică fără nici un Novalis"157. Am arătat deja că încă din primele versuri închinate acestei iubite, ea avea părul blond, ochii mari, albaștri și rochie albastră, iar cînd amîndoi se plimbau pe cîmp, poetul îi punea pe cap cunună de flori albastre. Aceasta a fost și a rămas, pentru poet, Floare-albastră, o floare între femei, o femeie între flori, model pentru poet, cînd a zugrăvit portretele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fără nici un Novalis"157. Am arătat deja că încă din primele versuri închinate acestei iubite, ea avea părul blond, ochii mari, albaștri și rochie albastră, iar cînd amîndoi se plimbau pe cîmp, poetul îi punea pe cap cunună de flori albastre. Aceasta a fost și a rămas, pentru poet, Floare-albastră, o floare între femei, o femeie între flori, model pentru poet, cînd a zugrăvit portretele fetelor din: Strigoii, Crăiasa din povești, Frumoasa fără corp, Diana, Călin file de poveste, Luceafărul, fără ca
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a Luceafărului și a Scrisorilor, închinate dragostei"; că "femeia singură s-a sustras sau s-a arătat nedemnă de marea cinste conferită ei, de către geniul îndră gostit" și, ca urmare, "floarea vestejită din părul bălai al iubitei, reprezintă fosta Floare albastră"; "Crăiasa din povești, zîna, a ajuns Dalila". Dar Floarea-albastră nu-i floare de pus la ureche, ci numele dat de poet numai iubitei sale, Casandra, care, în scurta ei viață, n-a suferit nici o "metamorfoză" poetică sau morală. Cele spuse
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Floare-albastră reprezintă cea mai puternică și cea mai curată iubire din toată viața lui Eminescu. La 1 sept. 1872, Eminescu a citit în ședința Junimii nuvela Sărmanul Dionis și Egipetul, iar la 7 septembrie, poeziile Înger și demon și Floare albastră. Întrucît el se afla pentru prima dată printre junimiști, prezența sa a stîrnit entuziasm. După ce a fost sfătuit să urmeze studiile la Berlin, unde le urmase și Maiorescu, poetul a revenit bucuros la Ipotești, mai ales că la ședința din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
făcută de poet în acea vreme, arată că "Ziua de 4/16 fevr. 1876 a fost cea mai fericită zi a vieții mele. Eu am ținut pe Veronica în brațe; strîngînd-o la piept, am sărutat-o. Ea îmi dărui flori albastre, pe care le voi ține în toată viața mea"186. La 10 martie 1876, tot el i-a donat Veroaicăi Micle poezia Dorința..., scrisă îngrijit, pe hîrtie de epistolă 187. Donația prezintă un caz curios, pentru că poezia nu fusese inspirată
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Casandrei și de locurile dragi, de la Ipoteștiul pierdut, a improvizat, cu creionul, versurile care urmează, pe un afiș scris de mînă, pe care se anunța o reprezentație, cu piesa Trei pălării, de Malla, în grădina Orpheu, din București: "Din cerurile albastre Luceferi se desfac Zîmbind iubirii noastre Și undelor pe lac. De glasul păsărelelor Pe gînduri codru-i pus O stelelor, stelelor, Unde v-ați dus? În turme călătoare Trec nourii pe ceriu Ce seamăn pieritoare Duioaselor dureri De strălucirea florilor
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ediție critică D. MURĂRAȘU, Edit. Minerva, București, 1970, pag, 164-191 și 389-399. 155. M. EMINESCU, Opere, ediția PERPESSICIUS, vol. I, pag. 539. 156. IDEM, ibidem, vol. I, pag, 339-342; IDEM, Poezii I, (Murărașu, citat.), 414-416. 157. G. BOGDAN-DUICĂ, Despre "Floare albastră" explicare istorică, în Buletinul "Mihai Eminescu", 1931, p. 18 și urm. 158. ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA, Valori și echivalențe umanistice, Editura Eminescu, 1973, pag. 229. 159. AUGUSTIN Z, N. POP, Contribuții documentare, pag. 67. 160. G. BOGDAN-DUICĂ, Multe și mărunte despre Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
noir à tête blanche [Calul negru cu capul alb] (Paris, Gallimard, 1985). La Voix des choses [Vocile lucrurilor] (Paris, Gallimard, 1987). En pélerin en étranger [Ca pelerin și ca străin] (Paris, Gallimard, 1989). Conte bleu, Le premier soir, Maléfice [Poveste albastră, întâia seară, Farmece] (Paris, Gallimard, 1993). 2. PROZA DE NON-FICȚIUNE Pindare (Pindar) (Paris, Grasset, 1932). Les Songes et les sorts [Visurile și Sorții] (Paris, Grasset, 1938). L'Ecrivain devant l'Histoire [Scriitorul în fața istoriei] (Paris, Centre national de documentation pédagogique
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
2003 [Denier du rêve, 1934, 1959]), Doina Jela-Despois (Lovitura de grație, Humanitas, București, 2004 [Le Coup de grâce, 1939]), Daniela Boriceanu (Mishima sau Viziunea vidului, Humanitas, București, 2004 [Mishima ou la Vision du vide, Paris, Gallimard, 1981]), Corina Neacșu (Poveste albastră, Humanitas, București, 2007 [Conte bleu, Paris, Gallimard, 1993]). Unul din cele două volume de interviuri a fost și el tradus de Elena Bulai (Cu ochii deschiși, Curtea Veche, București, 2007 [Les Yeux ouverts, Le Centurion, 1980]). În mod fericit, primele
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pe pânza textuală cu o ușurință ce nu împiedică cititorul să observe că marca acestei poezii este totuși o euforie de esență reflexivă: "Nopți la margine/ plutire de umbre înalte// Un cal cu coama în spațiu/ cu aripi de înger albastru/ Spre coadă are petale/ Sau o elice/ Cineva deasupra/ latră la luna cea mare// Și munții se-nalță/ cu vârfuri deschise/ Apa din lacuri izbește/ în maluri rotunde// În aer un iz tutelar/ Sub luna uitată de zodii/ meduze în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]