25,745 matches
-
ci acesta i-a fost relatat: "G’org’i vinit-ău̯ din America" „(Pare-se / Mi s-a spus că) Gheorghe a venit din America”. Observații: Indicativul mai mult ca perfect este cu totul diferit de cel din română, fiind analitic, format cu imperfectul indicativ al verbului "veari" și participiul. Este încă o coincidență cu limbi romanice occidentale ca franceza, dar tot o influență a macedonenei. Exemplu: Și mai mult ca perfectul se poate forma cu auxiliarul "iri" și cu participiul
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
de aplicație și mărimea drumului parcurs. E o mărime ce caracterizează schimbarea stării dinamice a sistemului. Lucrul mecanic este o mărime fizică derivată, scalară, extensivă în raport cu drumul, având caracter de mărime de transformare legată de variația mărimii de stare energie. Analitic, lucrul mecanic elementar efectuat pentru un drum infinitezimal formula 1 se definește ca produsul scalar al forței și deplasării (drumului infinitezimal): formula 2. În general, lucrul mecanic nu admite diferențială totală exactă decât în anumite cazuri speciale cum ar fi mișcarea sub
Lucru mecanic () [Corola-website/Science/299408_a_300737]
-
direcția forței (α=90°). În cazul general, lucrul mecanic este definit ca o integrală curbilinie: unde formula 5 este vectorul de poziție al punctului de aplicație al forței, iar "P1" și "P2" sunt pozițiile inițială și finală ale deplasării. Folosind exprimarea analitică a vectorilor formula 3 și formula 7 în funcție de proiecțiile vectorilor pe axele unui sistem cartezian Oxyz: expresia (3.2) devine: În funcție de viteza formula 8 expresia lucrului mecanic elementar este: a) este o mărime scalară având ca unitate de măsură în sistemul internațional SI
Lucru mecanic () [Corola-website/Science/299408_a_300737]
-
să fie mai mare decât unu. În acest caz, log("x") este funcție crescătoare. Pentru , log("x") ea tinde la minus infinit. Atunci când "x" se apropie de zero, log("x") tinde la minus infinit pentru (respectiv, plus infinit pentru ). Proprietățile analitice ale funcțiilor se transferă inverselor lor. Astfel, întrucât este o funcție continuă și , la fel este și log("y"). Intuitiv, o funcție continuă este derivabilă dacă graficul ei nu are „colțuri” ascuțite. Mai mult decât atât, întrucât derivata lui "f
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
și continuității românilor în spațiul românesc tradițional, carpato-danubiano-pontic. În perioada 1888 - 1893, Alexandru D. Xenopol a tipărit la Iași opera sa fundamentală, "Istoria Românilor din Dacia Traiană", având șase volume și totalizând aproape 4000 de pagini. Este prima prezentare sistematizată, analitică și complexă a istoriei românilor, din toate provinciile tradiționale, începând tratarea problematicii din cele mai vechi timpuri până la unirea din anul 1859. În scopul finalizării acestei sinteze, autorul a realizat cercetări îndelungate în arhive și biblioteci din țară ori din
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
romanului o factură etnografică. De asemenea, predomină aici și discuțiile de ordin filozofico-social, eroul principal al romanului fiind un intelectual care face tot timpul reflecții cu privire la problemele iudaismului, realizând o adevărată inventariere a acestora. Nuvela "Appasionata" care însoțește scurtul roman analitic "Subiect banal" (1935) este de inspirație hasidică și are ca subiect confesiunea agitată a unui bărbat pe care-l obsedează verificarea faptului dacă soția sa este în stare să-l înșele sau nu. Plină de introspecții nemiloase, nuvela dezvăluie faptul
Ury Benador () [Corola-website/Science/297732_a_299061]
-
Logico-Philosophicus", devin punct de referință pentru "Cercul de la Viena" ("Der Wiener Kreis"), la care însă Wittgenstein nu a aderat niciodată, criticând neînțelegerea operei sale din partea reprezentanților pozitivismului logic. Atât primele sale lucrări, cât și revizuirile ulterioare au influențat dezvoltarea filosofiei analitice, a filosofiei limbajului și a teoriei acțiunii. Pornind de la critica logicii clasice, Wittgenstein a dezvoltat analiza posibilităților și esenței limbajului și gândirii în descrierea științifică a lumii. El înțelege lumea ca totalitate a faptelor și obiectelor prezente, în timp ce suma infinită
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
fi decât copia lumii existente ("Abbildtheorie"), iar sentințele rezultate, consecințele logice ale faptelor. Logica ar avea un caracter pur tautologic și nu ar putea da nicio informație asupra realității, care s-ar exprima doar prin simboluri. Teoria sa, în cadrul filosofiei analitice, se îndreaptă în special împotriva absolutizării vorbirii și consideră valoarea cuvintelor numai în măsura în care devin folositoare ca mijloace de comunicare. Cât privește raportul lui Wittgenstein cu politica, se poate spune că opțiunile sale au rezultat din originea sa evreiască, care l-
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
întreaga avere moștenită surorilor lui. Singura lucrare publicată antum, "Tractatus logico-philosophicus", a fost scrisă mai mult în timpul primului război mondial. Prima încercare de publicare i-a fost refuzată. Apoi, publicarea lucrării a reușit cu ajutorul lui Russell și Moore (fondatorii școlii analitice), fiindu-i în același timp teză de doctorat. Moore, care era adversar al preluării de peste ocean a acestei distincții, a afirmat că “este o lucrare excelentă, dar poate fi obținut și doctoratul astfel”. Lucrarea i-a influențat și pe membrii
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
importantă a cărții sale: ceea ce poate fi spus (și poate fi spus simplu) și ceea ce poate fi doar arătat (etica, religia, arta). Întrebarea centrală a cărții este aceasta: cum poate fi descrisă lumea prin limbaj? Este o problemă a tradiției analitice. S-au format în acest sens două curente: fundaționalism și coerentism. Primul curent prezintă sistemul propozițiilor noastre despre lume sub o formă piramidală, care are la bază anumite propoziții cu un statut privilegiat. Ele descriu direct senzațiile noastre; astfel, acest
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
Organon, vol. I: Categoriile, Despre interpretare. Traducere, studii introductive, introduceri și note de Mircea Florian, Editura Științifică, București, 1957; vol. II: Analitica primă, traducere și studiu introductiv de Mircea Florian, Editura Științifică, București. 1958; (reeditate la IRI, 1997), vol. III: Analitica secundă, traducere, studiu introductiv și note de Mircea Florian, Editura Științifică, București, 1961; vol. IV: Topica, Respingerile sofistice, traducere, studiu introductiv și note la “Topica”, traducere și note la “Respingerile sofistice” de Mircea Florian, notiță introductivă la “Respingerile sofistice” de
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
traducere și note la “Respingerile sofistice” de Mircea Florian, notiță introductivă la “Respingerile sofistice” de Dan Bădărău, Editura Științifică, București, 1963 Aristotel, Fizica, traducere și note de N. I. Barbu, studiu introductiv, note, indice tematic și terminologic de Pavel Apostol; studiu analitic și note de Al. Posescu, Editura Științifică, București, 1966 (reeditare Moldova, Iași, 1995). Aristotel, Despre cer, traducere și studii introductive de Șerban Nicolau, în Revista de filosofie, Editura Academiei, București, numerele 3/1989, 2/1990, 2/1992 (ediție incompletă). Aristotel
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
vezi articolul logică) și depinde de acordul sau cu înțelegerea. În acest caz, adevărul este un adevăr de corespondență și este prioritar pentru că nu depinde de experiență. Acest ultim punct permite introducerea unei noțiuni : adevărurile pur formale sunt denumite "adevăruri analitice". Adevărurile care se trag din experiența sunt denumite "adevăruri sintetice": Leș vérités tirées de l'expérience șont quant à elle des "vérités synthétiques", pentru că noi legăm termenii pe care ii presupunem a aparține unor ființe, a căror existența este contingenta
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
o concepție unitară cele două poziții contrare ale teoriei cunoașterii din vremea sa, pe de o parte raționalismul lui René Descartes, pe de alta empirismul filozofilor englezi John Locke și David Hume. În acest scop, Kant face deosebirea între judecata analitică și cea sintetică. În cazul judecății analitice, adevărul derivă din analiza însăși a conceptului, fără a mai fi nevoie de un experiment, respectiv de o percepție sensorială. În situația în care o analiză rațională nu este suficientă pentru a extrage
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
ale teoriei cunoașterii din vremea sa, pe de o parte raționalismul lui René Descartes, pe de alta empirismul filozofilor englezi John Locke și David Hume. În acest scop, Kant face deosebirea între judecata analitică și cea sintetică. În cazul judecății analitice, adevărul derivă din analiza însăși a conceptului, fără a mai fi nevoie de un experiment, respectiv de o percepție sensorială. În situația în care o analiză rațională nu este suficientă pentru a extrage adevărul și este nevoie de o observație
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
în urma cărora se generează text în timp real. E ceva ce faci de fiecare dată când te pregătești pentru un spectacol? În ultima vreme am început să fac diagrame, să însoțesc tot procesul creativ cu o zonă mai didactica și analitică: cum se cristalizează și cum se leaga între ele conceptele, noțiunile, influențele cu care lucrez. Întotdeauna încerc să găsesc niște parametri și reguli de funcționare, fie că e vorba de un proces, fie de produs artistic. În rest, sunt procese
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
a Germaniei și Olandei de astăzi. De-a lungul istoriei scrise a vechii engleze, aceasta și-a păstrat o structură sintetică mai degrabă apropiată de cea a limbii proto-indo-europene, adoptând convențiile saxonei de vest, în timp ce engleza orală a devenit din ce în ce mai analitică în natura sa, pierzând sistemul complex al cazurilor și bazându-se mai mult pe prepoziții și ordine fixă a cuvintelor pentru a transmite sensurile. Acest fenomen devine evident de-a lungul perioadei „englezei de mijloc”, când literatura era până la un
Limba engleză () [Corola-website/Science/296521_a_297850]
-
teoremă a lui Pitagora. Studiile moderne generalizează teoriile asupra spațiului introducând noțiunea de geometrie neeuclidiană în locul celei de geometrie euclidiană. Geometria neeuclidiană ocupă un rol central în teoria relativității generalizate și topologie. Cantitatea și spațiul au roluri importante în geometria analitică, geometrie diferențială și geometrie algebrică. În cadrul geometriei diferențiale apar conceptele de „fascicul de mătase” ("fiber bundle") și calculul spațiilor topologice. Geometria algebrică descrie obiectele geometrice prin intermediul unor seturi de soluții ale ecuațiilor polinomiale, combinând conceptele de cantitate, spațiu și studiul
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
tipul de studiu. Acestea includ chimia anorganica (studiul materiei anorganice), chimia organică (studiul materiei organice), biochimia (studiul substanțelor găsite în organismele biologice, vii), chimie fizică (studiile legate de energie despre sistemele chimice la scară macromoleculara, moleculară și submoleculară), electrochimie, chimia analitică (analiza mostrelor de material pentru a dobândi o înțelegere a compoziției chimice și structurii acestuia) etc. Multe alte discipline specializate au apărut în anii recenți, de exemplu neurochimia - studiul chimic al sistemului nervos. Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, definiția
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
studiat sau de tipul studiului. Chimia anorganica studiază materia anorganica, chimia organică studiază materia organică bazată pe carbon, biochimia studiază substanțele chimice prezente în organismele biologice, chimia fizică studiază procesele chimice prin intermediul conceptelor precum termodinamica și mecanica cuantică, iar chimia analitică utilizează analiza mostrelor pentru înțelegerea compoziției și structurii chimice. Alte domenii includ agrochimie, astrochimie (and cosmochimie), chimia atmosferică, inginerie chimică, Biologie chimică, Chemo-informatica, electrochimie, chimia mediului, Femtochimia, Chimia aromelor, Chimia fluxului, geochimie, Chimia ecologică, Histochimia, Istoria chimiei, chimia hidrogenării, Imunochimia
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
decât 1. Reciproc, dacă expansiunea unui număr într-o bază este periodică, atunci expansiunea sa în orice bază este periodică, și în plus numărul este rațional. Mulțimea tuturor numerelor raționale se notează Q, sau, în varianta îngroșată, formula 4. În notația analitică a mulțimilor, formula 4 se definește astfel: Mulțimea Q, deși conține un număr infinit de elemente, este numărabilă, adică are același cardinal (potență, putere) ca N și ca Z. Altfel spus, există funcții bijective între Q și N, precum și între Q
Număr rațional () [Corola-website/Science/298428_a_299757]
-
studiul sau „Estetică basmului“, cu rezultate mai mult decat meritorii. Bruno Bettelheim a descris modul în care schemele narative arhetipale pot fi raportate la invarianți psihici sau psihanalitici autorizând și o reinterpretare a conținutului lor. Recent a apărut și opera analitică a Clarissei Pinkola Estés pe un corpus de basme populare, de fabule și de mituri, pornind de la o interpretare psihnalitică dintr-un studiu clasic al lui Carl Gustav Jung a adus o contribuție semnificativă și o cheie de lectură contemporană
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
întreagă. În 1872 a apărut o funcție al cărei grafic este considerat azi fractal, când Karl Weierstrass a dat un exemplu de funcție cu proprietatea că este continuă, dar nediferențiabilă. În 1904, Helge von Koch, nesatisfăcut de definiția abstractă și analitică a lui Weierstrass, a dat o definiție geometrică a unei funcții similare, care se numește astăzi fulgul lui Koch. În 1915, Waclaw Sierpinski a construit triunghiul și, un an mai târziu, covorul lui Sierpinski. La origine, acești fractali geometrici au
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
determinarea paralaxei stelelor roiurilor și a tras concluzia că roiurile sunt sisteme stelare bătrâne, exterioare Caii Lactee, ideee cu totul nouă și originală la acea dată. Pârvulescu a studiat roiurile de stele prin observații directe, prin studii statistice și metode analitice. El a descoperit steaua pitica albă cu nr. 1.166 din catalogul Van Maanen, cu o densitate superioară de o sută de mii de ori celei a apei. Statistic, Pârvulescu a stabilit legea luminozității și legea densității, folosite de W
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
Iorga și a fost ales deputat de Sălaj în 1931. România a rămas pentru totdeauna marea să iubire, în timpul exilului lui în Franța depunând multe eforturi pentru unificarea forțelor culturale românești din afara țării. A fost profesor, din 1926, de Geometrie Analitică la Universitatea din Cluj, unde a fundat revista "Mathematica" și a organizat primul congres al matematicienilor români . A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1937. Respectat în lumea universitară, în 1945 devine Rector al Școlii Politehnice din București. Discursul
Petre Sergescu () [Corola-website/Science/307129_a_308458]