26,366 matches
-
și șterge cu eleganță avocățească fruntea. Este emoționat, tușește și luptă ostentativ cu emoția care pare a-l birui. Tăcere completă. Cu glasul tremurat.) Domnilor!... Onorabili concetățeni!... Fraților!... (plânsul îl îneacă.) Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune și eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al țării sale... în aceste momente solemne... (de abia se mai stăpânește) mă gândesc... la
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
spre fund.) Toată lumea: Afară! Ho! Huideo! (Zgomot la culme, strigăte, huiduieli, fluierături. Zaharia Trahanache a ieșit repede pe portița grilajului, a dat dincolo de Zoe și de Tipătescu, și toți trei ascultă ce se petrece în adunare. Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu au apucat de gât pe Cațavencu și-l târăsc afară. Grupul Ionescu și Popescu sunt grămadă peste cei din fund. Toate cuvintele și mișcările acestea din urmă se fac deodată și într-o clipă. Cortina se lasă asupra primei mișcări a scandalului
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Zoe: Da, sunt nebună! Și ție trebuie să-ți mulțumesc de asta. Pristanda: (căutând s-o calmeze) Nu, coană Joițico, nu e nimica, nu e nimica publicat... "Răcnetul" nici n-a apărut astăzi... După ce a fugit Cațavencu, dăscălimea s-a apucat la ceartă, s-au bătut, l-au bătut pe popa Pripici, și nici vorbă să mai scoață gazeta... S-a spart partidul independent... s-a spart! (încet Zoii, trecând spre Tipătescu.) Am să vă spun ceva secret, acu numaidecât! Tipătescu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
pe prefect. (Dandanache dă multă atenție, dar pare că nu pricepe.) Dandanache: A, da! Asa! Că nu ești d-ta prefectul. (Se aude din depărtare entrata unui marș.) Trahanache: Or să-l învrăjbească cu mine și cu familia mea... s-apucă și face o scrisorică de amor ca din partea lui Fănică, prefectul... cătră Zoițica, nevastă-mea, și-i imitează slova băiatului,... știi, să juri, nu altceva... Închipuiește-ți plastografie! Dandanache: Nu mă nebuni, neicusorule! La mine a fost cazul adevărat!... (Marșul se
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
perfect simț de onorabilitate literară nu se pot scrie lucruri de seamă.” “Eroii mă persecută...Forfotesc în mintea mea... Vorbesc...Le văz gesturile;le aud cuvintele. Dar nu știu exact ce spun,nici ce vor face și,pe urmă,mă apuc să scriu ,și-i las să-și spuie singuri păsul.” MIORIȚA Culeasă de Alecu Russo Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale, Trei turme de miei, Cu trei ciobănei
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
șes... Bineînțeles că noi, În avântul ăla tineresc, n-am putut suporta treburile ăstea și am făcut o organizație anticomunistă. Și am fost un grup de vreo șapte-opt persoane, toți tineri, și ne-am organizat Într-o organizație anticomunistă... Ați apucat să faceți ceva? Păi, am activat ceva, am făcut niște lucruri, da’ am avut Între noi un basarabean, Teodor Melnic, care era ceva mai mare decât noi... El avea, mi se pare, vreo 33 de ani... Eu am fost cel
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bine legat așa... El fusese condamnat la 25 de ani de muncă silnică... Și ce făcea? Se ducea el și-i ajuta pe cei care nu puteau să-și facă norma... și el mânca bătaie pentru ăla, că nu mai apuca să-și facă lucru’ lui. Și s-au sacrificat unii preoți foarte mult pentru semenii lor. Își făceau adevărata misiune... Acolo puteau s-o facă, Într-adevăr, mai bine decât afară... Turnători nu aveați În brigadă? Erau, cum să nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prin urmare cu mare Întârziere după evenimentele cu atacarea căminului „Avram Iancu” de către cei de la „Dermata”. Deci exista o atmosferă efervescentă. Fără Îndoială, era un spirit naționalist foarte dezvoltat, deosebit, În rândul studenților... Dar să vă mai spun și altceva: apucasem În anul II să cânt la un cor bisericesc la biserica din spatele căminelor... Paroh era părintele Florea Mureșan, care-a murit la Aiud1. Și acolo era un cor format numai din studenți mediciniști. Ei, eu și cu Încă unul de la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Văcărești. Între timp, am primit tratament, antibiotice: PAS și hidrazidă. PAS am primit 6 000 de bucăți și hidrazidă nu mai știu... 400, cred. În orice caz, m-am Îngrășat, m-am umflat de atâtea medicamente, și acolo m-a apucat o durere de cap, că nu puteam să Îl ridic de pe pernă. Am făcut sinuzită. Și un doctor evreu, Schor Îl chema - mai târziu am auzit că a plecat În Israel -, mi-a făcut cauterizarea cornetului mijlociu cu un burghiu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
avea obiceiul să spună că nu poți fi erou de lungă durată... Un prieten al lui, un băiat foarte bun, Îmi spunea el că atâta a fost bătut, Încât i-a putrezit carnea pe fese. „Da”, zice, „eu n-am apucat timpul acela, am venit mai târziu la Pitești, că dacă și eu aș fi fost chinuit ca și Cornel, atunci probabil că și eu aș fi cedat. Că nu poți fi erou de lungă durată la chinurile la care au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
gata a fost. A făcut facultate la americani și acuma lucrează ca persoană civilă În cadrul NATO. Fiul meu o rămas așa, fără facultate, numa’ cu liceul, și-acuma e căsătorit, se descurcă și el binișor... Dar resentimente aveți? Câteodată m-apucă furia și mai zic câte una... Cum s-o putut face așa ceva? E inuman. Eu Înțeleg să fiu persecutat când Îmi indici o dovadă că: „Uite, ești vinovat! Ai făcut cutare și cutare”... Da’ când vine și visează el ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întâi ca sezonier și, Încet-Încet, m-a angajat și eram contabil și am făcut și facultatea la fără frecvență, ASE-ul. Am Început-o la 39 de ani și am terminat-o la 45. Și mulți au zis: „Te mai apuci de așa ceva!?”. Domnule, mi-era rușine față de colegii mei care erau cu facultăți, cu ingineri, cu medici și, În sfârșit, am făcut-o, la fără frecvență, șase ani de zile, că așa era atunci. Și, pe urmă, după ce-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și al comportamentului gardienilor și a comandantului, că, până la urmă, de el depindea. Chiar am avut câteva zile când am lucrat singur, cu soldați după mine, pe o semănătoare de porumb. Și plecam cu doi soldați, Întâlneam tractoristul și ne apucam de muncă..., dar soldații n-avea cum să se țină după mine un kilometru dus și un kilometru Întors și nici să stea lângă mine pe semănătoare cu automatele la ei, și atunci am convenit să stea la capul locului
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am pus materii fecale Înăuntru... Dar asta n-a știut-o nici Securitatea, că nu era scrisă În dosar. Știind doar trei persoane de asta, n-a mai ajuns să se afle. Și altceva... De răspândit manifeste n-am mai apucat să răspândim... Am conceput câte ceva, dar n-aveam posibilitate de multiplicare. Am amânat noi și apoi, nu știu precis cum, a transpirat treaba și ne-au arestat... Vă mai amintiți data arestării? Nu mai țin minte data, dar era vara
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
scotea la aer... Când se purtau mai bine cu noi, când aveau indicații, ne scoteau o dată pe săptămână, când nu..., ne scotea la câte o lună. Și atunci când ieșeam sau intram ne trăgea câte o bătaie... Dar, bineînțeles, dădeau cum apucau... Cel mai mult Încasau săracii bătrânii, că noi fugeam În față sau printre, și ăștia dădeau... Sau cel mai bine scăpai dacă te băgai În major, că el nu putea să dea... Și Întotdeauna când te vedea te lăsa dracu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
rău..., cum dracu’..., cum Dumnezeu Îl chema? Era un moldovean repezit așa, glonț, subțirel și mititel. Și avea și așa un dialect moldovenesc (Îl imită pe sergent - n.n.). Și eu cu un prieten din „lotul Matei Basarab”, Vlad Dinu, ne-am apucat și am Început să schelălăim, la fel cum făcea gardianul, și nu știu cum și-a aruncat ăsta ochiul. Băi, și ne-a văzut cum răcneam și noi, cum Îl imitam. Și ne-a băgat pe amândoi la izolare șapte zile. Da
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lungiți la soare pe grămezi de lucernă, și angajații civili ne aduceau lapte. Și unii, săracii, după ce au fost Întotdeauna reținuți cu mâncarea În penitenciare, au băut castroane Întregi de lapte proaspăt de la vacă, autentic, și bineînțeles că i-a apucat o diaree... Eu le-am spus: „Mă, băieți, nu beți, mă! Jumătate de castron sau un sfert! Știe fiecare cum Își are stomacul și e păcat de Dumnezeu, că stăm cu pantalonii În vine”... Și mulți au căpătat o indigestie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sănătate destule din cauza asta și dup-aia... Acolo, la Poarta Albă, lucram pe șantier, În schimb de noapte, descărcam vagoanele. Asta era mai ușor, descărcatul, făceai efort mai mic. Și după ce scotea garnitura afară, oamenii se trânteau care pe unde apucau și dormeau până băgau altă garnitură. Și cum era pe șine pământ și din asta, venind locomotiva fără să sune, fără să semnalizeze, așa... ca un șarpe a intrat..., și pe linie a fost un tânăr de 19 ani și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
venise de la Iași, da, nu mi-o spus de ce a venit de acolo și cum a venit. Asta am aflat eu ulterior. Și mă invită odată la el În cameră și mi-o arătat ce scrie, ceva nuvele, și se apucă să-mi spună că noi ar trebui să avem un guvern de tehnicieni, de tehnocrați... Acum eram foarte sensibil, cu trecutul ăsta al meu; evitam orice discuție de genul ăsta, că nu știai cu cine vorbești și mai ales știam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știai ce să faci... Nu puteai nici să mergi să-l torni, nici să-l găzduiești. Nu știai ce să faci. Și nu știu cât de dibaci sau de inteligent putea să fie cineva ca să se poată strecura. Dumneavoastră cum de ați apucat să terminați facultatea? În toamnă am terminat și am și profesat doi ani, după care unu’ la Simeria. Și eram pasionat. Și nici nu se punea problema să discut cu colegi profesori sau cu elevii ceva de politică, dar mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
face... Și au fost câteva conferințe ținute Într-o sală de ședințe. Acolo, mai mulți fruntași politici o vorbit despre problemele politice... Au fost și care au respins orișice discuție, au fost care au vorbit și așa... Eu n-am apucat să vorbesc, că nu eram așa important... Dar a fost și un caz când un deținut s-a spânzurat, pe motiv că el nu poate să se Împace cu comuniștii... Vă mai aduceți aminte cum Îl chema? Nu mai știu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
merge pe același drum. Eu aș mai schimba câte ceva. Îmi pare rău că-s la vârsta asta, de exemplu, și că nu pot să Învăț engleză, și mă deranjează la laptop engleza... Nu mai mă ajută capul să mă pot apuca să Învăț engleza. Mai am câte un copil la care Îi mai arăt la matematică... Da’ acuma merge greu și cu matematicile superioare... Începe să mă lase judecata... Am 76 de ani Împliniți și merg pe 77. Sunt printre deținuții
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu cumva Securitatea a știut de prezența lor și i-a ajutat să intre În contact. Și pentru faptul că au fost În contact cu cei parașutați și le-a dat de mâncare, că alte informații de spionaj n-au apucat să dea, că nu le-au mers aparatele... și pentru asta i-a Încadrat la complicitate la tentativă de crimă de Înaltă trădare. Am să caut sentința, să vă faceți o copie după ea. Dintre ăștia care au fost parașutați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întâlnesc... Da’ nu l-am mai Întâlnit. El s-a preoțit după ’89 și a fost preot lângă Oradea, În zona Bihorului. Sandu Munteanu. Era un om extraordinar, credincios... A avut vreo 11 copii... A decedat... și nu am mai apucat să-l Întâlnesc. Vreau să mai pomenesc, ca să nu uit, de Petru Borcea, originar din Săliștea Sibiului. Petrică, cum Îi spuneam noi, după eliberare a venit la mine acasă, Într-o suburbie a Sibiului. Ne-am dus amândoi, am ieșit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu o seară Înainte am vrut să plec... L-au arestat și pă bătrân, pe unchiu’, și pe fecioru’ lui. Mergând, eram Înconjurați și-n stânga, și-n dreapta, și-n față, și n-aveam voie să discutăm, da’ am apucat de le-am șoptit, i-am sfătuit să nu recunoască nimic. Și la mașină m-am Întâlnit și cu primaru’, că și el o fost luat acolo, să asiste la arestare. Unde v-au dus după arestare? În Sighet, la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]