24,886 matches
-
al Teritoriului Național” cu misiunea de a achiziționa clădiri și teritorii importante pentru națiune prin „frumusețe și istorie”, care urmau să fie administrate de un Trust Național. Într-o singură generație, aceste proprietăți - parcuri, castele, palate și „zone de o frumusețe naturală deosebită” - au devenit destinații turistice importante: unele locuite Încă de foștii proprietari, care Își lăsaseră averea prin testament națiunii În schimbul unor scutiri semnificative de impozite. Din anii ’50 până În anii ’70, trecutul recent a apărut și a reapărut Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de exemplu - era remarcabil de similar, copiind În multe cazuri modelul știrilor locale din America 3. Totuși, televiziunea rămânea un mijloc de comunicare tipic național și chiar limitat. Televiziunea italiană era inconfundabil italiană: de la varietățile desuete și interviurile pompoase până la frumusețea de pomină a prezentatoarelor și unghiurile insolite din care camera surprinde tinere Îmbrăcate sumar. În Austria Învecinată, o profundă seriozitate morală inspira talk-show-urile locale; restul programelor erau practic monopolizate de Germania. În Elveția (ca și În Belgia), fiecare regiune avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marilor prefaceri și al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar să sfâșie orice rezistență și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos. Din cei uciși, mulți au rămas necunoscuți, pustnice altare. La Pitești ura cu nebunia s-au îmbrățișat dănțuind pe cadavre
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a participat la războiul sfânt împotriva bolșevismului. Se face ziuă și se apropie deschiderea, numărătoarea de dimineață și despărțirea noastră era iminentă. O liniște dulce a învăluit inimile noastre toată noaptea, de parcă numai noi doi eram în acea „cetate”. Încheiem frumusețea acelor clipe cu o rugăciune pentru cei adormiți întru Domnul, pentru cei vii, pentru noi, chiar poate de adio. Și așa s a și întâmplat. După numărul de dimineață am fost despărțiți pentru totdeauna, căci pe traseul lungilor ani de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
atunci când știi să câștigi liniștea prin fapte mărețe, folositoare aproapelui și plăcute lui Dumnezeu. Pentru aceasta avem nevoie de caractere nu de caricaturi și echilibriști. Experiența istorică ne arată că de la omul moral, valoros și jertfelnic ne vin marile și frumusețile idealuri. Insul în slujba colectivității, nu colectivitatea în slujba insului. Nedreptatea, teroarea și crima au fondat cele mai grele nemulțumiri și represiuni. Pentru înlăturarea lor ne trebuiesc modele de oameni înflăcărați cu suflete mari și neinflamabile, descătușați de râvna materiei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de legionare pe care domnia sa, ca expert în materie cum se afirmă și acum, să le contemple cinstit și nu cred că pe fețele ofilite de ani și de suferințe în închisori nu ar descoperi totuși trăsăturile de netăgăduit ale frumuseții din tinerețea acestor „băbuțe” care, chiar dacă nu s-au cunoscut, au împărtășit suferințele detenției la comuniști cu soția și cumnata domnului Coposu. (Sebastian Mocanu) Comportamentului nostru leal i se răspunde cu o ură feroce, capabilă de cele mai mari infamii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fără de scut.” (Legenda Nicadorilor de Simion Lefter) Suntem dezrădăcinați. Omul, zidire dumnezeiască, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Ochiul său limpede, cu care scruta văzduhul și sfredelea zări, s-a ofilit. Departe, tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se clatină. „Desfrâul se desfată în tainice cotloane”. Nemunca și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
iepurii...Cine s-ar speria de iepuri? Frunzelor, chiar sunteți nostime! Cineva a vărsat călimara cu raze de soare și cu vișine coapte peste coroanele stejarilor și crema de ghete peste aluni, iar copacii au tresărit trimițând la plimbare așa frumuseți de coafuri. Întreaga pădure este într-un freamăt, într-o forfotă continuă, zi și noapte. Simte că ceva se petrece și vrea să afle totul, vrea să fie martor. De la un timp, pata aceea roșiatică, ivită ici-acolo printre ramuri
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
Traian Costa traduce din Vitruviu, Despre arhitectură (1964), redactând și o introducere. O broșură de specialitate, Despre o estetică a reconstrucției (1947), nu pierde din vedere „reconstrucția noastră spirituală”. Spirit aristocratic, în a cărui viziune asupra artei dominantă este tema frumuseții, C. rămâne atașat până la capăt unui crez întemeiat pe ordine, măsură, echilibru. Idealul armoniei, proclamat cu un condei vibrant și euforic, nu-i doar un surâzător concept de filosofie a culturii, ci urcă din fericita alcătuire lăuntrică a unui artist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
viitorul”). Ceea ce urmărește el, ca filosof al culturii, în pasionata-i aventură intelectuală, nu sunt, anume, formele și nici chiar stilurile (deși se ocupă, de pildă, de înrâurirea stilului bizantin asupra creației autohtone, de stilul brâncovenesc, în care distinge „preocuparea frumuseții pentru frumusețe”, și de cel caracteristic epocii lui Ștefan cel Mare), ci mai cu seamă „ideea-formă”, „spiritul” din care s-au înfiripat. Sub privirea lui scormonitoare și mângâioasă deopotrivă, monumentele întâlnite în cale își dezvăluie neîntârziat înțelesul simbolic. Pelerinajul, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
urmărește el, ca filosof al culturii, în pasionata-i aventură intelectuală, nu sunt, anume, formele și nici chiar stilurile (deși se ocupă, de pildă, de înrâurirea stilului bizantin asupra creației autohtone, de stilul brâncovenesc, în care distinge „preocuparea frumuseții pentru frumusețe”, și de cel caracteristic epocii lui Ștefan cel Mare), ci mai cu seamă „ideea-formă”, „spiritul” din care s-au înfiripat. Sub privirea lui scormonitoare și mângâioasă deopotrivă, monumentele întâlnite în cale își dezvăluie neîntârziat înțelesul simbolic. Pelerinajul, de o senină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
présentée dans le tableau ci-dessous. Îl s'agit d'une métaphore fondée sur une ambiguïté sémantique dans la langue source, qui est, par conséquent, difficilement transposable : Din cer a venit un cântec de lebădă./ Îl aud fecioarele ce umblă cu frumuseți desculțe/ peste muguri. Și pretutindeni îl aud eu și tu. (Din cer a venit un cântec de lebădă) (Blaga, 2010 : 115) Du ciel parvint un chant de cygne./ L'entendent leș belles vierges qui marchent nu-pieds/ sur leș bourgeons. Et
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
347). La version de Jean Poncet est construite sur un manque de logique, tandis que Paul Villard omet de traduire la figure de départ, simplifiant en même temps le sémantisme du poème. El caută apă/din care curcubeul/își bea frumusețea și neființă. " " Să quête c'est l'eau où l'arc-en-ciel vient boire/La froide beauté et l'immortalité. " (Autoportret/Autoportrait) (Romanescu, 1998 : 58). Cette version contient un contresens : le nom " neființă " (" le non-être ") désigne la mort, l'absence d
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
compuse din punt-te și linii întrerupte : ele au fost acolo tot timpul, dar nu le-am văzut ca un întreg, ca desene, în Intentions (Intenții), Wilde citează descoperirea de către Whistler a valorii estetice a cetii, descoperirea, de către prerafaeliți, a frumuseții anumitor tipuri de femei care până atunci nu fuseseră considerate nici frumoase, nici "tipice". Constituie oare acestea exemple de "cunoaștere" sau de "adevăr" ? Ezităm. Sunt, spunem noi, descoperiri ale unor noi "valori perceptibile", ale unor noi "calități estetice". înțelegem în
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
mai degrabă "adevărat" decât "adevăr". Calitatea adjectivală ar exprima deosebirea în ceea ce privește centrul de greutate : arta este substantival frumoasă si atributiv adevărată (adică nu este în conflict cu adevărul). În poemul său Ars Poetica (Arta poetică), MacLeish încearcă să împace cerințele frumuseții literare și ale filozofiei prin formula : poezia este "egală cu adevărul, nu adevărată"; cu alte cuvinte, poezia este tot atât de serioasă și tot atât de importantă ca filozofia (știința, cunoașterea, înțelepciunea) și are echivalența adevărului, este veridică. în pledoaria ei în favoarea simbolismului reprezentativ
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
preliminar. În concluzie : problema funcției literaturii are o îndelungată istorie - în lumea apuseană, de la Platon până în prezent. Ba nu este o problemă ridicată instinctiv de poeți sau de cei cărora le place poezia ; pentru aceștia, după cum a spus o dată Emerson, "Frumusețea este propria ei rațiune de a fi". Problema este pusă mai degrabă de către utilitariști și moraliști, sau de către oamenii de stat și de către filozofi, adică de către exponenții altor valori speciale sau de către arbitrii care cugetă și cântăresc toate valorile. Care
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
își acceptă destinul, oricât de marcat de nedreptate ar fi. Următorul roman, Miss Eva (1997; Premiul Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor), reface traseul unei existențe feminine - al cărei nume o predispune la valoare de simbol, poate chiar mai mult decât frumusețea ei, care stârnește pasiunea bărbaților și ura femeilor -, schițată în tablouri ce recompun o biografie cu eșecuri și succese, părând a nu depinde decât superficial de voința Evei. Deși construit ușor schematic, personajul central nu este lipsit de viață, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
mici dimensiuni; a fost influențat de primitivi care-și plasau personajele, cel mai adesea, în spații himerice și le înconjurau de ceea ce vedeau mai rar și mai curios în jurul lor. Gustave Moreau spunea că o pictură trebuie înobilată cu toate frumusețile care îți cad sub ochi; el dorea ca decorul să fie complicat și punerea în scenă somptuoasă, principiu periculos și contestabil [...]"40. În articolul "Impression d'art. M. Vermont" din Revista orientală (Revue franco-roumaine), Al. Bogdan-Pitești îi enumeră pe o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contrariilor care împing experiența umană către un climax devastator. În perspectiva lecturii decadente a lui Huysmans, tematizarea violării interdicțiilor devine la Moreau chiar sursa artei și a cunoașterii însoțită în mod obligatoriu de exacțiunile cele mai cumplite. În mod programatic, frumusețea decadentă se însoțește cu oroarea. Pe de altă parte, acest lucru este menit să prelucreze mental întreg ansamblul, operațiune sugestiv calificată de autorul romanului decadent care a făcut școală, drept "onanism spiritual". Dincolo de expresia crudă, putem descifra aici originea psihologică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
luxului necesar" se acordă cu Inerția, în opinia lui Lucie-Smith. Moreau obține în pictură efectul pe care-l generează acumularea unei recuzite luxoase în poezia parnasianului Leconte de L'Isle. "Moreau era apărătorul a două principii direct legate, celui al Frumuseții Inerției și cel al Luxului Necesar. Bogăția detaliilor servea infinit mai bine artei, în ochii săi, decât o simplitate împinsă la extrem, potențial plictisitoare"48. În opinia lui John Reed, literaturitatea picturii lui Moreau ar decurge nu din împrumutul unor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1877), Venus Verticordia (1864-1868) sau Mnemosyne (1881). Inserția unei feminități virtual punitive, augumentate de mizanscenele imaginare al unui spațiu arhaicizat, contravine, în opinia lui Rapetti, esteticii ruskiniene. "Spațiul ireal, saturat, deliberat arhaic, construcția sculpturală a figurilor lui la limita dintre frumusețe și diformitate, caracterul compulsiv al acestei acumulări de femei cu forme ample, cu buze cărnoase, cu păr abundent și despletit, îl plasează pe Rosetti la antipodul preceptelor lui Ruskin"89. Descrierea "efigiilor feminine" și disocierea de preceptele esteticii ruskiniene subliniază
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artei pentru Dumnezeu, "Arta pentru Dumnezeu" ("l'art pour Dieu"), unde arta ajunge cult al artei și ea "relevă înainte de toate religia". Cu cât o operă va fi mai inutilă, cu atât ea va avea șansa de a câștiga în frumusețe, aici Theophile Gautier constituind un reper inconturnabil: "Arta supremă, aceea unde jocul atinge un maximum, este ornamentația, dragostea pentru formă". Teoria pozitiviștilor rimează cu teoria artei pentru artă a lui Theophile Gautier. Bachelin consideră că arta dezinteresată de utilitate, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întrebuințare, dizlocând obiectul din sfera utilului 112: "(...) arta este deopotrivă prea democratică și prea aristocratică, urmând să înfățișăm umilința artei cu privire la țeluri atât de mici sau rafinamentul gustului care-i trebuie pentru a ridica obiectul cel mai uzual la rangul frumuseții"113. Leon Bachelin reconsideră "Artele minore" prin exemple prestigioase precum Burne-Jones angajat la școala lui William Morris, pentru a face de la plăci funerare, cartoane de tapiserie și vitralii, la obiecte decorative, Walter Crane, continuator al lui William Morris în Anglia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dea naturii o notă stranie și misterioasă (de altfel proprie și ea basmului). Astfel, misterul și enigmaticul de care se simțea atras sunt exprimate ca problemă de lumină în pictură. Interesul pentru ezoteric și bizar atenuându-se, natura, realitatea cu frumusețea ei începe să-l atragă 173. Preocupările pentru arta decorativă la Gheorghe Petrașcu, evidențiate și de studiul Sandei Agalidi, scot în evidență "interesul firesc pentru un gen ce era mult cultivat în acel deceniu al "stilului 1900""174. Aceste preocupări
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reliefurile de pe sarcofag. Ele sunt împreună cu statuetele evangheliștilor, primii reprezentanți ai neobizantinismului sculptural"199. În ce privește decorarea sarcofagului, Tzigara-Samurcaș remarcă influența exercitată de elementul decorativ prezent în arhitectura bizantină a mânăstirilor printr-o stilizare pe suprafețe reduse. Curtea de Argeș invocată aici pentru frumusețea artei decorative, joacă și un rol simbolic în relație cu tradiția culturii bizantine și familia regală care îi reînnoiește calitatea de simbol național. Artistul găsește soluția în "adaptarea motivelor decorative ale monăstirilor noastre și în special a ornamentației bogate de la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]