26,356 matches
-
abandonat liceul deoarece și-a dat seama că nu are îndeajuns de multe credite pentru a absolvi. Mama sa i-a dat un ultimatum : să-și găsească o slujbă sau să plece. După aproximativ o săptămână, Cobain și-a găsit hainele și alte posesiuni împachetate în cutii. Obligat să plece, Cobain a stat deseori acasă la prieteni, și uneori se strecura în pivnița mamei sale. A început să-și găsească servicii temporare și a strâns destui bani pentru a închiria, alături de
Kurt Cobain () [Corola-website/Science/308127_a_309456]
-
în același timp pe cititor să descopere ce este „adevărat”. A fost publicată inițial în Fraser's, între 1833 și 1834. Textul se autoprezintă ca încercarea unui editor anonim de a-lintroduce publicului britanic pe Diogenes Teufelsdröckh, un filozof german al hainelor, în realitate un personaj fictiv creat de Carlyle. Editorul admiră opera confuză a filozofului, din care redă doar unele fragmente. Pentru a putea înțelege filozofia, editorul încearcă să reconstruiască biografia filozofului, dar cu succes limitat. În spatele afirmațiilor aparent ridicole ale
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
poetului naufragiat; a lui Williams fusese aruncat de mare ceva mai departe, cu o zi înainte, iar cadavrul tânărului marinar Charles Vivian - care-l ajuta pe Williams să manevreze ambarcațiunea - avea să fie găsit abia peste trei săptămâni. Din buzunarele hainelor lui Shelley au fost scoase două cărți: un volum de poezii ale lui Keats și un volum al lui Sofocle. La 16 august - pe plaja de la Via Reggio - cadavrul lui Shelley a fost ars în prezența lui Byron, a lui
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
să vină. Sărind în ajutorul Zerlinei, dezvăluindu-și identitatea, Donna Elvira, Donna Anna și Don Ottavio îl acuză pe cavaler de crimele săvârșite. Descoperit, Don Giovanni își face loc cu spada în mână și dispare în adâncurile palatului. Îmbrăcat cu hainele stăpânului său, Leporello pătrunde în apartamentul Donnei Elvira. Înșelată de cuvintele pătimașe pe care i le șoptește cel pe care îl crede iubitul ei, Donna Elvira dispare împreună cu Leporello. Nestingherit, Don Giovanni își poate adresa cuvintele de dragoste cameristei Donnei
Don Giovanni () [Corola-website/Science/307540_a_308869]
-
crede iubitul ei, Donna Elvira dispare împreună cu Leporello. Nestingherit, Don Giovanni își poate adresa cuvintele de dragoste cameristei Donnei Elvira. În locul celei așteptate își face apariția Masetto cu o ceată de oameni înarmați după el. Luându-l drept Leporello, din cauza hainelor, Masetto ascultă sfaturile lui Doni Giovanni, trimitându-și oamenii care încotro, în căutarea presupusului stăpân. Dându-și seama prea târziu de eroare, Masetto încasează o bătaie strașnică de la Don Giovanni, care dispare în noapte, dar mângâierile Zerlinei îl vor consola. În
Don Giovanni () [Corola-website/Science/307540_a_308869]
-
viață și îl atrage în laborator, făgăduindu-i că o va revedea pe Coppélia. În timp ce o caută pe Coppélia, "rivala" sa, Swanilda pătrunde, o dată cu publicul, în laboratorul lui Coppélius. Aici, ea îl întâlnește pe invitatul-impostor care tocmai se dezbrăcase de hainele păpușii. Pentru a nu fi surprins și de către Coppélius, acesta reușește să fugă. Swanilda descoperă câteva personaje ce par a fi prizonierii lui Coppélius. Speriată de tot ceea ce vede, Swanilda vrea să fugă. Dar, deodată, o zărește pe cea pentru
Coppélia () [Corola-website/Science/307538_a_308867]
-
Coppélius, acesta reușește să fugă. Swanilda descoperă câteva personaje ce par a fi prizonierii lui Coppélius. Speriată de tot ceea ce vede, Swanilda vrea să fugă. Dar, deodată, o zărește pe cea pentru care venise aici, Coppélia. Swanilda se îmbracă în hainele acesteia, din dorința de a-i juca o farsă lui Coppélius. În acel moment, în laborator intră Coppélius care îl trage după el pe Franz. Acum băiatul se află în puterea magicianului, care îl adoarme, hipnotizându-l. Coppélius trebuie să
Coppélia () [Corola-website/Science/307538_a_308867]
-
moartea sa în 1947. În februarie 1949, fostul colonel german , prizonier de război, a declarat că, în timp ce era în lagărul de tranzit de la , în drum spre , ar fi întâlnit un prizonier care avea propriul său gardian și era îmbrăcat în haine civile, și care afirma că este diplomat suedez și că se află acolo „printr-o mare greșeală”. Într-o conversație particulară despre condițiile de detenție în închisorile sovietice, purtată la o recepție a partidului pe la jumătatea anilor 1970, un general
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
a le da binecuvântarea. Soția sa îi cere ca tot acum, să celebreze și o a doua căsătorie între două măști. Ford binevoitor acceptă. Când cad ultimele măști Cajus află cu stupoare că s-a căsătorit cu... Bardolfo, travestit în hainele Nanettei, în timp ce aceasta se aruncă fericită în brațele lui Fenton. Ford este obligat să accepte situația și să-i ierte pe toți, iar Sir John Falstaff, după ce și-a recunoscut greșelile, este și el acceptat în grupul vesel.
Falstaff (Verdi) () [Corola-website/Science/307596_a_308925]
-
că Max s-ar fi sinucis aruncându-se în gunoieră. Pe când luminile camionului se sting în noapte, două mașini pline cu petrecăreți trec în direcția opusă. Cele două vehicule par a fi modele din 1930, iar ocupanții sunt îmbrăcați în haine din acceași perioadă. Nu este clar dacă această scenă este o amintire sau parte dintr-un un bal mascat mobil. Următoarea secvență este din anii 1930, când Noodles intră în salonul de opiu. Se întinde pe patul ocupat la începutul
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
vine ducele deghizat în ofițer de cavalerie. El cântă o arie despre frivolitatea femeii: "Femeia e schimbătoare...". Gilda vede cu durere cum ducele îi face curte surorii ucigașului. Rigoletto o trimite acasă pe Gilda, spunându-i să se îmbrace cu haine bărbătești pentru că intenționează să fugă cu ea din Mantova. După plecarea Gildei, Rigoletto confirma contractul pe care l-a făcut cu Sparafucile: Ducele de Mantova urmează să fie ucis până la miezul nopții, iar apoi bufonul trebuie să vină ca să arunce
Rigoletto () [Corola-website/Science/307628_a_308957]
-
tavernă un străin să se adăpostească de furtună, îl vor ucide și îi vor preda lui Rigoletto alt cadavru. Conversația lor este interceptată de Gilda, pe care dorul pentru duce a făcut-o să se întoarcă la tavernă îmbrăcată în haine bărbătești, ca să-l vadă pentru ultima oară. Din dragoste și disperare, ea se decide să se sacrifice pentru duce. Deschide ușa și e înjunghiată, în timp ce tunetele furtunii cutremura tavernă. În zori, Rigoletto vine cu banii și primește un sac, în
Rigoletto () [Corola-website/Science/307628_a_308957]
-
era el pe vremea pictorului Octav Băncilă. Aici și-a găsit Băncilă modelele pe care le-a pictat în perioada 1899 - 1900 și mai târziu, cum au fost peticarii, cârpacii, bătrânii care se rugau sau se sfătuiau și vânzătorii de haine vechi. Octav Băncilă a realizat o serie de picturi cu evrei, care au devenit notabile prin realismul lor. Prin această tematică a evreilor, pictorul a atras atenția că majoritatea acestora ca și a creștinilor nu sunt bogătași sau bancheri, ci
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
în repaus" (după denumirile pe care le-a purtat lucrarea din 1905 în ulei sau pastelul din anul 1909). Compoziția înfățișează un muncitor vânjos și masiv, figurat în poziție șezândă în timp ce-și fumează pipa. El este îmbrăcat în haine de lucru, lustruite și are pe cap o tichie. Mâinile sunt suflecate, lăsând astfel să se vadă antebrațele puternice. Tabloul este o reprezentare tipic realistă, psihologia muncitorului este gânditoare și exprimă o certă conștiință a răspunderii. Similar muncitorului lui Octav
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
imagini cu evrei care aveau adeseori aceleași subiecte, cele mai bune și mai strălucite tablouri cu această tematică le-a pictat în perioada anilor 1907 - 1916. A creat în epoca sa de maturitate "Consiliul" (1907), "Peticarul" (1908), "La sfat" (1908), "Haine vechi" (1908), "Cizmarul" (1911), "Zarafi" (1912, 1913 și 1914), "Moș Ițic Cămătarul" (1912 - 1914 și 1927), "Telalul" (1913), "Tip de ceauș" (1913), "Croitorul bătrân" (1913), "În rugăciune" (1913), "Rugăciune" (1913), "Kol-Nidre" (1914) și altele. Se cunosc cel puțin patru variante
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
care artistul le-a pictat, reprezintă în opera lui cele mai realiste picturi pe care le-a făcut. Empatia lui Băncilă s-a direcționat spre evreii săraci, care trebuiau să supraviețuiască din îndeletniciri mărunte sau servicii. Așa erau negustorii de haine vechi, aparii, misiții sau diverși meșteșugari oropsiți. Cele mai reușite imagini cu evrei pe care pictorul le-a realizat sunt "Croitorul", "Peticarul" și "Cizmarul". "Peticarul" este un bătrân care de abia vede să mai bage ața pe un ac și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
de abia vede să mai bage ața pe un ac și care, este silit să muncească din greu pentru un venit care nu ajunge pentru un trai decent. Pentru argumentarea afirmației, este suficient a privi mâinile aspre și încrețite și haina pe care o coase, haină ce trădează tipul clientelei sale. Chipurile evreilor săraci și bătrâni pictați de Băncilă sunt pline de viață și au fost adâncite într-un mod pilduitor. De multe ori, artistul s-a lăsat furat de pitorescul
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
bage ața pe un ac și care, este silit să muncească din greu pentru un venit care nu ajunge pentru un trai decent. Pentru argumentarea afirmației, este suficient a privi mâinile aspre și încrețite și haina pe care o coase, haină ce trădează tipul clientelei sale. Chipurile evreilor săraci și bătrâni pictați de Băncilă sunt pline de viață și au fost adâncite într-un mod pilduitor. De multe ori, artistul s-a lăsat furat de pitorescul pe care înfățișarea modelelor sale
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
lor decât fizionomiile, intitulat " Consiliul" (cunoscut și ca "O afacere bună" - 1907). Aceștia sunt înfățișați în fața unei prăvălii unde se sfătuiesc. Toți au umbrele și caftane, stau lângă o rigolă și au pe cap pălării cu boruri largi și drepte. "Haine vechi" și "Telalul" sunt compoziții pe care pictorul le-a făcut în mai multe variante și reprezintă un negustor care stă sprijint de un perete și își analizează marfa cumpărată. Dacă pentru cei săraci și obijduiți, pictorul are înțelegere și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
întărind sentimentul de vigoare care reiese din ținuta corpului și a mâinilor, precum și din chipul încruntat. Pictura a fost modelată pe suprafețe netede, întinse, și transpare din ea concentrarea și hotărârea artistului autoportretizat. Autoportretul cu pălărie neagră, barbă sură și haină cafenie, care are fundalul de culoare pământie, îl reprezintă pe Octav Băncilă în floarea vârstei. Tabloul se află la Galeria Muzeului Național de Artă din București. Autoportretele realizate la maturitate și mai apoi spre bătrânețe, nu mai au apropieri de
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
aur al poeziei”, autorul visează însă texte - „poieni de lumină”. Sufletul planează „peste veșnicia cuvintelor”. Ar fi vorba de o destrupare, spărgând crusta tabieturilor, dezicându-se de „verbul ermetic”, părăsind necredința. Lepădarea învelișului înseamnă o fereastră deschisă spre cer, îmbrăcând „haina de lumină”. Ultimul Leo Bordeianu a intrat într-o „viață nouă”. Știe că pentru a rezista „e nevoie de mult cântec” și își dorește lin „schimb de priviri / care să ne rostească”, aflându-și sinele. Adrian Dinu Rachieru
Leo Bordeianu () [Corola-website/Science/307770_a_309099]
-
cei mai mulți erau luptători neexperimentați, printre ei aflându-se și femei și copii. Un căugăr carismatic și orator bun, Pierre l'Ermite din Amiens, a devenit liderul spiritual al mișcării. El s-a remarcat prin modestie, apărând în public îmbrăcat în haine sărăcăcioase și călărind pe un măgar. El a predicat ridicarea la luptă pentru cruciadă prin tot nordul Franței și în Flandra. Călugărul pretindea că fusese însărcinat să predice de însuși Isus Cristos, având chiar o presupusă scrisoare de la Mântuitor pentru
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
rurale înconjurătoare. Aceste jafuri au dus la lupte izolate cu militarii garnizoanei Belgradului și, pentru ca lucrurile să se înrăutățescă, 16 cavaleri ai lui Gautier au încercat să jefuiască o piață din Semlin. Aici, cavalerii au fost dezbrăcați de armuri și haine, care au fost atârnate pe zidurile castelului local. Până la urmă, cruciații au primit permisiunea să se deplaseze către Niș, unde li s-a asigurat hrană și unde au așteptat autorizația pentru traversarea teritoriilor bizantine. La sfârșitul lunii iulie, armata cruciată
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
ca "Outremer (teritorile de peste mări)", iar o nouă generație de latini născuți pe aceste pămanturi a început să se considere băștinașă, nu formată din emigranți. Deși acești oameni nu au renunțat niciodată la identitatea lor de vest-uropeni sau de franci, hainele, hrana și mercantilismul lor îi integra mai degrabă în societățile răsăritene, în mod particular în cea bizantină. Cei mai mulți dintre ei au învățat limbile greacă, arabă sau alte limbi vorbite în regiune și s-au căsătorit cu membri ai comunităților creștine
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
câteva verbe din limbajul popular (a cufunda, a grămădi), care în contextul dat devin metafore personificatoare. De reținut în al doilea rând, mijloacele verbale care sugerează starea de grație a fetei, psihologia ei agresiva. Volubilitatea ei seducătoare se înfățișează în haina oralității populare, cu unele accente regionale: încalte, vom sedea, mi-i spune, voi cerca, mi-i ținea, cine cui ce-i pasa. Toate aceste procedee confera poeziei o naturalețe a exprimării și o limpezime a ideilor care produc aproape spontan
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]