25,311 matches
-
tip de proprietate, ceea ce va conduce la creșterea cererii și implicit a prețurilor de vânzare sau tarifelor de Închiriere. Piețele imobiliare nu au aceleași caracteristici precum piețele mai eficiente de alte bunuri sau servicii. Eficiența unei piețe este bazată pe ipotezele privind comportamentul cumpărătorilor și vânzătorilor și pe caracteristicile produselor tranzacționate. Bunurile sau serviciile pe o piață eficientă sunt lucruri esențial omogene care pot fi Înlocuite imediat unul cu celălalt (bunuri fungibile). În contrast, fiecare lot imobiliar este unic și amplasamentul
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
este el acum, cât și În varianta modificată (alternativa aleasă). Previziunile demografice privind vârsta, mărimea familiei, stilul de viață, structura etnică, nivelul de educație ar trebui să fie prezentate În raport cu performanța proprietății imobiliare. În planul de management vor fi specificate ipotezele previziunilor, costurile și veniturile alternativelor, arătând legătura dintre acestea. Veniturile și cheltuielile previzionate vor ajuta managerul În selectarea finală a variantei de acțiune: ▪ menținerea proprietății așa cum este În prezent; ▪ modernizarea sau reabilitarea proprietății; ▪ demolarea clădirii existente și construirea uneia noi
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
la ideea că, spre deosebire de insulină, hormonul de creștere are particularități legate de specie, adică doar hormonul de creștere uman poate stimula creșterea la om . Utilizarea ulterioară a hormonului de creștere uman purificat din hipofiză izolată de la cadavre a dovedit că ipoteza inițială a fost corectă. în ciuda izolării pe bandă rulantă a hipofizelor în vederea obținerii unor stocuri cât mai mari de hormon de creștere uman, accesibilitatea la o astfel de terapie rămânea însă foarte limitată. Mai mult, administrarea hormonului de creștere izolat
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
dozarea periodică a IGF-I . La adulți, supradozarea terapiei cu rGH poate determina apariția sindromului de tunel carpal . Au existat unele rapoarte cu privire la creșterea riscului de leucemie la pacienții tratați cu rGH, dar aceste date au fost ulterior complet infirmate. Ipoteza ca terapia cu rGH să crească riscul recidivei unor tumori hipotalamo-hipofizare care să fi determinat deficitul de GH a fost, din nou, complet infirmată . O altă problemă legată de terapia cu rGH este apariția de autoanticorpi anti-GH care să confere
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
oferite de viața modernă. De exemplu, datele antropologice au demonstrat că homo sapiens de acum câteva mii de ani avea o talie medie de aproape 185 cm pentru bărbați și de peste 165 cm pentru femei . Această observație a condus la ipoteza că talia speciei umane a avut de-a lungul timpului, sub influența unor factori insuficient elucidați și fără legătură cu civilizația și standardul de viață, o evoluție ondulatorie . Vârsta medie de declanșare a pubertății s-a modificat și ea în
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
edificiilor contemporane. Cu alte cuvinte, identificăm astăzi multe mize ale 158 arhitecturii În mediile care transcend spațiul edificării sale, destabilizat și acesta de nomadismul noii economii globale. În consens cu istoricul de artă francez Jean Clair, Vittorio Gregotti pe marginea ipotezei că o cultură universală nu Înseamnă o economie globalizată, afirmă ca aceasta din urmă nu trebuie confundată cu internaționalismul critic modern (Gregotti 2006: 20). Scara desfășurării proceselor nu constituie un dezavantaj În sine, ci dispariția distanței critice și riscul diluării
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
lucrări decurgând, de asemenea, din interpretările cititorilor săi. Cu ocazia acestei ediții în limba română, în loc să fac apropieri hazardate între situațiile franceze și cele românești, sau să rezum cuprinsul Artei și științei conducerii orașului, mă voi mulțumi să subliniez o ipoteză și să las cititorului grija de a-i aprecia utilitatea pentru înțelegerea schimbărilor din orașele românești. Orașul a devenit un laborator politic în care se experimentează noi maniere de "a face societate", în condițiile în care mondializarea și noile forme
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
întreprinde ceva, de a interveni în cotidianul social"1. Administrarea orașului devenea într-o oarecare măsură și o treabă a cetățenilor. În momentul în care evaluăm conținutul căilor urbane ale inventării democrației, trebuie să recunoaștem că nu contestăm, în ansamblu, ipoteza privatizării crescânde a unei existențe cuplate cu o scădere a interesului pentru treburile publice; acest proces poate fi reperat de la mijlocul anilor 19502. Dar ultimele decenii ale secolului XX nu ar putea fi rezumate la indivizi indiferenți față de orice voință
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dezvoltare urbană, a abandonat căile administrației republicane clasice pentru a se angaja într-o modalitate de a guverna care să fie la înălțimea misiunii sale. Metropolele de echilibru: controlarea problemelor economice și sociale prin planificarea urbană La începutul anilor 1960, ipoteza potrivit căreia orașul reprezintă un pol de dezvoltare care permite o mai bună echilibrare a dezvoltării regiunilor i-a conferit acestuia un loc strategic în elaborarea politicii de amenajare teritorială. Această conversiune a amenajării teritoriale în problema dezvoltării urbane a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
evita empirismul și împrăștierea subvențiilor trebuiau identificate investițiile rodnice. Ambiția de a raționaliza creșterea economică se baza pe descoperirea potrivit căreia implantările industriale depind de resursele oferite de mediul urban. Este posibil, după cum notează Olivier Guichard, "să ne bazăm pe ipoteza verosimilă că urbanizarea într-o țară dezvoltată trebuie să și contribuie la dezvoltarea economică, nu numai să decurgă din ea. Teoria economică modernă se fundamentează pe noțiunea puțin neclară, dar fără îndoială esențială, a "econo-miilor externe". Este vorba de toate
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbane pe care istoricii se străduiesc să o discearnă în intențiile protagoniștilor perioadei (mișcarea HLM, municipalitatea, Ministerul Construcțiilor). Exigențele industrializării au primat în raport cu tradiționalele considerații umaniste despre pericolele igieniste, politice și sociale care puteau apărea întotdeauna în grupările populare masive. Ipoteza lui Cornu are meritul de a lămuri de unde provine aura de modernitate a marilor ansambluri: prezența acestora împrejurul unui oraș arăta importanța armăturii urbane pe care țara o punea în practică pentru a-i orienta creșterea. Astfel, în anii 1960
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în general și asupra construcției marilor ansambluri în mod particular? Cu toate că nu s-au lăsat în totalitate înșelați, fără îndoială că inginerii, promotorii, bancherii, tehnocrații și oamenii politici au acordat o relativă credibilitate prescripțiilor Mișcării moderne. În fața amplorii crizei locuințelor, ipoteza potrivit căreia formele urbane cu geometrie pură puteau influența în mod favorabil viața socială reprezenta un motiv decisiv pentru autorizarea acțiunilor în acest sens: ei au putut betona Franța cu conștiința împăcată. Decât să caute un raport de la cauză la
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Promiscuitatea rezuma Henri Lefebvre -, departe de a favoriza legăturile de vecinătate și sociabilitate, le-a distrus"196. Într-un articol devenit de referință, Jean-Claude Chamboredon și Madeleine Lemaire au elaborat, în 1970, o critică a lucrărilor "sociologice" care plecau de la ipoteza emergenței în marile ansambluri a unei noi societăți structurate de cultura de masă care avea să atenueze diferențele dintre clase. Ei au arătat că proximitatea spațială a unei populații eterogene, "preconstituită" prin reguli de distribuire a locuințelor, a fost departe
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
facto ordinea socială. "Organismele HLM nu fac nici o diferență între populația admisă în mod normal și populația care primește aceste garanții: rata neplătitorilor este în HLM aproape de media pe oraș; tulburările liniștii publice sunt, de asemenea, minime. Nimic nu acreditează ipoteza unor riscuri "incomensurabile""393 din aceste puncte de vedere. Însă în prezent, centrele de adăpost, cu toate garanțiile, "sunt considerate a fi perturbante pentru echilibrele sociale și financiare ale orașului. Astfel, succesul poate fi oficial încurajat, dar teama rămâne și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nu mai au alibiul tutelei administrative, care le permitea să se eschiveze aproape în totalitate. Însă, de la notabil la antreprenor, atenuarea puterii ca atribut în favoarea puterii de acțiune a afectat primarii marilor orașe. Urmând lui Dominique Lorrain, am putea avansa ipoteza că partea tot mai mare din serviciile publice comunale conferită gestiunii delegate, precum și recursul la schemele concernelor în amenajarea urbană permit primarilor să-și însușească, fără prea multe riscuri, noile concepții de city manager, atenuându-și totodată răspunderea directă în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
rezistență: Denis Poulot, "Le sublime" ou le travailleur comme il est en 1870 et ce qu'il peut être (mai ales studiul prealabil al lui Alain Cottereau, care dezvăluie ceea ce textul lui Poulot sugerează), Paris, Maspero, 1980. 51 Putem urma ipoteza lui Alain Cottereau, potrivit căreia anticlericalismul s-a răspândit cu atât mai mult în rândul elitei republicane cu cât Biserica se dovedea incapabilă să obțină obediența clasei muncitorești. 52 Alain Cottereau, art. citat, 1976, p. 213. 53 "[...] Statul, pentru că poartă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Cînd psihologia se ocupă de stări mai concrete și mai complicate ale vieții sufletești, trebuie să știe bine că are de-a face cu tipuri avînd forme individuale, în special cu formațiuni psihice totale. Toate punctele de vedere generale sau ipotezele de care dispune pot fi aplicate pentru ca, prin colaborarea lo, să lumineze asemenea formațiuni; va fi însă cu neputință să se demonstreze necesitatea ca acestea să se nască și să existe în genere. Tot ce se poate cerceta sînt numai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de fapt". Nu va avea totuși motiv de humor (e de la sine înțeles că trebuie să admit acest lucru) față de încercarea mea de filosofie a religiei, deoarece definiția propusă de mine este stabilită, în mod clar, în parte, ca o ipoteză de istoria religiei, în parte, ca una de psiholigie. Ba chiar va resimți, poate, o anumită înrudire spirituală cu concepția mea despre religie ca despre o credință în existența valorii. Fiindcă marele humor este posibil numai prin atașamentul la ideea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
tensionată dintre valoare și realitate condiționează trăirile umane cele mai puternice și determină printr-asta, o dată mai mult, existența sentimentelor totale. Atîta timp cît humoristul se interesează de viața spirituală a trecutului, el va putea folosi principiul conservării valorii ca ipoteză de lucru. În orice dogmă și în oricare cult, el se va întreba ce valori au fost resimțite sau pentru care dintre ele se simte îndemnul de a le afirma sau de a le vedea afirmate. În venerarea celor ce
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
șirul diferitelor reprezentări pe care și le-au făcut grecii, în diverse epoci, despre Zeus, el va da de urma unei tendințe crescînde de a considera justiția drept suprema calitate. Dar nu numai pentru înșelegerea trecutului avem nevoie de acea ipoteză de lucru, ci și modul de a acționa în prezent. În orice năzuință spre un țel, trebuie să presupunem că existența are posibilitatea de a declanșa valori. Altminteri, speranțace trbuie să susțină orice acțiune dispare. Într-o lume părăsită de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Și o cercetare istorică conduce tocmai la rezultatul că acesta este și cea mai potrivită caracterizare a poziției lui Socrate. Ironia socratică era, în esență, o metodă, bine-cunoscuta metodă analitică. Aceasta constă în a te arăta de acord cu o ipoteză și, pornind de la ea, a reveni la niște premise ce se află apoi fie în concordanță, fie în contradicție cu alte presupuneri sau ipoteze, în care crede cel ce-o afirmă. Astfel, Socrate este de acord, cu o seriozitate aparentă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
esență, o metodă, bine-cunoscuta metodă analitică. Aceasta constă în a te arăta de acord cu o ipoteză și, pornind de la ea, a reveni la niște premise ce se află apoi fie în concordanță, fie în contradicție cu alte presupuneri sau ipoteze, în care crede cel ce-o afirmă. Astfel, Socrate este de acord, cu o seriozitate aparentă, că acela cu care discută înțelege realmente ceea ce susține că știe. Trăgînd toate concluziile acelei supoziții, el ajunge apoi, deseori, să dezvăluie ignoranța sau
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
la sentimentul său total în ce privește viața. Pentru a trage o asemenea concluzie este necesară cunoașterea întregii baze concrete a personalității sale. Din păcate, este foarte greu să o cunoaștem și, de regulă, trebuie să construim, în acest caz, pe o ipoteză, plecînd de la sentimentul total ce s-a format realmente și la care a contribuit și fundalul. Poate că sentimentele totale, mari și puternice, se pot forma mai curînd la artiști decît la gînditori. Există o relație mai apropiată între imagine
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
protejând țesutul adipos de efectele hormonilor androgeni. La femeile aflate la menopauză, terapia de substituție hormonală previne acumularea adipocitelor în regiunea viscerală (61). În ceea ce privește progesteronul, se pare că adipocitele sunt lipsite de ARNm al receptorilor specifici. Acest fapt ce susține ipoteza că progesteronul acționează indirect prin intermediul receptorilor pentru glucocorticoizi (61). 4. Receptorul adenozinic Adenozina fiind un puternic agent vasodilatator și lipolitic, poate fi considerată un reglator autocrin atât a lipolizei cât și a insulinosensibilității în țesutul adipos uman. Concentrația adenozinei este
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
și 80% (studiile pe gemeni). În plus, aceste cercetări au arătat impactul scăzut al mediului familial asupra obezității (8, 58). Estimarea genelor implicate în obezitatea umană este complicată deoarece acestea pot avea efecte majore, minore sau poligenice. S-a emis ipoteza că procentajul transmiterii multifactoriale a obezității (genele minore) este cuprins între 25 - 42%, însă șapte studii susțin că această variație este datorată genelor majore (8). Descoperirea a cinci mutații care conduc la obezitate „spontană” și diabet zaharat la șoareci (Ay
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]