24,886 matches
-
integrat artei occidentale sub semnul simbolismului, pe care-l reclamă și figura emblematică a Sarei Bernhardt. Capitolul IV IV.1. Folclorul și mitul în pictura simbolistă românească Așa cum o probează numele societății nou înființate a tinerilor artiști români "secesioniști", "Ileana", frumusețea ideală a artei era asociată cu cea emblematică a unui cunoscut personaj de basm românesc, Ileana Cosânzeana, personaj pe care criticul Leon Bachelin îl descifra drept un simbol al primăverii. Numele societății artistice devine și numele revistei pe care artiștii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
revistei pe care artiștii grupării o scot la finele secolului XIX. El se regăsește și în dezideratul estetic destul de general al noii mișcări artistice, deziderat formulat de liderul ei "spiritual", Al. Bogdan-Pitești. Arta modernă a secesioniștilor împrumută astfel ceva din frumusețea artei populare, din fantezia basmului, din lirismul baladei, reproiectând în idealul estetizat al idilei civilizația și cultura țărănească. Nicolae Grigorescu, pictorul ales drept mentor al mișcării "scizioniste" românești care se va regrupa în societatea "Tinerimea Artistică", este artizanul talentat al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
românești care se va regrupa în societatea "Tinerimea Artistică", este artizanul talentat al idealizării vieții pastorale, al transpunerii universului țărănesc în idilă. Păstorii săi au ceva din grația longilin-feminină a figurilor prerafaelite, așa cum țărăncile sale zâmbitoare sau meditative au o frumusețe care o evocă pe cea a personajului de basm, Ileana Cosânzeana. Idilizarea personajelor unei lumi arhaice cu legendele, basmele, baladele, obiceiurile care-i configurează cultura dobândește sensul unei estetizări, astfel încât Alexandru Bogdan- Pitești descoperea un element de continuitate la Luchian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-l construiește Kimon Loghi este un mic eden floral. În dreapta se găsesc o serie de tinere fete, zâne, cu părul foarte lung, expresie a fluidizării amintite mai sus, atente la scena care se desfășoară. Basmul este o lume în care frumusețea și tinerețea nu sunt privilegii temporare, ci regula. Atmosfera de basm configurează dimensiunea estetizantă a artei simboliste a lui Kimon Loghi, ale cărui influențe prerafaelite se regăsesc, ca și la Cecilia Cuțescu-Storck în crearea unei coregrafii gestuale care răspunde unor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceste basme palpită o caldă fantezie orientală, un izvor nesecat de ficțiuni fermecătoare: e sentimentalitate, e vis și emoție, sunt situații dramatice, simboluri profunde și poetice. [...] Kimon Loghi era pictorul, poetul și fantezistul care să înțeleagă și să redea aceste frumuseți miraculoase: penelul lui strălucește de culori calde, de armonii delicate; închipuirea lui, ca și smeii din basme colindă toate tărâmurile: sensibilitatea lui se emoționează de motivele lirice și sentimentale; talentul lui, depășește cutezător realitățile banale și efemere, pentru a fixa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
miraculoase: penelul lui strălucește de culori calde, de armonii delicate; închipuirea lui, ca și smeii din basme colindă toate tărâmurile: sensibilitatea lui se emoționează de motivele lirice și sentimentale; talentul lui, depășește cutezător realitățile banale și efemere, pentru a fixa frumusețea și eternitatea simbolurilor"216. Asemeni lui Jacek Malczewski (Polonia), Mihail Vrubel (Rusia) sau Boris Mussatov (Rusia), Kimon Loghi își găsește sursa de inspirație în folclor, în valorificarea temelor de basm putând fi însă decelată influența Jugendstil-ului și a picturii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Mussatov (Rusia), Kimon Loghi își găsește sursa de inspirație în folclor, în valorificarea temelor de basm putând fi însă decelată influența Jugendstil-ului și a picturii lui Arnold Böcklin și Franz von Stück. Înzestrată cu puteri supranaturale și cu o frumusețe ieșită din comun, Zâna este personajul pivot al lumii basmului. În cultura populară a societății țărănești, zânele îndeplinesc nu doar un ideal de puritate, ci reprezintă și canonul estetic feminin. Zână, (Ulei pe pânză, 0, 575 x 0, 655 cm
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un lac cu lebede, îndrăgite de artiștii secesioniști pentru armonia liniei gâtului și o grație a plutirii și un castel înconjurat asemeni unui templu de arborii asemeni unor coloane. Personajele se oglindesc în lac, oglinda lacului introduce un reflex narcisic-absorbant, frumusețea se reflectă la nesfârșit în această feerie, lumea feerică răspunde cadrului decorativ, estetizant al Secession-ului. La rândul său, Constantin Artachino abordează tema acestei feminități tulburătoare, pe care basmul și credințele populare o vehiculează, în Zâna lacului (ulei pe pânză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Este vorba de o ființă mitologică ieșită în singurătatea deplină a unui loc pustiu, desfășurându-și grația departe de ochiul profan. Simbolist în această pânză este un anumit aer melancolic, o deschidere spre visare pe care-l degajă peisajul natural. Frumusețea sa se răsfrânge în apariția solitară a sirenei și a momentului magic, privilegiat, la cumpăna dintre zi și noapte. Petrașcu urmărește acest efect contemplativ, și mai puțin detaliul "naturalist", trama mitologică cum e cazul unui Arnold Böcklin -, sau o sugestie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acompaniază discret temele folclorului authton. Din cele patru cicluri care poartă amprenta simbolismului, Îngerul morții (1910-1911), Quartetul (1900) și Corul de copii, Hora ielelor (1900, Muzeul Brukenthal, Sibiu), ultimul este dedicat acestor creaturi fantastice ale pădurilor, făpturi feminine de o frumusețe stranie. Prezente în mitologia populară, Ielele țin locul sirenelor, naiadelor, nimfelor și feminității acvatic-silvane din mitologia greco-latină, exercitându-și farmecul funest în special asupra bărbaților. În credința populară este interzis acestora să tulbure horele pe care zânele, în deplină nuditate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fascinația de a plonja în abis. Ea are loc pe culme, unde se poate contempla tensiunea dintre extreme, dintre culme și abis, înfățișată elocvent în plonjeul mortal. Odată atins apexul urmează inevitabil prăbușirea, ea nelăsând loc turnurii lente a declinului. Frumusețea corpului este recuperată în figura gimnastică a aruncării în gol. În pagina unu este reprodusă o sculptură intitulată Pocăința: un Iisus vertical și o fată culcată la picioarele lui, topită în magma rocii. Mâna lui Iisus se întinde către acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
susține bolta pe umeri, având deasupra sa figura Muzei care pare să patroneze efortul considerabil al edificării creației artistice. În mod evident, această tensiune se joacă în jurul abiguității figurii feminine pe baza asocierii măreției creației cu sacrificul de sine, a frumuseții cu supliciul. Tema simbolisto-decadentă a investirii sacrificiale în artă, ca secretă soteriologie, este recuperabilă din ambivalența feminității ca factor emulativ, deopotrivă Muză și Meduză, femme fragile și femme fatale. Interesantă aici este și impresia de mască mortuară, contrastând paradoxal cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transă onirică. Acest dinamism înghețat, devenit instantaneu, evocă o ordine meduzantă a privirii, care fixează efemerul clipei pentru eternitate cu ajutorul unui blitz imaginar. Hiperion ca și Hypnos-ul lui Khnopff este personajul tutelar al imersiunii onirice într-o lume spectrală a frumuseții proiectate în chipul demonului. Frumusețea acestei măști trece dincolo de orice relevanță fizică, adevăratul chip al poetului este cel al demonului-daimon al tradiției platoniciene, lucifericul Hiperion, tentat nu de orgoliul unei suveranități absolute, ci de perisabilitatea ființei umane asupra căreia timpul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
devenit instantaneu, evocă o ordine meduzantă a privirii, care fixează efemerul clipei pentru eternitate cu ajutorul unui blitz imaginar. Hiperion ca și Hypnos-ul lui Khnopff este personajul tutelar al imersiunii onirice într-o lume spectrală a frumuseții proiectate în chipul demonului. Frumusețea acestei măști trece dincolo de orice relevanță fizică, adevăratul chip al poetului este cel al demonului-daimon al tradiției platoniciene, lucifericul Hiperion, tentat nu de orgoliul unei suveranități absolute, ci de perisabilitatea ființei umane asupra căreia timpul își pune amprenta ireversibil. Zeii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
târziu, pe lângă doza inerentă de expresionism, foarte puternice trăsături realiste"350. Sfinxul (1912) lui Paciurea, spre deosebire de cel al decadenților, reprezentat ca o creatură hibridă, un monstru cu (inter)față feminină, este o creatură cu chip masculin, un tânăr de o frumusețe rece, cumva abstractă, fără nota de senzualitate a sfincșilor lui Von Stück, Moreau sau Malczewski. Sfinxului lui Paciurea îi lipsește corpul animal, este construit ca un bust și doar o gheară abandonată la marginea compoziției face aluzie la natura sa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al lui Holofern cu un gest aproape tandru, care poate glisa oricând în mângâiere, situație care amortizează conflictul de ordin patriotic sau politic, 2) expresia chipului ei relevă extazul erotic, buzele senzual întredeschise, ochii pe jumătate închiși, veșmântul semitransparent subliniind frumusețea corpului care a servit drept cursă delicioasă pentru imprundentul general. Satisfacția decurge nu din împlinirea unei misiuni salvatoare pentru poporul ei, ci din exercițiul de putere exercitat asupra celui mai puternic, deținător prin excelență a tuturor atributelor puterii. Victoria lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
iar toate celelalte motivații țin de domeniul secundarului. Tabloul este surplombat de elementul decorativ, aurul constituind o expresie a luxurii, pentru că în economia simbolică a decadenței actul atroce se desfășoară pe fundalul luxurei întreținând cu acesta tensiunea necesară a contrastelor. Frumusețea Judithei și bogăția faraonică a generalului cartaginez realizează un contrast cu atrocitatea. Această bogăție asociată nudității voluptoase a femeii constituie un afrodisiac suplimentar în jocul puterii și a simbolurilor ei, iar o parte din motivele decorative dobândesc o conotație sexuală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și descifrării, melancolia se reflectă la nivelul posturii care preia întregul potențial de expresivitate pe care-l avea chipul. Absența chipului transferă posturii capacitatea de evocare a celor dispăruți, tensiunea afectului în cazul Proiectului de monument funerar (amintiri triste), sau frumuseții corpului, un nud. În cazul monumentului funerar de la cimitirul Bellu, o figură feminină aflată la picioarele unui postament pe care se află un bust al defunctului întinde mâna spre acesta. Chipul feminin poartă expresia durerii, a tristeții irepresibile, posibil și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și datat pe postament spate: Fr. Storck 1905, inventar 915186) și Femeie pe gânduri (ronde-bosse, 35 x 9 x 9 cm, semnat și datat pe postament spate: 1905 Fr. Storck, inventar 915188), ilustrative pentru felul cum atenția se deplasează de la frumusețea corporală spre o atitudine reflexivă, înregistrată gestual. Sculptorul a evitat orice detaliu, cele două figuri feminine devin nu atât o înregistrare naturalistă a unei stări, cât purtătoare ale unei sugestii, a unei état d'âme. Theodor Pallady (1871-1956) este printre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Secession-ului și simbolismului german pictează Crinii, Bachus, Visătorul, "alegorii depărtate de realitate". Între crini, intitulat și Melancolie (între 1895-1897), poartă amprenta simbolismului, expresia femeii se nuanțează prin reverie și prin rama florală, aerul melancolic invită la o stare meditativă. Frumusețea feminină apare dintr-o dată mai complicată, florile care constituie clasica ramă simbolistă din care se ivesc femeile adaugă aici și o fragilitate pusă în relație cu o hipersensibilitate. Melancolia nu este o simplă alegorie, ci pictura unei état d'âme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de reverie, de tristețe. Pictorul realizează pictura unei stări, a unui sentiment care, chiar dacă nu are intensitatea maladivului, se colorează de o sensibilitate puternică. Există aici și o subtilă tensiune între reflexivitate și afect, nuditatea reflectă starea emoțională prin reverie. Frumusețea acestui nud nu mai este asociată cu voluptatea, nu este menită să reflecte o armonie a proporțiilor, ci este trecută prin filtrul sentimentului de tristețe, de abandon, corporalitatea fiind astfel sensibilizată prin gest. Altfel, inefabilul reveriei melancolice poate fi cuprins
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
formă igniferă. Asemeni haloului auratic al sfinților, capul său este înconjurat de un nimb luminos, încununat de lauri și de părul asemeni unei cozi de cometă. Poetul dobândește aura demoniilor romantice aduse la incandescența rece a sensibilității decadente, a unei frumuseți blestemate. Coborârea lui Orfeu în Infern nu este străină de alte două descinderi exemplare în lumea infernală, cea a lui Iisus Hristos și cea a lui Dante însoțit de Vergilius din Divina Commedia. Una are caracter soteriologic, care în economia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de pierderea iubitei sale. Pictorii simboliști-decadenți găsesc în Orfeu emblema unei melancolii fără leac, cât și posibilitatea de a sublima în artă întreaga suferință a celui care a pierdut orice rațiune de a exista. Totodată, Orfeu apare ca un efeb, frumusețea fizică, cât și extraordinara sa înzestrare artistică Orfeu reprezintă artistul prin excelență -, devin complementul nefericirii și chiar al damnării. Pictorul revine cu un alt tablou în același decor stâncos al unui țărm, unde Orfeu, ținându-și lira la piept și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictează pe aceeași temă a lirei lui Orfeu, capul acestuia fiind prins între corzile lirei sale, asemeni unei măști mortuare. Jean Delville a utilizat chiar chipul soției sale, de aici și ambiguitatea care rezidă în androginia acestui chip, de o frumusețe spectrală. Lira, instrumentul artei lui Orfeu, servește drept suport pentru capul său devenit trofeu. Odilon Redon preia la rândul său tema, numai că, de data aceasta, lira și capul lui Orfeu apar suspendate într-un decor montan, dar de factură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Quelques Artistes de Transylvanie", Gheorghe Vida subliniază o altă temă valorificată simbolist de către Smigelschi, "mitul androginului" care stă, spre exemplu, și în centrul preocupărilor lui Joséphin Péladan, promotorul simbolismului rozacrucean "[...] Smigelschi va fi mult mai sensibil la mitul androginului, la frumusețea adolescentului care păstrează încă puritatea copilăriei. În accepția simbolistă, adolescentul este un Adam înainte de a fi fost alungat din Eden; Smigelschi încearcă să-l reprezinte într-o compoziție singulară, tranșantă în ce privește configurația iconografiei inocenței Cvartetul"395. Un elogiu adus muzicii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]