26,373 matches
-
mintea limpede, Gruia a răspuns: ― Am Înțeles, domnule profesor. Mâine vă voi da detalii asupra punctului În care am ajuns cu pregătirea lucrărilor... ― Abia aștept să aflu. Vom fixa și o zi În care să le studiem pe Îndelete. Acum, fugi la cei dragi și du-i acasă. La revedere. ― Rămâneți cu bine, domnule profesor. Gruia a ieșit cu o sută de gânduri: „Trebuie să cumpăr de Îmbrăcat pentru Tudor, dar ce anume? Și...?” „Intră tu Într-o prăvălie cu hăinuțe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a prezentat ea marfa, cântat... Cu gesturi delicate, i-a arătat fiecare element al Îmbrăcămintei nou-născutului, căutând să prindă ochii lui Gruia. El, Însă, cu greu reușea să-și refugieze privirea În vreo „admirație” mimată a vreunui obiect... Ochii Îi fugeau involuntar la deschizătura „discretă” a decolteului, unde ovalul celor doi sâni bine struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret și i-a șoptit câteva cuvinte... Din acea clipă, fierul Încins
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Înțeles - a sărit cu răspunsul „doctorașul”. ― Indicațiile le-am dat medicului șef de salon. Dumneata vei urma dispozițiile lui! S-a Înțeles? „Doctorașul” n-a mai vorbit de această dată, ci a așteptat răspunsul medicului șef de salon, cu ochii fugind de la Despina la profesor... ― Așa vom proceda - a răspuns cu promptitudine Despina... Când s-a terminat vizita, profesorul a pornit spre cabinetul său, numai că de această dată purta vizibil un semn de Întrebare În toată ființa sa... Gruia l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să plecăm acasă, pentru a fi buni de treabă după amiază. Să dai pacientul În grija „doctorașului”. ― Așa voi face, domnule profesor. Cu pas rar, purtând oboseala pe umeri ca pe un pietroi, Gruia a pornit spre casă. Gândul Îi fugea mereu la Tudorel. Îi plăcea felul cum Îl privea atunci când Îi vorbea. Era tot numai ochi, iar când zâmbea avea găuri În obraji. Semăna ruptă bucățică cu Maria. El o tachina: „Uite-o pe mami În miniatură”. Când a ajuns
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În câteva minute, Păpădie s-a Întors. „Pe acolo nu e cărare bătută. E doar o urmă mai veche. Cu alte cuvinte, se trece rar prin zonă”. „Asta Înseamnă că nu se patrulează În mod regulat, respectând un anumit orar... Fugi la Toader și spune-i să vină Încoace, ca să putem lua o hotărâre” În scurtă vreme, a sosit Toader. După ce i-am explicat totul, a hotărât... „Petrachi, noi tr ie vom trece linia de patrulare și ne vom apropia cât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cheamă pe”... ― Bună ziua - a salutat rece „dălcăușul”. ― Ia loc. „Doctorașul” și-a rotit privirea În jur, căutând cel mai depărtat scaun pe care să se așeze, pentru a scăpa de ochii scrutători ai profesorului. ― Vino mai aproape, te rog. De ce fugi? Ca și cum s-ar fi așezat pe o grămadă de spini, a luat loc pe un scaun din fața profesorului. Și... Întrebarea a picat ca un proiectil de brand! ― Cu ce te ocupi dumneata de fapt, de nu ai timp să te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
reușit să iasă la suprafață dintr-o bulboană... ― Uite prin ce trebuie să trecem dacă nu am dat de pământ cu acel Neica Nimeni de când a apărut În clinică, ca un pui de sturz părăsit, dar... Dar ai cărui ochi fugeau În toate părțile și era prezent unde și când nu te așteptai - și-a reproșat pașnicul din fire profesor Hliboceanu. ― Cred că stratagema noastră cu amânarea Întâlnirii de astăzi a dat rezultate, fiindcă securistul și-a consumat o bună parte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
parcă să vadă dacă stratul de spuză din sufletul lor este destul de gros pentru a nu lăsa să se reaprindă jarul... Au constatat Însă că aproape totul e la vedere”... Din această stare l-a trezit profesorul: ― Unde ți-au fugit gândurile? ― Nu știu cum să vă spun, dar mi-am pus o Întrebare... Una destul de neobișnuită. ― Ce anume te frământă? ― Mă Întrebam unde există forța care să adune ca Într-o Enciclopedie numai trăirile celor care au trecut prin infernul războiului sau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mă Întorceam de la Prispă crâșmarul... Aista nu te dădea afară din crâșmă oricât ar fi arătat ceasul.. Numai să nu stai cu paharu’ gol. Mă Întorceam acasă, cum spuneam, pe două cărări și acelea numai glod. Și numai ce Îmi fuge piciorul beteag și una-două mă trezesc În mocirla din șanțu’ de la poarta Dochițâi... Dau să ies. Nici pomeneală să pot. Șanț adânc, nu șagă. Să strig, nici vorbă! Beat beat, da’ Îmi era rușine. Norocu’ meu o fost un zăvod
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
abia când a constatat că În lungul uliței Sărăriei nu se mai mișcă nimeni și nimic. Cu pas apăsat, mișcând bastonul În balans prelung, a pornit spre casă. Ajuns la poartă, s-a oprit să privească spre locul de unde a fugit individul. „Oare mi s-a părut? Nu, nu. Doar nu sunt beat, iar ochii Încă mă mai ajută. Cine și ce are cu mine?” - s-a Întrebat Petrică, rezemându-se de poartă, cu privirea pierdută În lungul uliței... În zori
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mamii. Acum, hai să mergem În salon. Dacă te Întreabă careva, să spui că ai făcut baie și ai fost bărbierită...jos. Are să te opereze doctori foarte buni. N-are să te doară deloc. Între timp, s-a Întors infirmiera. ― Hai, fugi În salon. Lenuțo, te rog s-o conduci. Stăncuța, cu ochii plini de speranță Înfipți În ai sorei șefe, i-a apucat mâna și i-a sărutat o, murmurând aproape scâncit: ― Sărut mânuța matali, doamna... sorăăă. Sărut mânuțâli... Sora șefă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de Tudorel, de Maria, de mama Maranda și nu mai puțin de tata Toader. ― Bine ai venit, dragul meu. Uite cum te privește Tudorel - l-a primit Maria, Îmbrățișându-l odată cu băiatul. Ai nimerit tocmai când trebuie. Masa e gata... Fugi să te speli și vino să stăm la masă... În timpul mesei, au schimbat doar câteva vorbe. După ce bătrânii și-au făcut cruce, mulțumind Celui de Sus pentru Îndestulare, Gruia și-a exprimat dorința: ― Scumpa mea, aș vrea să ieșim puțin
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
e ușor să vorbești. Da’ tare aș vrea să te văd În locul meu...” Abia după vizita făcută bolnavilor, Gruia l-a căutat pe profesor. ―Ei? Cum ne simțim? ― Cu fiecare minut care mă apropie de momentul examenului, simt că Îmi fug din minte toate cunoștințele. ― Știu, știu, fiindcă și eu am trecut prin asemenea momente. Nu sunt cele mai plăcute și ușor de ținut În frâu. Astăzi Încearcă să treci În revistă lucrările tale, dar privindu-le În ansamblu doar și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și navetele spațiale de război pluteau pe deasupra capului iar patrulele de pedestrași erau în misiune, păzind orice încercare de a pătrunde pe proprietate. - Drumurile erau efectiv pustii. Era prea devreme pentru gloatele din Linn care, așa cum raportau scuterele aeriene cercetase, fugeau din orașul capturat pe porțile care în plină după-amiază erau încă deschise. În timpul ultimei zile dinaintea lăsării întunericului, patrulele aeriene au raportat că porțile se închideau una câte una și că valul de refugiați se împuțina treptat în apropierea orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
vrăji toare și era foarte rea, atât de rea încât a adus ploaia și furtuna cea puternică peste „fabrică” și peste munca Zânei. Acea furtună a fost atât de puternică, încât m-am trezit în lumea cea reală și am fugit către casă, pentru a mă adăposti de ploaie. După un timp, am observat că ploaia s-a oprit și că totul era exact ca înainte: calm, liniștit și frumos. Așa am aflat cum se produce basmul verii. Și, ca în
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
și se pregăteau să plece în Țările Calde și cum veverițele își adunau provizii pentru iarna ce va urma. Era o vreme ciudat de călduroasă pentru acea perioadă. Deodată, din spatele unui tufiș, a apărut o lumină puternică. Curioasă fiind, am fugit să văd ce se întâmplase și de unde venea acea lumină. Făcându-mi loc printre frunzele tufișului, nu am fost atentă și am căzut într-o groapă adâncă, care părea că nu se mai termină. Era un fel de "groapă fără
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
-o. Și da, un dialog ar clarifica multe. Nu poți schimba trecutul, dar poți schimba ce se gîndește despre trecut. Mă las dusă spre mașina reporterei, un Tico galben ca o ciupercă. O dirijez spre strada "Trompeta", colț cu "Fulger". Fuge de rupe "Eternitatea"-n roți. Strada pe care stau e rămasă din altă vreme a Iașului (îmi asum eroarea asta gramaticală, dacă este eroare: Iașul, la singular, singularizat, cum a scris și buna mea prietenă, Magda U., în cărțile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
murdare de pămînt și numai a brazdă proaspăt răsturnată nu miroseau. Trăsneau a redeveu (rachiu de vin) de cu noaptea-n cap. Se îmbătau de două ori, de la biserică la crîșma lui Pîntec și de la crîșmă la biserică, pînă le fugea pămîntul de sub tălpi. Căruțașul beat. Biciclistul beat. Milițianul beat. Femei cărînd saci. Ciorchinele de chipuri (curioase, rele, disprețuitoare, cînd l-au arestat pe bunuțu) nu-i de uitat. Nu i-a oprit nici aerul mîhnit al bunei Leonora să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
grotesc aerul cu ciotul negru, oribil. I-am admirat tăria. Nici urmă de nefericire. Se bucura de clipa cea repede ce i s-a dat, deși, pentru ea, frumusețea vieții era mutilată tragic. Ce lecție de echilibru! Cristoase, iarăși îmi fuge mintea de la o întîmplare la alta, de la o imagine la alta. O fi...? Soneria telefonului vine la timp. Ce mai faceți? Recunosc glăsciorul lui Șichy. Mai nimic, Miss Deemple. Încerc să lucrez la ultima mea carte. Pentru că sună destul de trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și mă ține. Îndepărtez mîinile lui Rusalin și încep să plutesc. Închid ochii, atît de exaltantă e atingerea valurilor mici. Valuri nobile și sentimentale. Ca valsurile. Așa cum le cînta Iordan, cu umeri zvîcnind de voluptate, ca și cum făcea dragoste. Iar îți fuge mintea aiurea, Iordana! Vacanțele de vară, verile acelea în Dorobanț, cînd aveam 12-l3 ani și Rusalin 14-l5, cu un pas înaintea mea spre lumea adultă, își contopesc zilele într-una singură. O zi lu-ungă, lu-uminoasă și foarte verde. Lăsam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în limba poezeasc㇇: "Cu ouă plouă, Ana. Ia ghici cîte păsări sînt înăuntru, gata să spargă coaja!". Or fi pinguini, după cît sînt de mari", l-am rîs eu. M-a luat de mînă cînd a încetat rafala și am fugit uzi și înghețați pînă-n bucătăria caldă a bunicii Leonora. Ceaiul fierbinte, îndulcit cu miere, din nuștiuceurile ei aromate ni s-a lăsat pînă-n tălpile amorțite. Ploaia a bubuit toată noaptea. A doua zi s-a făcut neașteptat de cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
necunoscuți zgomotoși au ocupat parterul casei Lisellei. Iordan era în turneu. Mobilă, tablouri (Palazii, un Iser, Löwendalul, un Ciucurencu), oglinzile venețiene, tot-tot a fost scos în drum. Brăduț și cu mine păzeam mormanul, ca să nu ne prade vecinii. Tante Liselle fugise să aducă în ajutor pe careva, să-i urce sus lucrurile; noi, copiii, eram bucuroși că ora programată la dentist se amînase. La fel de inconștient ca un copil, Iordan dădea un recital la radio. Un rondo de Haydn, o bourrée de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
à la Veronica Micle. O fi iubit-o? Mă îndoiesc. Mai degrabă cred că a vrut să construiască un zid între noi. Încă doare momentul de sfîrșit de vară '79. Știam așa de bine, așa de trist că vrea să fugă de mine. Îl visasem cu trupul zdrobit de un tren mărfar, eu punînd la loc capul și oasele, vărsînd dintr-o cană înaltă sînge, pe tăietura gîtului. "S-a întîmplat ceva?" Nu, dacă mă iubești. M-am recăsătorit". Ies în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dispară. Au falimentat (ce de dezastre, ce de catastrofe pe "Sărăriei"!) și Abn Thuria, și Atlas, și Sana-Samar, și Adison Impex, și Arca Lux. Cizmăriile n-au reapărut. Nici bătrînelele fabricante de borș porționat la litru. Cum prezentul mi-a fugit de sub picioare, o mașină mă stropește anume, aducîndu-mă pe ulița principală din Dorobanț. Dondăn degeaba. Sătulă de damfurile emanate de Buffeting, Bodegging, Terrasing, Doi salcîming, o iau pe laterală. După un gard, o femeie își trage repede poalele cînd îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să ne luăm rămas bun. Dacă nu vii, n-o să mă visezi niciodată". Mai erau și telegramele: "Te aștept"; "Transcriu: te aștept"; "încă și încă te aștept". În repetiție, te aștept". "Și ultima, ca un big-bang genezic: "Mîine". Poți să fugi de trecut, nu să și scapi de el. Fără Iordan nu se poate, nu s-a putut și n-o să se poată. Am vrut să înaintez, dar mormîntul tău e în vîrful pantofului. Am spus al tău, Iordan? Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]