24,934 matches
-
Pictorul este fidel convenției decadente pe care o pune în ecuație estetică piesa lui Oscar Wilde, focalizând momentul climactic al sărutului mortifer, iar veșmântul de pietre prețioase care o lasă dezgolită pe această făptură malefică deschide posibilitatea unei influențe din pictura lui Moreau. "Pe marmora poleită a curtei unui palat oriental, curte ce se înconjoară de înșiruirea sveltă a unor svelte colonade, s-a așezat albă și goală sub găteala podoabelor de pietre prețioase, perversa Salomee... Și călăul cu sabia picurând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Pygmalion. Artificial, gestul Salomeii secularizează sub forma patologiei sacrilegiul provocării unei interdicții, construită în jurul intangibilității ființei complet dedicate a sfântului care se reflectă în atitudinea de respingere a acestuia față de tot ceea ce este mundan, impur. XI.3. Salomeea în pictura lui Nicolae Vermont Nicolae Vermont abordează pentru prima oară personajul Salomeei în jurul lui 1900, iar Constantin Prodan remarca ușor ironic inserția secesionist-müncheneză a lui Vermont, pe care subiectul o reclama: "Vermont s-a pus și el în pasul vremei și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
numitor comun al Salomeelor lui von Stück și Vermont, oferind excitantul atracției inavuabile, al concupiscenței travestite coregrafic. Cum tabloul intitulat Sfântul Ioan Botezătorul este reprodus la o scară foarte mică în numărul 5-6, din 1900, al revistei Ileana, fiind anterior picturii lui von Stück, este exclusă o influență directă a viziunii acestuia în tratarea temei. Există un model, dar acesta este actualizat prin intermediul textului dramatic al lui Oscar Wilde și probabil că punerea în scenă a piesei acestuia, având-o ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
având-o ca protagonistă pe "divina Sarah", și succesul ei fulminant, a generat în parte atracția pentru subiect. Însă nici Gustave Moreau nu trebuie uitat, el se află printre precursorii sensibilității decadente, în ciuda facturii aparent academice a tablourilor sale și pictura sa constituie un posibil prestigios model al tratării temei. Ca și în cazul lui Moreau, pictorii simbolisto-decadenți folosesc o licență poetică în configurarea dimensiunii simboliste a tratării temei biblice. În pictura simbolistă având-o ca subiect pe Salomeea, dansul nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadente, în ciuda facturii aparent academice a tablourilor sale și pictura sa constituie un posibil prestigios model al tratării temei. Ca și în cazul lui Moreau, pictorii simbolisto-decadenți folosesc o licență poetică în configurarea dimensiunii simboliste a tratării temei biblice. În pictura simbolistă având-o ca subiect pe Salomeea, dansul nu precede obținerea trofeului sângeros, ci se desfășoară în prezența lui. Expresie a unei psihologii morbide, suport al unei senzualități sangvine, această punere în prezență conferă uneori o dimensiune coșmaresc- onirică scenei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În schimb, Mariana Vida, fără a decela neapărat o influență directă, apropie Muzele și Salomé de arta lui Félicien Rops sau Anders Zorn554. Nicolae Vermont se înscrie în cercul pictorilor care au infuzat sensibilitate decadentă unei teme clasice, folosind convențiile picturii academice. XI.4. Salomeea în pictura Ceciliei Cuțescu-Storck La rândul ei, Cecilia Cuțescu-Storck pictează o serie de Salomee. În catalogul expoziției retrospective figurează nu mai puțin de 6 variante, Salomeea cu capul Sf. Ioan (pastel pe carton oval), Salomeea (pastel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decela neapărat o influență directă, apropie Muzele și Salomé de arta lui Félicien Rops sau Anders Zorn554. Nicolae Vermont se înscrie în cercul pictorilor care au infuzat sensibilitate decadentă unei teme clasice, folosind convențiile picturii academice. XI.4. Salomeea în pictura Ceciliei Cuțescu-Storck La rândul ei, Cecilia Cuțescu-Storck pictează o serie de Salomee. În catalogul expoziției retrospective figurează nu mai puțin de 6 variante, Salomeea cu capul Sf. Ioan (pastel pe carton oval), Salomeea (pastel pe carton), Salomeea oferind Erodiadei capul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
virtual punitive, a unui erotism pervers, a unei senzualități rafinate în registru decadent, ci dimpotrivă, se dorește spiritualizată în căutarea unui sens superior. Mai mult, se poate observa dramatizarea unei atitudini protectoare din rolul pe care-l joacă personajul-confident în picturile Ceciliei Cuțescu-Storck, cel care-l separă pe cel îndurerat sau perechea de îndrăgostiți de mulțime. Interesul pentru un personaj atât de controversat erotic și investit peiorativ precum Salomeea se află în datele sensibilității care alimentează ficțiunile simboliste, dar și o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de senzualitate din atitudinea Salomeei. Tema captase din plin atenția pictoriței, care o reia în multiple variațiuni, marcând distanța deliberată față de modelul biblic, rodul unei conștiințe estetice ce-și definește clar particularitățile. "Am mai lucrat o serie de pastele și picturi cu subiectul "Salomeea cu capul Sfântului Ioan", motiv de care eram urmărită de atunci. Într-un alt an, am expus la "Tinerimea" un panou de grup mare, de 1.20 pe 1 m. Și pictat în "encaustique", reprezentând o variantă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
predat ei ca preț simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau în intenție acest sărut sângeros al unei imposibile uniuni, capriciu de o senzualitate maladivă, revendicare eșuată, neputincioasă, a puterii de seducție a nimfetei. În pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, Salomeea înconjoară cu un braț capul Sf. Ioan și își lipește fața de obrazul lui. Sfântul nu mai are nimic din acea frumusețe stilizată, imberbă, de efeb-androgin, ca la Beardsley, trecută poate prin filtrul unei sensibilități homoerotice și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lipește fața de obrazul lui. Sfântul nu mai are nimic din acea frumusețe stilizată, imberbă, de efeb-androgin, ca la Beardsley, trecută poate prin filtrul unei sensibilități homoerotice și nici acuratețea trăsăturilor la care se adăuga noblețea unui ten emaciat, a picturilor cu această temă ale lui Franz von Stück. Ele vizau, de fapt, un profil cristic în figura Sfântului Ioan Botezătorul, anticipând prin jertfa sa chinurile Mântuitorului. Sf. Ioan pare desprins dintr-o frescă bizantină, din arta icoanei, fie din picturile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
picturilor cu această temă ale lui Franz von Stück. Ele vizau, de fapt, un profil cristic în figura Sfântului Ioan Botezătorul, anticipând prin jertfa sa chinurile Mântuitorului. Sf. Ioan pare desprins dintr-o frescă bizantină, din arta icoanei, fie din picturile primitivilor italieni înfățișându-l pe Iisus, un Hristos al lui Giotto, sau chipul pe care abia-l vezi în mijlocul bestiarului-furnicar la Hieronymus Bosch. Paliditatea pare să-i dizolve trăsăturile chipului exangvinat. Nici Salomeea nu mai este ca la un Beardsley
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceste podoabe să aibă caracterul pletoric al celor care, la un Gustave Moreau, servesc accentuării nudității nimfetei și nu acoperirii nurilor săi. Cu alte cuvinte, lipsește din recuzita decadentă sugestia luxurei și, în mod esențial, cea a senzualității aduse în pictura lui Klimt la tensiunea isteriei. Cecilia Cuțescu-Storck a adoptat în mod intenționat și o anumită manieră, consonând cu "primitivismul" picturii italiene și iconografia bizantină, în redarea chipurilor celor doi protagoniști, manieră care înscrie refuzul detaliului ornamental atât de important la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nurilor săi. Cu alte cuvinte, lipsește din recuzita decadentă sugestia luxurei și, în mod esențial, cea a senzualității aduse în pictura lui Klimt la tensiunea isteriei. Cecilia Cuțescu-Storck a adoptat în mod intenționat și o anumită manieră, consonând cu "primitivismul" picturii italiene și iconografia bizantină, în redarea chipurilor celor doi protagoniști, manieră care înscrie refuzul detaliului ornamental atât de important la Gustave Moreau sau Gustav Klimt, parte a recuzitei decadente. Chipurile, față sau profil, sunt simple ovaluri de cretă pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decurge dintr-o regăsire a unității, mișcării de sens contrar față de suspensia schizoidă a celor două naturi ireconciliabile apropiate artificial, ostentatoriu, de gestul sacrileg al sărutului. Cele două ovale care reprezintă chipurile Salomeii și a Sfântului Ioan tind în această pictură spre o mișcare eliptică, prin care este refăcut centrul gravitațional al comuniunii. Capul sfântului nu mai devine un trofeu oferit privirii celorlalți sau obiectul unei dorințe inavuabile, aprop(r)iat cu forța și, prin aceasta menținând o polarizare negativă, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cea uniformizată și mai degrabă austeră a celorlalte personaje din anturaj. Tot în fundal se pot vedea vârfurile unor chiparoși, arbori simbolizând moartea, făcând parte din recuzita simbolisto-decadentă, ceea ce dovedește încă odată familiaritatea pictoriței cu secesionismul de factură simbolistă al picturii germane. Nuditatea femeii la Cecilia Cuțescu -Storck nu este sursă a senzualității, cu toate că în context ea reprezintă simbolic păcatul, gesturile confirmând acest fapt, numai că oroarea este acompaniată acum de milă, de remușcare. Scena poate furniza și o altă interpretare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
numai că oroarea este acompaniată acum de milă, de remușcare. Scena poate furniza și o altă interpretare, dacă socotim nudul ca parte a unui cod cultural alegoric, reflectat de tabloul lui Tițian, Amor sacru, amor profan, sursă de inspirație pentru pictura murală care-i decorează atelierul. În acest caz, nuditatea chiar și parțială a Salomeei indică contrariul aparenței, "amorul sacru", un reflex pios care întoarce pe dos termenii consacrați ai ecuației decadente. Dragostea autentică a Salomeei generează un act crud, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tăiat, căzând pe ceafa servitorului prosternat la picioarele Salomeei. Avem aici un detaliu naturalist care imprimă și o durată materială a momentului care succede în imediat decapitarea. Diferența se poate ușor cuantifica prin comparația cu cromolitografia lui Aubrey Beardsley, sau pictura lui Gustave Moreau, unde fie Salomeea, fie numai capul sfântului devin imponderabile, unde tabloul se transformă în viziune macabră cu dizolvarea oricăror determinări temporale și chiar spațiale. Orice accent oniric, orice supralicitare obsesional-delirantă sunt lăsate deoparte în favoarea unei semnificații soteriologice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doar sugerată. Salomeea este singura care are capul acoperit cu un fel de văl-maramă, care poate fi considerat un semn al doliului, are picioarele goale, precaritate asociată mai degrabă smereniei, iar veșmintele sale, cu o mulțime de pliuri, după canonul picturii bizantine, servesc asimilării imaginii sale cu cea a rolului protector, matern, sau a rolului asumat ulterior de Maria Magdalena, prostituata pocăită. Atitudinea sa umilă, încovoiată, precum și un volum mai redus al corporalității sugerează deopotrivă intensitatea suferinței. Sărutul nu pe gură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în prezență, o cezură, precum și o desolidarizare a Salomeei de actul crud. Ea apare ca îndoliată, ca o bocitoare retrasă în suferința sa, fără să mai afișeze nimic din ceea ce definea feminitatea devorantă a Salomeelor decadente. Fără îndoială, din ciclul picturilor având-o ca temă pe Salomeea, aceasta afișează cel mai pronunțat influența iconografiei bizantine. O altă variantă interesantă care se desprinde de tradiția decadentă a temei, Salomeea oferind capul sfântului Ioan, o înfățișează pe Salomeea oferind capul sfântului Ioan chiar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aici ceva din acea decadentă contingență a contrariilor, un contrast ceva mai difuz dintre frumusețe și atrocitate, chiar dacă obiectul actului sângeros este împins spre margine, ca limită a liniilor de forță ale corpului nud. Salomeea, cu atitudinea odaliscei, cunoscută în pictura romantică, își contemplă opera; figura ei denotă cruzime prin asianizarea expresiei și nicidecum abandonul somnolent al nudurilor culcate. Cele trei sculpturi relevă în Storck nu doar o simplă ilustrare canonică a temei, ci efortul unor interpretări, o dramatizare pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
revendică statutul compozițiilor având-o drept personaj pe Salomeea. O fată pe jumătate dezbrăcată ține în poală nu un cap propriu-zis, ci un craniu încununat cu lauri. În fundal avem o pădure, un decor mai degrabă neutru, dar care în pictura unui Arnold Böcklin, precum Pădurea sacră, care-i servește de model lui Loghi, dobândește semnificația unui loc sacru, loc de desfășurare a unor rituri păgâne. Acest icon decadent al fetei care poartă în locul sexului un craniu, simbol al morții ridicată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Tour reușește să surprindă, în seria Magdalenelor, atmosfera unei meditații solitare, concentrate și esențiale [...]"560. În opinia istoricului de artă, Magdalena ar ilustra reflecția melancolică transpusă în ecuație pascaliană, pe care elementele din jur, reduse ca număr, o conotează simbolic. Pictura lui Kimon Loghi, circumscrisă contextului ideatic și de sensibilitate al finisecularismului, reflectă din plin estetica decadentă, însă, constituie ea, mutatis mutandis, și o pictură en Madeleine? Analiza pe care Victor Ieronim Stoichiță o face acestei teme la Georges de La Tour
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
melancolică transpusă în ecuație pascaliană, pe care elementele din jur, reduse ca număr, o conotează simbolic. Pictura lui Kimon Loghi, circumscrisă contextului ideatic și de sensibilitate al finisecularismului, reflectă din plin estetica decadentă, însă, constituie ea, mutatis mutandis, și o pictură en Madeleine? Analiza pe care Victor Ieronim Stoichiță o face acestei teme la Georges de La Tour este utilă pentru a sesiza câteva diferențe, dar și posibile rezonanțe cu această temă. Cum se poate observa, Kimon Loghi nu păstrează decât un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-l încorporeze, în întreaga sa expresivitate a ceea ce reprezintă exteriorul. S-o spunem pe cea dreaptă, pentru ea nu mai este absolut nicio deosebire între interior și exterior; iar lumina ce se prelinge la o anumită oră, pe o anumită pictură sau parte a unui perete, parfumul florilor ce îmbată aerul din fața unei ferestre anume, toate acestea îi apar ei nu ca obiecte cu depline înțelesuri, devreme ce ele însele au propria lor putere de înțelegere și oferă calea spre lucruri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]