25,496 matches
-
lor ca o parabolă. „Adevărul” relatării răstignirii ar fi total subminat dacă s-ar putea dovedi că Isus a murit de pneumonie în Galileea, deși, desigur, răstignirea permite tot felul de rezonanțe metaforice în mintea oamenilor antici și moderni. „Adevărul” povestirii învierii este asemănător: dacă învierea nu a avut loc, nu este adevărată. Faptul că adevărul învierii lui Isus produce o serie de rezonanțe în universul metaforei și al simbolului nu înseamnă că învierea poate fi redusă la acele rezonanțe. Trebuie
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cu adevărat din morți în a treia zi, lăsând mormântul gol și înviind într-o stare trupească reînnoită la care a ajuns trecând prin moarte și, după aceea, într-o nouă viață trupească după scurta sa „viață de după moarte”. Desigur, povestirile au aceeași inconsistență de suprafață ca și povestirile despre Vătraiul lui Wittgenstein, dar așa sunt toate povestirile martorilor oculari. Asta nu înseamnă că nu s-a întâmplat nimic. Dimpotrivă, înseamnă că ceea ce s-a întâmplat a fost atât de intens
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lăsând mormântul gol și înviind într-o stare trupească reînnoită la care a ajuns trecând prin moarte și, după aceea, într-o nouă viață trupească după scurta sa „viață de după moarte”. Desigur, povestirile au aceeași inconsistență de suprafață ca și povestirile despre Vătraiul lui Wittgenstein, dar așa sunt toate povestirile martorilor oculari. Asta nu înseamnă că nu s-a întâmplat nimic. Dimpotrivă, înseamnă că ceea ce s-a întâmplat a fost atât de intens și dramatic încât, instantaneu, a dat naștere la
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
reînnoită la care a ajuns trecând prin moarte și, după aceea, într-o nouă viață trupească după scurta sa „viață de după moarte”. Desigur, povestirile au aceeași inconsistență de suprafață ca și povestirile despre Vătraiul lui Wittgenstein, dar așa sunt toate povestirile martorilor oculari. Asta nu înseamnă că nu s-a întâmplat nimic. Dimpotrivă, înseamnă că ceea ce s-a întâmplat a fost atât de intens și dramatic încât, instantaneu, a dat naștere la repovestiri entuziasmante și, poate, confuze. Repet, nu pretind că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dominată de ideologie și propagandă, care, de nevoie, neavînd la dispoziție altă „tribună“, se exprima la megafonul criticii literare. Vladimir Nabokov denunță „dezmățul“ acestei critici literare „progresiste“, care „îi refuza calitatea de scriitor celui ce nu-și dedica romanul sau povestirea demascării jandarmului sau moșierului care își biciuiește mujicii“1. Astăzi pare ciudat, dar în epocă numele lui Cernîșevski, Dobroliubov sau Pisarev erau mult mai sonore decît, să zicem, ale lui Turgheniev, Dostoievski sau Tolstoi. Nu s-ar spune că Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era vorba de artificii verbale și nici de o savantă îmbinare de cuvinte. Nu! Căci ale lui Hugo fuseseră mai întâi deformate în istorisirea îndepărtată a Charlottei, apoi în rezumatul meu. Deci, de două ori trădate... Și, totuși, ecoul acelei povestiri atât de simple, de fapt, relatate la mii de kilometri de locul în care se înfiripase, izbutise să-i stoarcă lacrimi unui tânăr sălbatic și să-l împingă, gol, în zăpadă. În taină, mă mândream că făcusem să sclipească o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai cu seamă am fost orbit de o revelație subită: o doamnă în vârstă, într-un balcon suspendat deasupra stepei nemărginite, repetă încă o dată o poveste știută pe de rost, o repetă cu precizia mecanică a unui disc, credincioasă acelei povestiri mai mult sau mai puțin legendare despre o țară care nu există decât în amintirea ei... Intimitatea noastră în liniștea serii mi-a părut dintr-o dată caraghioasă, vocea Charlottei mi-a amintit de un automat. Am prins din zbor numele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
compromitea justa noastră mânie. Viața era, de fapt, o ciornă interminabilă, unde evenimentele, prost aranjate, dădeau unele peste altele, unde personajele, prea numeroase, se împiedicau să vorbească, să sufere, să fie iubite sau urâte individual. Mă zbăteam între cele două povestiri tragice: Beria și femeile acelea tinere, a căror viață lua sfârșit o dată cu ultimul geamăt de plăcere al violatorului lor; Charlotte, tânără, de nerecunoscut, aruncată pe nisip, bătută, torturată. Eram dezamăgit, mi-era ciudă pe mine pentru indiferența mea obtuză. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lac, roz de la primele raze, se întindea la picioarele ei. La apa aceea încerca să ajungă saigak-ul... Charlotte a fost găsită așezată pe mal, chiar în seara aceea. Pe străzile Saranzei, la căderea nopții, a adăugat un epilog emoționant la povestirea ei. - Bunicul tău, a spus ea foarte încet, n-a amintit niciodată întâmplarea aceasta. Niciodată... Și îl iubea pe Serge, unchiul tău, ca și cum ar fi fost propriul lui fiu. Poate chiar mai mult. E greu să accepți, ca bărbat, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
al generației de „ruși noi” care, în momentul acela, începeau să se facă remarcați în toate capitalele din Occident. Își ciopârțeau numele, americănește, identificându-se adesea, fără să-și dea seama, cu eroii romanelor de spionaj sau cu extratereștrii din povestirile științifico-fantastice ale anilor ’50. În cursul primei noastre întâlniri, îl sfătuiam pe Alex Bond, alias Alexei Bondarcenko, să-și francizeze numele și să se prezinte Alexis Tonnelier, mai degrabă, decât să-l mutileze astfel. Fără nici o urmă de zâmbet, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
destinatar rămânea necunoscut. Pomenindu-mă în delictul flagrant al acelui act neobișnuit, m-am grăbit să-l iau în derâdere. M-am gândit că, dată fiind impietatea vieții mele trecute, aș fi putut să exclam ca și marinarul dintr-o povestire de Voltaire: „De patru ori am călcat pe crucifix în patru călătorii în Japonia!” M-am numit păgân, idolatru. Totuși, ironiile acelea nu au întrerupt vagul murmur interior pe care îl deslușisem în adâncul sufletului meu. Tonul lui avea ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pentru nașterile acelea. Femeia murise, călcată de un tractor, cu câteva luni înainte de amistia dezghețului. Copilul urma să împlinească doi ani și jumătate... Ploaia m-a alungat de pe bancă. Am ascuns scrisoarea Charlottei sub haină, am alergat spre casa noastră. Povestirea întreruptă îmi părea foarte tipică: la primele semne de liberalizare, toți rușii începuseră să-și scoată din străfundurile memoriei trecutul cenzurat. Și nu înțelegeau că Istoria nu avea nevoie de acele nenumărate gulaguri mărunte, îi ajungea unul singur, monumental și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Consiglio Milantoni, Noaptea plopilor. Și dacă Dumnezeu nu există, București, 1993; Emmanuel Roblès, Iarba ruinelor, București, 1994; Norman Mailer, Strigoiul lui Harlot, București, 1995; Libby Purves, Cum să nu fii o mamă perfectă, București, 1996; Cele mai frumoase 22 de povestiri. Literatură americană clasică, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Aurelia Batali, „Balade pentru orele de seară”, RL, 1969, 11; Const. Ciopraga, Poezie feminină, CRC, 1969, 20; Florența Albu, Aurelia Batali, „Balade pentru orele de seară”, VR, 1969, 5; Haralambie Țugui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
special publicistica politică, pe baza articolelor din „Curierul de Iași” și „Timpul”, polemicile critico-filosofice, articolele teoretice asupra teatrului și literaturii populare, iar din proza artistică sunt analizate doar nuvelele Sărmanul Dionis, Cezara, poveștile Făt-Frumos din lacrimă, Borta vântului și „micile povestiri” La aniversară, Sf. Gheorghe în oraș și la țară și Sinucidere. Cu toate acestea, opera lui Eminescu este corect încadrată în mișcarea romantică și în gândirea filosofică europeană, în special germană, cu care poetul a avut cele mai profunde afinități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
și o oarecare mobilitate în exprimare. Pentru a cunoaște dezvoltarea psihică a elevilor, în primele zile de școală trebuie acordată o atenție deosebită limbajului și capacității de comunicare. Pentru îmbogățirea limbajului vorbit, un rol deosebit îl au jocurile. Exemple : a) povestiri despre păsări, animale,etc. ; b) povestiri despre întâmplări petrecute sau ilustrate ; c),, Spune cat mai multe lucruri despre... ” () fructe, animale, obiecte de îmbrăcăminte, jucării ) Pentru a stabili nivelul gândirii elevilor se pot folosi diferite jocuri, ca : - Spune cât mai multe
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
Pentru a cunoaște dezvoltarea psihică a elevilor, în primele zile de școală trebuie acordată o atenție deosebită limbajului și capacității de comunicare. Pentru îmbogățirea limbajului vorbit, un rol deosebit îl au jocurile. Exemple : a) povestiri despre păsări, animale,etc. ; b) povestiri despre întâmplări petrecute sau ilustrate ; c),, Spune cat mai multe lucruri despre... ” () fructe, animale, obiecte de îmbrăcăminte, jucării ) Pentru a stabili nivelul gândirii elevilor se pot folosi diferite jocuri, ca : - Spune cât mai multe cuvinte care au la început sunetul
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
fie ai Greciei antice, fie ai filosofiei, mitologiei sau antropologiei) consideră că primele atestări ale cuvântului mythos arată că el desemna vorbirea obișnuită: „suită de cuvinte care au un sens, cuvântare, discurs ș...ț, conținut al cuvintelor, părere, intenție, gândire, povestire” (P. Chantraîne, 1974, vol. III, p. 718). La rândul său, cuvântul logos acoperea cam aceleași sfere semantice: În greaca veche, el era folosit cu sensul de „a spune”, „a povesti”, „a explica”, „a expune”, „a raționa” (p. 625). De-a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și vorbe (logoi) curate”, iar Eschil și Hecataios folosesc termenul logos pentru a desemna poveștile; mythos va fi folosit de Empedocle pentru a numi cuvintele care conțin adevărul revelat (p. 98) sau ca sinonim cu hieroi logoi pentru a desemna povestirile sacre despre zei (J.-P. Vernant, 1974a, p. 196). La fel, Xenofan va vorbi cu respect despre mythos care, În vocabularul său, desemnează „povestiri cu conținut moral, pline de respect În atitudinea lor față de zei și cu efecte binefăcătoare În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cuvintele care conțin adevărul revelat (p. 98) sau ca sinonim cu hieroi logoi pentru a desemna povestirile sacre despre zei (J.-P. Vernant, 1974a, p. 196). La fel, Xenofan va vorbi cu respect despre mythos care, În vocabularul său, desemnează „povestiri cu conținut moral, pline de respect În atitudinea lor față de zei și cu efecte binefăcătoare În plan social” (B. Lincoln, 1999, p. 29). Pe de altă parte, pornind de la mai multe studii Întemeiate pe analiza statistică a frecvenței acestor termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
greci (pe care, printr-o Încadrare retroactivă, i-am putea considera Întemeietori ai unor științe precum geometria, fizica, logica, filosofia, istoria, geografia, politologia) renunță la discursul străvechi asupra lumii - discurs bazat pe explicarea fenomenelor naturale și sociale prin repetarea unor povestiri tradiționale (adică ceea ce noi, astăzi, numim mituri) referitoare la felul În care ființe fantastice au creat acele fenomene - și Încearcă să construiască un alt tip de discurs explicativ, bazat pe capacitatea individului de a observa diferite lucruri, de a evalua
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fabricarea” conceptului de mit sunt implicate mai multe tipuri de demersuri și mai multe familii de gânditori: a) construirea unei evocări riguroase, bazate pe fapte verificabile, a trecutului (pentru istorici, mitul va fi asociat cu memoria nesigură, cu zvonurile, cu povestirile exagerate); b) salvarea credinței religioase și Întemeierea ei pe o viziune nobilă asupra divinului (pentru filosofi și teologi, mitul va fi asociat cu scandalosul, sălbăticia, spaimele și experiențele primitive); c) identificarea unor sisteme de explicare pozitivă a universului Înconjurător (pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
va fi asociat cu scandalosul, sălbăticia, spaimele și experiențele primitive); c) identificarea unor sisteme de explicare pozitivă a universului Înconjurător (pentru primii „fizicieni” și filosofi, mitul va fi un exponent al necunoașterii cauzelor naturale, al ascunderii acestora sub haina unor povestiri infantile). Pe măsură ce logos-ul se va specializa În denumirea unui discurs bazat pe analiza faptelor și pe construcția argumentelor, mythos-ul va ajunge să preia sferele semantice opuse, rămase libere prin valorizarea și specializarea conceptului de logos. Astfel, „În dialectul atic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sferele semantice opuse, rămase libere prin valorizarea și specializarea conceptului de logos. Astfel, „În dialectul atic și În greaca târzie, când logos a ajuns să aibă sensul de «vorbire», mythos a Început să-și restrângă sfera, referindu-se numai la «povestire» (story)” (J. Fontenrose, 1971, p. 54). „Sensul cuvintelor din această familie a evoluat după Homer: de la valoarea de cuvânt al cărui sens contează, părere, ordine, poveste, s-a trecut la cel de istorisire, mit, fabulă” (P. Chantraîne, 1974, vol. III
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
părere, ordine, poveste, s-a trecut la cel de istorisire, mit, fabulă” (P. Chantraîne, 1974, vol. III, p. 719; vezi și M. Untersteiner, 1972, p. 2). La Herodot și apoi la Pindar, mitul ajunge să se refere la „vorbe amăgitoare, povestiri ale seducției” (M. Detienne, 1997a, p. 101). Prin această alunecare, mitul cedează În favoarea termenului logos domeniul cuvântării veridice și ajunge să se refere, În chip predilect, la narațiunile purtătoare ale unor conținuturi care fascinează, dar care nu pot fi dovedite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
caracter revoluționar Istoriei sale În raport cu tot ceea ce o Înconjoară (poezie epică sau dramatică, interpretări tendențioase ale creatorilor de discursuri sau ale oamenilor politici) este voința de a demonstra (Fr. Châtelet, 1962, pp. 114-115). Istoricul autentic, asemenea filosofului, nu poate crede povestirile tradiționale „pe cuvânt” - el trebuie să verifice „adevărul” lor, În primul rând prin instituirea propriei conștiințe și a propriei capacități de a analiza informațile drept judecători supremi, În al doilea rând printr-o activitate complexă de deconstrucție a versiunii oferite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]