26,075 matches
-
palmele crucificate-n scris" frigul nestatorniciei). Regăsirea și refacerea unității primordiale a sinelui prin intermediul creației, iată o temă arhicunoscută, căreia Valeriu Stancu are însă ambiția să îi confere o înfățișare cu totul distinctă. Astfel, începând cu volumul Triunghiuri cu pupila albastră, scriitorul își plasează în centrul imaginarului liric, două figuri reprezentative pentru felul în care el înțelege să se raporteze la propria creație: Iisusa, ipostază a Poeziei, și călăul, avatar al Poetului. Într-un vârtej de patimi, bunăoară, prima apare ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nelipsit de irizații vizionare, tocmai pentru a fixa portretul unui fals demon, în esență un înger căzut între oamenii printre care își exploatează sensul soteriologic. Într-o lume cu semnul schimbat, cum este lumea aproape dezagregată a triunghiurilor cu pupila albastră, legea ar impune ca factorul dizolvant să devină factor coagulant, unificator; prezența călăului poet pare, așadar, a contrabalansa excesul de zgură existențială, de incongruență și alienare. Echivalența călău-Poet, coborârea măștii și mărturisirea sensului sunt în fine transparente în jurnal de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
oricând comunica, prin intermediul revelațiilor, al extazelor fascinant iluminatorii, cu aceste forțe stranii. Alchimistul Abstractor din Inel cu enigmă se lăsa învăluit de zumzetele adormitoare din "grădina cu Forme" a universului, la fel cum menestrelul melancolic de lângă Un trunchi de smalț albastru (ce) stătea ca o stană putea să asculte " Sub dafinii în floare și bolțile de vie,/ cântări crepusculare de liră și de flaut". Majoritatea actanților din cartea de debut trăiesc însă irepresibila seducție a călătoriei pe axele sus-jos, înalt-adânc. Tiparul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să iau picăturile..." (Din reveriile domnului R. (1), din Missa solemnis). Chiar și la celălalt capăt al creației lui Mihai Ursachi, acolo unde predomină seria de confesiuni sfâșietoare asupra chinuitoarei așteptări a "marii înfățișări" ("O, dar ce andrea nesfârșit de albastră/ va reuși să ucidă sufletul meu histrionic?// ...// Ca o ruină bazilicală,/ pradă șerpilor grași, histrionicul/ suflet...// Călăul solemn și puternic,/ imperialul călău" Odă), în nodurile discursive se strecoară, întotdeauna, firele unei ironii stridente, care să reducă patetismul inerent unor astfel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acestea. Puseele cu adevărat deprimiste nu sunt tocmai frecvente, iar când totuși par traduse liric, sunt repede îndepărtate. Anihilarea acceselor de gen este posibilă prin apelul la mijloace melioriste dintre cele mai diverse, de la "un zeu pătimaș/ într-o sticlă albastră", exercițiul anamnetic conștientizat drept remediu catharctic până la, normal, o Dragoste de după-amiază. Într-un cuvânt, prin apelul la o viață care ajunge de cele mai multe ori să bată ficțiunea. Din această perspectivă pot fi citite, în fond, numeroasele inserții diaristice din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pânza în tonuri à la "Bosch și Brueghel", cei doi "șobolani favoriți", dacă nu cumva ca o hipermaterie aglutinând elemente din toate regnurile și genurile, precum Stampa în care limbajul subversiv traduce intuiția unui univers distopic pe cale de destrămare: "Bărbați albaștri negri galbeni indigo/ femei brune blonde roșcate verzi/ bătrâni copii colombe câini./ pancarte eșarfe portrete fanfare.../ Un STADION?/ Nici vorbă despre magie alcool sinucidere./ În marea aglomerație/ contemplu Eșafodul-/ într-un loc mai ferit șobolanii/ rod însemnarea de pe tricoul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să recurgă la imagistica tradiționalistă, de influență pillatiană sau voiculesciană și tonalitate delicat elegiacă. Iată, spre ilustrare, câteva versuri dintr-un Interior retro: "E-atâta elegie în fereastră/ și-aștept așa din cărți să te desprinzi/ în rochia subțire și albastră/ ca irișii grădinii suferinzi.// Un gest al mâinii-n umbră rezemată/ pereții se desfac și la un semn/ dintr-un tablou pădurea fermecată/ răsună lung din fluiere de lemn// și arborii se caută sub humă/ și se-ntâlnesc cu rădăcini
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
l-am adus la dreaptă judecată/ să-l răstignești și smirna lui curată/ din craniul cât clopotnița s-o bem.// Nu râde nu de zdrențele de foc./ Prin sângele de aur mai scânteie/ în oboseală sânii de femeie/ și venele albastre nenoroc.// În el m-am ospătat și am dormit/ pe forma unei inimi: pat și masă/ din oul lui divin în morți se lasă/ până-n străfund sudoarea unui mit.// Chiar Maica mea odată l-a purtat/ pe dulci timpane presimțind
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nalt în ceară și în grai/ în pulberea de morți la desfătare/ slăvita curte urcă guri de rai". Sau primele două din Purificat și bun: "E oboseala inimii o tobă/ vestind în gol intrarea în tăcere/ când Doamna trece în albastra robă/ ca un apus de secol la galere.// Nu-i mai îndemni privirile alpine/ întârziind o tăinuită nuntă?/ picioarele putridelor albine/ în stupi de aur tremurul descântă". Or, în imaginarul creștin, albinele reprezintă mai mult decât "principiul vital al acestui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
divină, ba chiar ca emblemă a lui Hristos. Un alt detaliu esențial: în ebraică numele albinei, Dbure, și cel al cuvântului, Dbr, provin din același radical. Asociind feminitatea cu albinele și, simultan, cu regalitatea ("regină exilată", respectiv "Doamnă" înveșmântată în "albastră togă"), eruditul poet nu face altceva decât să sugereze legătura strânsă, chiar indisolubilă, dintre eros/ feminitate și logos. Dacă la început apariția personajului feminin în orizontul eului poetic marchează reinvestirea universului interior cu sens pur existențial, ulterior aceasta îi mijlocește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
asupra familiarității preferințelor și obiceiurilor sale: Pinay fumează pipă, îi place să meargă la pescuit, preferă apartamentul său de pe bulevardul Suchet, mobilat în stilul Empire, fastului palatelor naționale; "noul președinte, precizează "Paris-Match", se îmbracă cu stofe englezești sobre, gri sau albastre cu dungi albe, poartă doar pălărie neagră..." Pe cînd Cap de aur nu se integrează într-o viață socială obișnuită. Nu i se cunosc ascendenții, nu trăiește sub un acoperiș, nu a moștenit nimic; însuși locul nașterii sale e necunoscut
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
București, 1978; Delirul, București, 1975; ed. 2, București, 1975; ed. îngr. și pref. Ion Cristoiu, București, 1991; Viața ca o pradă, București, 1977; Cel mai iubit dintre pământeni, I-III, București, 1980; ed. I-III, pref. Eugen Simion, București, 1984; Albastra zare a morții, îngr. și pref. Mircea Iorgulescu, București, 1983; Scrieri de tinerețe, îngr. și introd. Ion Cristoiu, București, 1987; Creație și morală, îngr. Victor Crăciun și Corneliu Popescu, pref. Victor Crăciun, București, 1989; Scrisori către Aurora. Eugen Simion - Aurora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
de flori care ieșea clocotitor din două glastre, cădea în valuri dantelate și din mijlocul cărora se înălțau dorințele mele în chip de trandafiri albi, de crini cu potire de argint. În țesătura proaspătă străluceau albăstrelele, nu-mă-uita, viperine, toate florile albastre ale căror nuanțe, culese din cer, se potrivesc atît de bine cu albul. Nu erau oare două nevinovății, cea care nu știe nimic și cea care știe tot, un gînd de copil și unul de martir? Dragostea are blazonul ei
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de cine știe ce lampă fermecată l-a răpit, într-una din cele 1001 de nopți, din țara soarelui-răsare, învăluindu-l în neguri spre a putea ascunde în el dragostea unui Făt-Frumos. Castelul e ferit privirilor ca o comoară, dar domurile sale albastre, elegantele sale minarete, zvelte sau rotunjite pe la colțurile zidurilor groase, teraselor sale prelungi dominînd codrul cu fleșele sale firave ce se leagănă în vînt, semilunile întrețesute pretutindeni pe colonade te-ar face să te crezi mai degrabă în regatul Bagdadului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
stratificat, desenînd tot felul de chipuri bizare. De-a lungul pereților se înșiruie cîteva polițe slinoase, înțesate de carafe ciobite și cu luciul șters de vreme, inele de metal pentru sulul șervetelor, teancuri de farfurii din porțelan gros, cu chenar albastru, fabricate la Tournai. Într-un ungher se află un dulăpior cu despărțituri numerotate, în care se țin șervetele clienților, pătate de sosuri ori de vin. Mai sînt apoi sumedenii de mobile, vechi de cînd lumea, care nu și-au găsit
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
26) Charlotte Shearer merită să fie prezentată în toată splendoarea celor 75 de ani ai săi. Slabă, adusă de spate în mod iremediabil, tîrîndu-și bietele picioare în niște papuci pe care abia poți să-i numești papuci, dar cu ochi albaștri, ștrengărești, cu riduri în formă de trompetă și nasul în aceeași notă. Notă de umor. Charlotte este o femeie veselă. Dintotdeauna a fost. În ciuda greutăților, a stărilor de depresie și loviturilor sorții, Charlotte Shearer a ales mereu, în fața oricărui fel
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fîstîcit. Cu toate că nu era prea lat în spete, surtucul de postav verde, cu nasturi negri, îl strîngea pesemne pe la subsuori și lăsa să se vadă prin deschizătura răsfrîntă a mînecii niște încheieturi roșii, deprinse să fie goale. Pulpele, în ciorapi albaștri, îi ieșeau din niște pantaloni gălbui, întinși prea tare de bretele. Era încălțat cu niște bocanci grei, prost văcsuiți, cu tălpile țintuite. Gustave Flaubert, Doamna Bovary, p. 24 După cum putem observa, se trece de la părul personajului la umerii săi fără
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Cum el lucra pentru prima oară prin locurile acelea, făcuse totul cu multă îngrijire, și la sfîrșitul mesei aduse chiar el un tort gros, care stîrni strigăte de admirație. (P3) La temelia lui era mai întîi un pătrat de carton albastru, care înfățișa un templu cu portice, colonade de stuc, și, jur-împrejur, statuete în firide împodobite cu stele de hîrtie aurită; (P3') urma apoi, la etajul al doilea, un turn din prăjitură de Savoia, înconjurat de mici fortificații din angelică, migdale
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
decolorate, vechi și urîte precum grămezile de boarfe de la Morgă. Și pe un scaun de paie, pălăria de mătase, singura sa pălărie care stătea căscată larg, gata parcă să primească pomana. Pereții acoperiți cu o hîrtie gri, imprimată cu buchețele albastre, aveau tot atîtea pete cîte flori, pete vechi, îndoielnice, de a cărei proveniență nu puteai să-ți dai seama, muște strivite sau pete de ulei, urme unsuroase de degete sau stropi de spumă de la chiuveta la care se spăla. Totul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lucru este sigur: e frumoasă și panicată pe această stradă puternic iluminată. Mică, mai degrabă blondă, cu ochi mari și alungiți ce strălucesc și care, parcă rătăciți, vor să surprindă mai multe lucruri deodată. 15. Ochii săi sînt atît de albaștri încît nu poți să te gîndești că o muritoare ar putea să mai aibă alții la fel; poate doar morții să mai aibă așa. Nu trebuia decît să-și lase pleoapele în jos pentru a arăta candoarea chipului său nespus
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
din doc gri se ridica pînă la șolduri și îi stătea tot adunat pe burtă, în timp ce pantalonii, fără tălpici, i se ridicau pînă la genunchi, lăsînd să se vadă gambele înroșite, de cît erau frecate de trăgătoarea șeii și ciorapii albaștri căzuți peste papuci. (p 4) Hamul animalului era legat cu fel de fel de sfori; hainele cavalerului erau și ele cusute cu fire de ață neagră și roșie, la întîmplare; petece de toate culorile, pete de toate formele, pînză ruptă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Clasicii în perspective comparatiste, se oprește îndeosebi asupra lui Eminescu, studiat în raport cu filosofia kantiană și cu literatura germană; adevărate „mostre” care surprind prin densitate și varietate sunt capitolele Eminescu și Richard Wagner în spiritul doctrinei lui Schopenhauer și Dosarul „Florii albastre”. Sunt evidențiate și problemele de traducere a poeziei lui Eminescu sau receptarea lui printre germani. Alți scriitori analizați sunt Coșbuc (George Coșbuc și poeții germani din secolul XIX-lea), Ioan Slavici, Al. A. Philippide, Emil Isac. De asemenea, este reliefată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
București, 1974; Acești îngeri triști, București, 1976; Împăratul norilor, București, 1976; Ploile de dincolo de vreme, Cluj-Napoca, 1976; Virgule, Cluj-Napoca, 1978; Viața și opera lui Tiron B., vol. I: Iepurele șchiop, București, 1980, vol. II: Podul de gheață, Cluj-Napoca, 1982; Leul albastru, pref. Cornel Ungureanu, București, 1981; Câinele de fosfor, București, 1982; 9, postfață Val Condurache, Iași, 1982; Rezervația de pelicani, București, 1983; Galaxia Grama, București, 1984; Orașul îngerilor, București, 1985; Teatru, I-II, îngr. Valentin Silvestru, București, 1985-1987; Moara de pulbere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
plîngea amarnic, pentru că o mașină de gărzi mobile o culesese la ieșirea dintr-un liceu, pentru a o trimite la Drancy. Îl văd în picioare, în lumina murdară a acelei după-amieze de sfîrșit de iarnă, privindu-mă cu ochii lui albaștri, limpezi, cu multiple licăriri, țîșnind din masca sa răvășită, atît de demn, atît de calm, cu acel zîmbet afectuos și ironic, indicibil, în fața emoției pe care nu mi-o puteam stăpîni"2. Episodul este cunoscut. Jean Paulhan i-a prevenit
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în timpul iernii. Din lectura acestei povestiri, elevii au înțeles importanța deosebită pe care pițigoii o au pentru stârpirea ouălor insectelor dăunătoare din grădini și livezi. E datoria noastră, a tuturor, de a ajuta aceste păsări mici cât nuca, cu scufițe albastre, pentru a rezista zilelor geroase de la noi din țară. Textul „Puiul de căprioară”, de Virgil Carianopol scoate în evidență fapta bună a lui Mihai care a îndrăgit puiul de căprioară fugărit de lup. Datorită grijii deosebite pentru acest animal, el
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]