26,366 matches
-
localului. Atunci au fost chemați jandarmii călări, cari au venit în cap cu comandantul lor, căpitanul Tulea. Căpitanul Tulea primind ordinul să șarjeze pe alegători, unul dintre aceștia, un croitor, văzându-se amenințat ca să fie răsturnat de calul acestuia, îi apucă calul de dârlogi: căpitanul Tulea ripostă cu o lovitură de sabie, crestându-i urechea. Dându-se de știre la statul major al opoziției, Nicolae Fleva și Ion Câmpineanu veniră să restabilească liniștea. La culoarea de Roșu la ospelul comunal însă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
le-a fost amîndurora copilăria. Ce se întîmplase? După moartea primei sale soții, bunicul, rămas cu trei fete, s-a recăsătorit. Melixina, noua nevastă, i-a făcut, unul după altul, cinci copii. „Mică, șireată și rea”, „Mamuca”, pe care am apucat-o și eu, a căutat să-l determine pe bunicul să-și înstrăineze fetele. „Om blajin” și cu oarecare stare, la început el nici n-a vrut să audă de una ca asta: își iubea copiii fără discriminare, fie că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost la dezvelirea „statuii lui Pătrășcanu”. Avea o figură de pensionar arțăgos și mîinile ocupate cu sacoșele de piață. Pînă să zic da, a început să-mi turuie cine a fost Pătrășcanu, „pe care voi ăștia tineri nu l ați apucat”. Una din concluziile turuiturii sale: pe Pătrășcanu „l-au omorît ai lui, comuniștii”. Apoi că sărbătoarea de azi (75 de ani de la nașterea lui L.P.) s-ar datora faptului că „a știut nevastă-sa pe unde să umble și să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
închis. Galbenă spre negru, pielea feței îi este invadată ici-colo de peri lungi, țepoși. Din partea dreaptă a bărbiei, peste pliul broboadei saltă un neg cît o măslină. Lena a întîmpinat-o cu o bunăvoință exagerată, cerîndu-i, chiar înainte ca baba să apuce a mînca, să-i ghicească în palmă. „Madam Zodieru” nu numai că arată ca o vrăjitoare, dar și are reputația de chiromantă perspicace. Odinioară - mi se spune - Georgeta Mircea Cancicov, cunoscuta scriitoare, și alte mari doamne ale orașului îi trimeteau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
carte”, cît și prin publicistica pe care o „practic(ă) cu pasiune”, dar mai ales, a accentuat el, „prin această carte”. Cînd V.G. a insistat să afle ce „mesaj militant” are Lumea în două zile, B. (pe care l-a apucat dintr-odată obișnuitul sughiț nervos) i-a expus astfel intențiile avute: a urmărit „limita pînă la care se poate glumi”(1) și a arătat că „nu se poate glumi cu lucrurile serioase” (2). Rezumatul temei mi s-a părut onest
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Bălăiță un amor-propriu ținut bine în frîu mai înainte. Nu-i mai place, de pildă, să fie strigat „Gigi” de „colegii” de la ziar, ale căror abordări familiare le suporta pînă de curînd. N-a bruscat încă pe nimeni, dar îl apucă sughițul cînd se întîlnește cu Jămneală și acesta îl ia cu „Ce mai faci, Gigi?” La fel, cînd dă cu ochii de Mitu. De la „Ateneu”, sînt singurul care nu i-a spus niciodată așa, ci „Jorj”, „coane Jorj”. Între noi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trimis. Acest argument părîndu-i-se insuficient pentru a explica „porcăria”, după o clipă a mai adăugat unul: „nu-i exclus ca la mijloc să fie și o «lucrătură» a lui Constantin Țoiu”. „Ce motive ar avea?”, l-am întrebat. N-a apucat să-mi răspundă. Ne-a salutat Ilie Boca. Discuția s a întrerupt. Ne-am despărțit și n-am mai reluat-o. *„Adie un vînt înmiresmat... / Rîzînd, glumind a și trecut viața”, cîntă Raju și Tanu, personajele din Prietenii mei, elefanții
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
halou uriaș, fascinant. Cineva fu de părere că, în absența lui Ceaușescu, orașul a fost bombardat de ruși, dar un bărbat mai în vîrstă l-a contrazis spunînd că a fost cutremur: e sigur de asta, pentru că el l-a apucat și pe cel din 1940. Fără să mă gîndesc la posibilitatea unei repetări a seismului, m-am dus să-mi strîng fișele și să-mi iau paltonul de la garderobă. Apoi, într-o stare confuză, am pornit spre centru. De regulă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a procedat bine cum s-a procedat etc. Lipea, totuși, de formă, la sfîrșitul cuvîntului său un angajament, apoi se întorcea să le soilească. Gras, față rotundă, roșie, satisfăcut și neglijent în costumul din stofă bună, părea menit să apuce bătrînețea. De altfel, cică de curînd și-ar fi „turnat” o vilă în centrul orașului. Dar, iată încă un exemplu frapant!, socotelile oamenilor nu sînt aceleași cu socotelile lui Dumnezeu. Funeraliile sale vor fi de o amploare indecentă: va fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
decît orice. încercările de a-l evita și toate celelalte precauții s-au dovedit inutile. Ba, dimpotrivă, ele par a fi cele care declanșează tensiunea. E ca și cum ai trece o punte spunîndu-ți mereu: „Nu mă clatin, nu mă clatin!” Nu apuci însă să faci ultimul pas și ceea ce nu voiai să se întîmple se întîmplă: aluneci, cazi! Intuiesc mecanismul: e reiterarea de către un demon de duzină nesățios a ceea ce credeam distrus în lumina conștiinței, e amplificarea crescîndă a spaimei că sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ar pierde. *Mă mir că există recenzenți pentru Marele cîntec de Mihail Diaconescu. Normal ar fi ca aceștia să decline oferta, întrucît, aproape sigur, le lipsește competența în domeniul istoriei străromâne. În ciuda simpatiei mele pentru romancierul piteștean, nu m-aș apuca de o asemenea treabă. Îmi amintesc că Perpessicius citează undeva o mărturie a lui Edmond Jaloux, care refuza cinstea de a scrie despre biografiile romanțate, numeroase atunci, „cîtă vreme nu stăpînește singur datele istoriografice, deopotrivă cu autorul” (Opere, 9, p.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ionescu? Dar capriciile și scenele repetate? Maruca n-a fost la înălțimea fidelității lui Enescu. Ea nu „și-a înghițit trecutul”!... După ce și-a notat întrebările adresate de niște profesori, Paul Anghel (despre care, în treacăt fie spus, n-am apucat să scriu nici o cronică sau recenzie, întrucît în redacție de cărțile sale se ocupă Sporici, fostul lui coleg de liceu; personal îl consider mult mai bun ca eseist decît ca prozator) a început cu „partea biografică”, relevînd că în Bacău
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Eram într-o casă în care se făceau pregătiri pentru o reuniune a foștilor mei colegi de studenție. O aniversare? Un revelion? Mă mișcam dezinvolt, amuzat, printre cei ce se agitau în încăpere, dar la un moment dat m-a apucat plînsul că n-o să mai fiu la revelionul (dacă asta ocazionase întîlnirea noastră) următor. Atunci visul s-a tulburat. în ultima lui secvență călătoream pe acoperișul unui autobuz deteriorat. O mulțime apărută de nu știu unde încerca să oprească „hardughia”. Cînd a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-mi articulez un drum nou, drept. În tot acest interval să am un singur vis, acela că lucrez la cele cinci cărți care ar reprezenta norma mea pe viață de „om al condeiului”. Apoi, odată revenit la normal, să mă apuc de treabă! *A murit locotenent-colonelul (r.) „Aurică” Scărlătescu, un om de o politețe impecabilă, un militar de manual, „ca în filme”. Înalt, locvace, privire mobilă, ardentă, a vrut mereu să știe mai mult decît cei cu care lucra. Astfel că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
autorii „Manifestului Crinului Alb”. Politicește, acesta era de dreapta, iar Petre Pandrea, coautor la același „Manifest”, de stînga. Și totuși cei doi erau prieteni. După război, S.P. a clacat: a ajuns portar la o fabrică din Hunedoara, apoi s-a apucat de băut. Spunea că nu i-i rușine, pentru că a te îmbăta e omenește!... Pe ștefan Bârsănescu, cumnatul lui Sorin Pavel, care, după reforma din ’48 a învățămîntului, a fost angajat de Cristofor Simionescu ca „om de serviciu”, dar preda
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
către ele. A devenit rău: „Gura, fă, că împuțiți locul! Balabustelor! Trei ca voi nu încap în jumătate de autobuz!” O clipă țigăncile au părut încurcate. Una chiar a roșit. Lumea din jur rîdea în hohote. Dar țigănușul n-a apucat să-și savureze victoria: cea mai în vîrstă l-a poftit să-i mănînce „ghiocul”! Plus alte vorbe „condimentate”. Deși după episodul rebotezării lui Milarepa în Marù n-ar fi trebuit, am fost consternat să aflu (eram la Gîrleni, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bun! Ceva asemănător cu vorba cunoscută a lui Molișre: «Je prends mon bien où je le trouve». O. are aptitudini de «transformism» (plagiator e prea mult spus). Dedesubturile acestei răfuieli sînt însă, din cît intuiesc, altele, prozaice”. N-am mai apucat să i le expun, căci a venit N.: palid, încovoiat, ținîndu-se cu o mînă de stomac. „Mă arde”, a zis așezîndu-se în fotoliu. *De la moartea părinților, martie e luna peste care pășesc în vîrful picioarelor, cu îngrijorări ce depășesc mult
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cei doi. Nedumerit, băiatul a întrebat-o: „Ce s-a întîmplat, mamă?” „S-a întîmplat - a răspuns ea înțepată - că dumneaei (și a arătat spre viitoarea noră) nu știe că geanta are două torți. Am venit să-i arăt!” A apucat de-o „toartă”, Ionică de alta, și tustrei au urcat în tăcere dealul. * Cînd citesc ori aud laude la adresa Conducătorului, ceea ce mă jenează e lipsa lor de măsură. Multe dintre ele ar trebui refuzate chiar de către cel lăudat. Oare nimeni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oamenii dumneavoastră iau cu sacul. Asta nu vedeți?” „Să ia, că doar e pămîntul lor”, a răspuns iarăși brigadiera. „Dacă e al lor, de ce nu-l muncesc, și așteaptă să vină alții să le facă treaba, fără plată?”, a mai apucat să zică directoarea. „și fără mîncare”, trebuia adăugat. *Încrederea autorităților în puterea lor s-a manifestat ostentativ prin publicarea cu numai cîteva zile înainte de alegeri a unui decret impopular privitor la reducerea consumurilor de electricitate și gaze. În alte țări
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
luase de la București, ca membru în conducerea „Tineretului Țărănist”. Pentru propagandă, cei de la centru dădeau bani („puteai să ceri o valiză”) și manifeste avînd ca simboluri „Ochiul” („Votați ochiul, ca să vedeți soarele!”) și „covrigul”. Hăituit de adversari, n-a mai apucat să le răspîndească. Le-a ascuns la mama, care le-a dat utilizarea amintită. Alegerile - fapt sigur - au fost măsluite, responsabil cu măsluirea, pe Moldova, fiind un udeștean de-al nostru: generalul Nicolae Ciubotaru. Acesta intrase în serviciul lui Petru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu poate ști niciodată cînd o să moară”. „Ca și nașterea, moartea e înscrisă în noi”. Însă - recunoaște el - această teorie nu-l ajută să-și învingă teama de moarte, căci durerea îi amintește mereu de ea. Vorbește repede (eu nu apuc să zic decît „da” sau „nu”), împrăștiat, abuzînd de considerații lăturalnice, pentru că îi este frică (îmi repetă) că n-are să apuce a spune ceea ce ar vrea și trebuie să spună. E neliniștit chiar și pentru neliniștea pe care, murind, o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-l ajută să-și învingă teama de moarte, căci durerea îi amintește mereu de ea. Vorbește repede (eu nu apuc să zic decît „da” sau „nu”), împrăștiat, abuzînd de considerații lăturalnice, pentru că îi este frică (îmi repetă) că n-are să apuce a spune ceea ce ar vrea și trebuie să spună. E neliniștit chiar și pentru neliniștea pe care, murind, o va transmite celorlați. „Dacă le-aș mărturisi toate astea medicilor - încheie el -, m-ar trimite la Mărcuța!” Exasperările sale vin dintr-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pierzi timpul cu treburi nepotrivite. Chiar dacă ar fi să trăiești șaizeci sau șaizeci și cinci de ani, cum speri, vezi că nu mai ai mult. Anii trec ca umbra. Cu conflictele, cu decepțiile tale, cu ritmul tău lent, discontinuu n-ai să apuci să termini cele cinci cărți proiectate!” încerc astfel să mă baricadez împotriva obsesiei. Însă liniștea la care ajung e din păcate precară. „și dacă totuși?...”, izbucnește din cînd în cînd gîndul cel negru. Și iarăși iau de la capăt neutralizarea lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
altul etc. Sedentar sînt doar fizic, în preocupări sînt migrator. În stema mea de hîrtie ar trebui să figureze și o „roză a vînturilor”. Caut diversitatea, meridianele îndepărtate, contrastele. Cînd mă scol, nu știu prea bine de ce am să mă apuc. Abhor planificările. Nu rezist tentației de a începe cu ceea ce-mi iese în cale. De aci numeroase amînări și încurcături. Acest gen de imaturitate îmi dă iluzia unei neconsumate tinereți, ca să nu zic adolescențe, și dreptul la un viitor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a privit cu recunoștință și mi-a întins mîna. I-am întins-o și eu, dar numai pentru o clipă, căci a vrut să mi-o sărute, ca la popi. Am plecat, iar el a rămas pe loc. N-am apucat să fac cinci pași, și a început să strige după mine: „Un om bun, un om de treabă, un om gospodar (sic!)!” Mai mulți curioși au ieșit pe balcoane. Neștiind ce se întîmplă, unul dintre ei mi-a zis: „Individul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]