25,038 matches
-
liceul la Mănăstirea Dealu și își ia bacalaureatul în 1927. Este licențiat în matematică la Universitatea din București în 1930. În perioada 1931 - 1953 funcționează ca profesor pe la diferite școli secundare din diverse orașe. În 1946 este numit asistent la Catedra de Geometrie a profesorului Gheorghe Vrânceanu, în 1952 lector. În 1960 obține titlul de conferențiar la aceeași catedră. În paralel cu activitatea didactică, în perioada 1952 - 1955 funcționează ca cercetător la Institutul de Matematică al Academiei, la secția de geometrie
Andrei Dobrescu () [Corola-website/Science/330492_a_331821]
-
în 1930. În perioada 1931 - 1953 funcționează ca profesor pe la diferite școli secundare din diverse orașe. În 1946 este numit asistent la Catedra de Geometrie a profesorului Gheorghe Vrânceanu, în 1952 lector. În 1960 obține titlul de conferențiar la aceeași catedră. În paralel cu activitatea didactică, în perioada 1952 - 1955 funcționează ca cercetător la Institutul de Matematică al Academiei, la secția de geometrie. Începând cu 1965, este profesor la Institutul de Construcții. Pronin de la lucrările clasice ale lui W. Willing și
Andrei Dobrescu () [Corola-website/Science/330492_a_331821]
-
al Republicii Moldova. În perioada 2000-2008 activează ca secretar literar al Teatrului Național “Mihai Eminescu” din Chișinău, unde fondează Gazeta Teatrului Național. Din 2008 până în 2009 este secretar literar al Teatrului “Eugene Ionesco” Din 1993 până în 2000 Larisa Turea colaborează la catedra de sociologie, ASEM fiind, din 1995 în 2008, cu intermitențe lector superior, Facultatea de Jurnalism și Științe ale comunicării, USM unde predă un Curs special de publicistică literară, “De la Eminescu și Caragiale la Ionesco”. Printre discipolii Larisa Turea, de la care
Larisa Turea () [Corola-website/Science/331053_a_332382]
-
la Fundația Lokahi. În 2007, el a aplicat cu succes pentru profesorat în studii islamice la Universitatea din Leiden, dar apoi a refuzat să ocupe poziția, invocând motive profesionale. Începând cu septembrie 2009, Ramadan, a fost numit în funcție la Catedra de Studii islamice contemporane de la Universitatea Oxford. Ramadan a stabilit mișcarea musulmanilor elvețieni ” Mouvement des Musulmans Suisses”, care se angajează în diverse seminarii interconfesionale . El este un consilier al UE pe probleme religioase și a fost solicitat pentru consultanță de către
Tariq Ramadan () [Corola-website/Science/331110_a_332439]
-
Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București), promoția 1958. A fost căsătorită cu dr. Mircea Rădulescu, apoi cu dr. Petre Mincu. A avut doi fii, pe George Mihail Mincu Rădulescu și pe Alexandru Ioan Mincu. Asistent universitar la catedră de Sănătate Publică a UMF și director al policlinicii Stela, apoi director policlinica Batiștei și director al spitalului Ion Cantacuzino din București (1981-1989). Medic șef al sectorului ÎI din București (1979-1983). Medic primar și doctor în Medicină Socială și Sănătate
Mioara Mincu () [Corola-website/Science/331174_a_332503]
-
universități), continuând concomitent studiul dreptului. Matematica a constituit o preocupare majoră, mai ales după ce a urmat cursurile lui Jérôme Lalande, cu care mai târziu a legat o strânsă relație de colaborare. Prin intermediul lui Nicolas de Condorcet, i se oferă o catedră la Berlin și un loc la Academia Franceză. În timpul Terorii Iacobine se retage la Evreux, ca apoi să fie rechemat la Paris pentru a face parte din Convenția Națională. În această calitate, a propus înființarea Școlii Centrale, a promovat libertatea
Charles-François Dupuis () [Corola-website/Science/331184_a_332513]
-
la Academia de Stiinte a Moldovei, Institutul de Istorie, Stat și Drept, devenind doctor habilitat în drept. Între 1994 - 2002 a activat la Academia de Poliție „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de lector superior, conferențiar universitar, șef-adjunct de catedră, șef catedră, decan al facultății de drept, director al liceului militar a MAI. Din 2003 până în 2010 a fost director al departamentului Administrare Publică din cadrul Academiei de Administrare Publică de pe lîngă Președintele Republicii Moldova, iar din anul 2010 până în august 2013
Oleg Balan () [Corola-website/Science/334036_a_335365]
-
de Stiinte a Moldovei, Institutul de Istorie, Stat și Drept, devenind doctor habilitat în drept. Între 1994 - 2002 a activat la Academia de Poliție „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de lector superior, conferențiar universitar, șef-adjunct de catedră, șef catedră, decan al facultății de drept, director al liceului militar a MAI. Din 2003 până în 2010 a fost director al departamentului Administrare Publică din cadrul Academiei de Administrare Publică de pe lîngă Președintele Republicii Moldova, iar din anul 2010 până în august 2013 a fost
Oleg Balan () [Corola-website/Science/334036_a_335365]
-
de semantică și literatură comparată. Este unul dintre primii comparatiști ai literaturii române și este recunoscut drept unul dintre cei mai buni specialiști ai noștri în problemele versificației. Deși era îndreptățit, prin activitatea și competența sa multilaterală, să primească o catedră universitară (în domeniul istoriei literaturii române și al esteticii literare), aceasta nu i-a fost încredințată decât în 1918, la Universitatea din Iași, cu puțină vreme înainte de a muri, pe neașteptate, din cauza unei pleurezii. A scris o "Istorie a literaturii
N. I. Apostolescu () [Corola-website/Science/334055_a_335384]
-
în limba engleză, acreditată în SUA). În 2008, Gheorghe Moroșanu primește titlul de „egyetemi tanár” (cel mai înalt titlu academic în învățămîntul superior din Ungaria) de la președintele Ungariei. A deținut mai multe poziții administrative între care aceea de șef de catedră la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1992-1996) și șef al Departamentului de Matematici al Universității Central Europene din Budapesta (2004-2012). Gheorghe Moroșanu începe, din proprie inițiativă, colaborarea cu revista „Gazeta Matematică”, seria B, încă din anii de liceu, continuând
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
întoarce și între 1943-1951 este angajat la CFR. Acolo realizează "Sudura electrică a firelor de telecomunicații" și "Instalația de teleconferință telefonică", premiate în 1949. În 1948 devine profesor suplinitor la IPT la disciplina „Tehnica curenților slabi”, iar în 1952 șeful catedrei de Măsuri Electrice, pe care o va coordona până la pensionare, în 1983. Din 1960 s-a dedicat domeniului calculatoarelor, în special părții electronice a lor. A realizat prima din România, realizare pentru care a primit Premiul Academiei Române. Începând din 1960
Alexandru Rogojan () [Corola-website/Science/334089_a_335418]
-
bazat pe principiile calculatorului , calculator finalizat în 1973. În 1963 susține cursul de „Calculatoare automate și programare”. În 1965 înființează la IPT prima secție din România de specializare în calculatoare, prima promoție fiind cea din 1966. În 1965 devine șeful catedrei de Electronică și Calculatoare, atunci înființată. În 1973 scrie cursul "Calculatoare numerice" în trei volume. În calitate de profesor universitar, în 1966 primește dreptul de a fi conducător de doctorat, deși el însuși își susține doctoratul la Institutul Politehnic București abia în
Alexandru Rogojan () [Corola-website/Science/334089_a_335418]
-
prestigioase universități din S.U.A., înrâurind notabil formarea unui număr considerabil de artiști americani. După depășirea unei inițiale faze expresioniste, precum și a unei raționalități excesive induse de Bauhaus, Albers aderă, în 1936, la American Abstract Artists Association. În perioada 1953-1960 conduce catedre de învățământ artistic universitar în Chile, Peru și R.F. Germania („Hochschule für Gestaltung“ din Ulm). De la sfârșitul celui de‑al cincilea deceniu realizează așa‑zise Constelații structurale (de pildă, Indicating Solids, 1949), un ciclu de desene oferind reprezentări întrepătrunse arhitectonic
Josef Albers () [Corola-website/Science/334155_a_335484]
-
1932 diplomă de licență în Litere și Filosofie, paralel frecventează la Cluj Seminarul Pedagogic Universitar pe care il absolvă tot în 1932 cu media 8,50, După absolvirea studiilor universitare de la București și Cluj, a funcționat că professor suplinitor la catedră de limba franceză a Școlii Normale Ortodoxe de Băieți "Andrei Șaguna” din Sibiu între anii 1934-1937. Ca student la Facultatea de Litere și Filosofie a partecipat la sfârșitul lunii aprilie 1929 la o ședință a primului cuib legionar din capitlala
Nicolae Petrașcu (om politic) () [Corola-website/Science/334279_a_335608]
-
în urmă cu „făinăreasa” Ada Razu). Toate cele trei căsnicii s-au realizat din interes: Elena a vrut să-l pedepsească pe fostul logodnic, doctorița Lina a dorit să dobândească un statut social superior, ajutându-și soțul să obțină o catedră universitară, în timp ce prințul Maxențiu și Ada Razu au încheiat o căsătorie de conveniență, din care primul a făcut rost de bani pentru a răscumpăra moșia Plăesele, în timp ce „făinăreasa” a obținut un titlu nobiliar. Multe întâmplări sunt relatate de către Mini și
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
cu aspirațiile lor rasiale și nationale, după modelul metodelor științifice utilizate de Germania si Italia față de evreii lor. În decembrie 1942 Hadj Amin a ținut un discurs la inaugurarea Institutului Central Islamic din Dresda, unde i s-a oferit o catedră de onoare. În cuvântarea sa, el a înfierat pe cei pe care i-a considerat agresori contra musulmanilor, și anume „evreii, bolșevicii și anglo-saxonii”. La 1 martie 1944, vorbind la Radio Berlin, al-Husseini a spus: „Arabi, ridicați-vă ca un
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
mulțimilor. Și-a început cercetări cu o bursă a Fondului Național de Cercetări Științifice (FNRS). În 1985 a fost numit profesor universitar la universitatea sa urmată precum și la Institut des Hautes Études Scientifiques în Franța. În aceeași perioadă, a obținut catedra J.L. Doob la Universitatea Illinois, Urbana-Champaign. În 1988, a devenit profesor la Universitatea Ebraică din Ierusalim și în 1991 la California Institute of Technology. Din 1994 este detașat de la IHÉS și este profesor la Institutul pentru Studii Avansate (IAS) din
Jean Bourgain () [Corola-website/Science/335182_a_336511]
-
1981 până în 2003 a fost profesor universitar la Universitatea Paris-Dauphine. În momentul respectiv a condus, printre altele, teza de doctorat lui Cédric Villani. Din 1992 este și profesor de matematică aplicată la École polytechnique. În 2002 i-a fost atribuită catedră „Ecuații cu derivate parțiale și aplicații” la Collège de France. Este cunoscut de studenții sub porecla „PLL”. A lucrat despre întregul domeniu ecuațiilor neliniare cu derivate parțiale (EDP neliniare). Cu Michael G. Crandall a introdus conceptul de „soluție de vâscozitate
Pierre-Louis Lions () [Corola-website/Science/335158_a_336487]
-
introdus noțiunea de cohomologie ciclică. În 1982 a fost laureat cu Medalia Fields, cea mai înaltă distincție în matematică, pentru lucrările sale la algebra de operatori. În 1984 a fost numit la Collège de France, unde i-a fost atribuită catedra „Analiză și geometrie”, pe care o ocupă până în prezent.
Alain Connes () [Corola-website/Science/335181_a_336510]
-
nuvela „Moș Gheorghe” („Adevărul”, suplimentul cultural „Literatură și Arte”) 1910 și 1911: repetitor la Școala de Limbi Orientale din Paris 1912-1913: lector de limba română la „École des Langues Orientales” din Paris 1.09.1913-5.11.1937: profesor titular la Catedra de Arheologie și Antichități, Facultatea de Litere și Filosofie, Universitatea Mihăileană Iași 1.07.1916-5.11.1937: fondator și director al Muzeului de Antichități Iași; O. Tafrali, „precursor al muzeologiei contemporane, exponatele micului său muzeu fiind astfel nucleul în jurul căruia
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
acestuia ca profesor de chirurgie teoretică la Praga (în 1814, "Dr. med. Univ." tot acolo). În Războaiele Napoleoniene din 1813-1814, el sa remarcat în grija răniților. În 1820 medicul a devenit succesorul lui Jan Nepomuk cavaler de Nádherný (1772-1860) la Catedra de Farmacologie de Stat, lucrând mai întâi în institutul anatomic ca profesor de Medicină Legală. Apoi a fost stabilit ca profesor de patologie specială și terapie precum medic primar (1828), în 1836 profesor de fiziologie. În anii 1825-1836 a avut
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
(la naștere:Gheorghe Lusztig, născut la 20 mai 1946 la Timișoara) este un matematician american, evreu originar din România, profesor de matematică la catedra Abdun-Nur de la Institutul Tehnologic Massachusetts. Între anii 1999-2009 a fost profesor la catedra Norbert Wiener. s-a făcut cunoscut pentru contribuțiile sale la teoria reprezentărilor, mai ales în grupurile algebrice. Acestea includ noi concepte fundamentale, între care varietatea Deligne-Lusztig și
George Lusztig () [Corola-website/Science/335279_a_336608]
-
(la naștere:Gheorghe Lusztig, născut la 20 mai 1946 la Timișoara) este un matematician american, evreu originar din România, profesor de matematică la catedra Abdun-Nur de la Institutul Tehnologic Massachusetts. Între anii 1999-2009 a fost profesor la catedra Norbert Wiener. s-a făcut cunoscut pentru contribuțiile sale la teoria reprezentărilor, mai ales în grupurile algebrice. Acestea includ noi concepte fundamentale, între care varietatea Deligne-Lusztig și polinoamele Kajdan-Lusztig. După aprecierea lui R. W. Carter, „Opera lui Lusztig se caracterizează
George Lusztig () [Corola-website/Science/335279_a_336608]
-
1976, paginile 103-161) a folosit coomologia l-adică pentru a construi reprezentări lineare ale unor grupuri Lie finite. Ìn 1978 a devenit profesor la facultatea de matematică a MIT - Massachussets Institute of Technology. La MIT, George Lusztig este șef al catedrei Abdun-Nur de matematică și a al catedrei Norbert Wiener (1999-2009). În 1984 a indicat toate reprezentările grupurilor Lie simple finite. În lucrarea "Representation of Coxeter groups and Hecke algebras" (Inventiones Mathematicae vol.53, 1979, p. 165) Kazhdan și Lusztig au
George Lusztig () [Corola-website/Science/335279_a_336608]
-
adică pentru a construi reprezentări lineare ale unor grupuri Lie finite. Ìn 1978 a devenit profesor la facultatea de matematică a MIT - Massachussets Institute of Technology. La MIT, George Lusztig este șef al catedrei Abdun-Nur de matematică și a al catedrei Norbert Wiener (1999-2009). În 1984 a indicat toate reprezentările grupurilor Lie simple finite. În lucrarea "Representation of Coxeter groups and Hecke algebras" (Inventiones Mathematicae vol.53, 1979, p. 165) Kazhdan și Lusztig au introdus polinomul purtând numele lor (și au
George Lusztig () [Corola-website/Science/335279_a_336608]