25,640 matches
-
din Tours menționează că sunt unii care se aventurează să sugereze că Theuderic "ar fi putut" avea legătură cu acest fapt. Radegunda a fost apoi nevoită să ia de soț pe regele Clotar I, în vreme ce soția lui Hermanfrid, Amalaberga a fugit în teritoriul ostrogoților, ducând acolo și pe copiii ei, Amalafrid și Rodelinda. Amalaberga a fost ulterior capturată de către generalui bizantin Belisarie și trimisă la Constantinopol, în timp ce Amalafrid va deveni general iomperial, iar Rodelinda se va căsători cu regele Audoin al
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
Trinity le-a dat mormonilor caii furați de la maior. Trinity este pe punctul de a se căsători cu cele două fete mormone atunci când află cu groază că a fi mormon căsătorit înseamnă, de fapt, că va trebui să lucreze. El fuge și se duce după Bambino. Dar fratele lui nu vrea să-l ia cu el și-l dirijează în direcția opusă. Râzând, Trinity îl dirijează pe adevăratul șerif (care a venit în căutarea lui Bambino), în direcția în care plecase
Mi se spune Trinity () [Corola-website/Science/328542_a_329871]
-
1895 Arthur Nikisch a devenit principalul dirijor și a fost urmat în 1923 de Wilhelm Furtwängler. În ciuda schimbărilor în conducere orchestra a continuat să interpreteze în cea mai mare parte a celui de-al Doilea Război Mondial. După ce Furtwängler a fugit în Elveția în 1945 Leo Borchard a devenit dirijorul principal. Acest post a fost deținut doar câteva luni deoarece Borchard a fost împușcat și omorât accidental de forțele americane ce ocupaseră Berlinul. Sergiu Celibidache a preluat astfel postul și l-
Orchestra Filarmonică din Berlin () [Corola-website/Science/328548_a_329877]
-
amoroasă cu Cunigunda de Eisenberg. Aceasta i-a născut doi copii: o fiică, Elisabeta în 1269, și un fiu, Albert ("Apitz") în 1270. Când a descoperit adulterul și nașterile ilegitime, Margareta a părăsit Wartburg în 24 iunie 1270 și a fugit la Frankfurt pe Main, unde a murit în 8 august al aceluiași an. Cei doi fii mai mici, Frederic și Diezmann au fost puși sub îngrijirea unchiului lor, Dietrich de Landsberg. Henric, cel mai vârstnic, a dispărut în Silezia în
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
arestat de Gestapo și internat pentru opt luni în Lagărul de concentrare Heuberg, pentru participarea la plănuirea unei greve generale împotriva acaparării puterii de către național-socialiști. A fost exoflisit din justiție. În 1936 s-a refugiat în Danemarca. De acolo a fugit în Suedia, cu ajutorul localnicilor, când naziștii au început deportarea evreilor din Danemarca către lagărul Theresienstadt. În Suediat a înființat împreună cu Willy Brandt, viitorul cancelar social-democrat, revista Sozialistische Tribüne (). În 1949, s-a întors în Germania, unde a devenit director al
Fritz Bauer () [Corola-website/Science/328600_a_329929]
-
a avut loc pe 8 ianuarie 2013, în cinematograful Lichtburg din Essen, iar filmul a început să ruleze pe 10 ianuarie 2013 în cinematografele germane. Adolf Eichman fusese condamant la moarte în contumacie, în cadrul proceselor de la Nürnberg, însă reușise să fugă în America de Sud. A fost răpit de Mossad, serviciul secret al statului Israel, și adus în Israel pentru a fi judecat în cadrul unui proces public, pentru contribuția sa la Holocaust. Ziarul New Yorker a trimis-o pe Arendt ca reporter în
Hannah Arendt (film) () [Corola-website/Science/328627_a_329956]
-
suveran Ptolemeu, strecurându-se noaptea în tabăra sa si pătrunzând până în cortul regelui. Din nefericire pentru el însă, Ptolemeu era plecat din cortul său, astfel încât Theodotus nu a reușit să îl omoare decît pe medicul personal al acestuia înainte de a fugi înapoi în tabăra seleucidă. Ptolemeu al IV-lea dispunea în ajunul bătăliei de 3000 de hypaspiști, infanteria sa de elită (Agema), sub comanda lui Eurylochus Magnezianul, 2000 de peltaști sub comanda lui Socrate Boețianul, 25,000 de falagiți înarmați cu
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
și cel stâng ptolemaic, unde ambii regi se aflau. Primele care au atacat au fost diviziile de elefanți ale celor doi. Elefanții nord-africani folosiși de Ptolemeu, fiind mult mai mici decât cei sirieni, s-au panicat și au început să fugă înapoi către liniile ptolemaice, creând multă confuzie în rândurile lor. Prima unitate ptolemaică ce a fost forțată să se retragă de către făga elefanților a fost chiar garda regală a lui Ptolemeu. Antiohus între timp și-a condus cavaleria, ocolind masa
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
a rezistat atacurilor din față și flanc, Ptolemeu a reușit să spargă centrul lui Antiohus după ce o parte din falangiții greco-macedoneni obișnuiți, comandați de Nicarchus, descumpăniți de situația aparent fără scăpare de a avea ambele flancuri expuse, au început să fugă. Retragerea lor a precipitat colapsul întregii linii. În tot acest timp, Antiohus continua urmărirea rămășițelor flancului stâng ptolemaic aflate pe fugă. Fiind convins într-un final de unul din ofițerii săi mai experimentați de faptul ca perdeaua de praf din
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
divină. În seara inițierii, B.B. le spune însă membrilor sectei că Siseanu este un șarlatan care îi minte, spunându-le că pot să facă un lucru pe care el-însuși nu e capabil să-l facă. Prins cu minciuna, guru-ul fuge și este urmărit de locatari și bătut. Chemați la fața locului, milițienii îl arestează pe Siseanu. El este judecat de tribunal pentru infracțiunile de înșelătorie, șantaj, practicarea de jocuri de noroc, calomnie și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Judecătorul îl
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
Regulamentele vamale din Raffelstetten” (cel mai vechi document vamal medieval) menționează „piețile moravilor” pe la anul 905. De asemenea „Viața lui Sfântul Naum” relatează despre ocuparea Moraviei de căre unguri, adăugând că moravii „care nu au fost capturați de unguri au fugit la bulgari” . Împăratul Constantin al VII-lea consideră de asemenea că Moravia Mare a pierit datorită lobiturilor date de unguri. După cum scrie Anonymous, care nu scrie despre Moravia, ungurii un invadat regiunea Nitra (Slovacia) și l-au înfrânt și ucis
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
documentele perioadei nu mai menționează nimic despre existența unui popor distinct de cel al hazarilor în regiune. Pecenegii, înfrânți de către hazari pe la anul 850, au cotropit Levedia, i-au zdrobit pe maghiari care, în frunte cu liderul lor Levedi, ar fugit spre vest. Un grup de maghiari s-a desprins din mulțimea celor care căutau adăpost în apus, s-a refugiat peste Munții Caucaz, regine în care urmașii lor au locuit până în secolul al XIII-lea. Există cercetători care consideră însă
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
astfel de "berbec". Romanii au înălțat atunci un meterez în fața zidului de miazănoapte și au încercat iarăși să străpungă zidul. Asediații au încercat să se împotrivească turnând ulei fierbinte în capul oștenilor romani. Un trădător din rândurile evreilor, care a fugit din cetate și care a fost capturat, i-a informat pe romani că cei din cetate sunt sleiți și istoviți și ca în ultima din gărzi obișnuiesc să adoarmă de oboseală. Știind aceasta, Vespasian hotărî să dea unui grup de
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
temelie și au măcelarit mulți dintre locuitori. Legenda povestește că o mare parte din răsculați au preferat să se arunce de pe o stâncă de la capătul localității, decât să cadă în mâinile romanilor. Yosef, cu un mic număr de oameni, a fugit și s-a refugiat într-o peșteră. În ascunzișul lor, ei s-au grupat în perechi și și-au jurat să se sinucidă în colectiv, fiecare omorându-și perechea. Singur Yosef și-a convins tovarășul că e preferabil să nu
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
teritoriu a fost acordat Hanului de Crimeea, care a stabilit aici supușii săi, tătari și nogai aduși din stepele nord-caucaziene. Hoarda a atins înflorirea în secolul al XVII-lea, atunci când deasemenea, un număr considerabil de turcici s-au stabilit aici, fugind din calea calmâcilor ce invadaseră stepele Astrahanului. Ca urmare a interacțiunii celor două grupuri (tătari și nogai) au apărut tătarii bugeaceni, cunoscuți mai târziu sub numele de Tătari dunăreni. Între principatul Moldovei, Creștin pe de-o parte și nogaii musulmani
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
noi se află unii drepți și [alții] mai puțin drepți; astfel și noi am fost împărțiți în felurite cete./ Noi credem că nu-L vom putea slabi niciodată pe Allah pe pământ și nu-L vom putea slabi pe El, fugind noi./ Și când am auzit noi călăuzirea , am crezut în ea și acela carecrede în Domnul sau să nu se teamă nici de împuținare, nici de împovărare! Djinn sau geniu sunt creaturi supranaturale din folclorul arab și conform învățăturilor islamice
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
Pierderile francezilor au fost aproximativ 16 - 20.000 de oameni, fiind ucis în luptă însuși comandantul francez Quiéret. Béhuchet, potrivit lui Jean Froissart, a fost capturat de englezi și a fost spânzurat pe catarg. Barbavera și alți genovezi s-au salvat fugind pe mare. Ca urmare a bătăliei englezii și-au asigurat superioritatea pe mare, în același timp, i-au privat pe francezi de posibilitatea de a efectua debarcarea în Anglia. Cu privire la această bătălie britanicii glumeau antipatic, ""Dacă Dumnezeu i-ar da
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
timp, un alt comandant francez de pe flancul opus, mareșalul Clermont ne fiind de acord cu acțiunile lui Audrehem, de asemenea, a trebuit să înceapă atacul cu ajutorul cavaleriei și aliaților germani. Concluziile eronate al lui Audrehem, crezând că trupele engleze au fugit, a avut un efect dezastruos asupra cursului ulterior al bătăliei pentru partea franceză. Englezii așteptându-se la acest pas, au deschis focul asupra inamicului. Pe flancul stâng, arcașii englezi sub comanda ducelui de Oxford, care protejau principalele forțele ale lui
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
care era în măsură să atace flancul francez și în spate. După o scurtă pauză, prințul a ordonat soldaților în rezervă să urce pe cai și să-i atace pe francezi. Având teamă să fie încercuiți francezii au încercat să fugă. Cu toate acestea, regele Ioan al II-lea a fost convins orbește că participarea sa ar putea schimba cursul luptei în favoarea compatrioților săi, de aceea s-a aflat în fața ultimului atac. Pe flanc detașamentul regal era acoperit de arbaleți echipați
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
sale, Lordul Guillonk organizează o vânătoare de tigri. Sandokan decide să omoare tigrul și să-i dedice prada Mariannei, așa cum se proceda în Malaezia pentru a-i declara dragoste unei femei. Sandokan ucide tigrul, dar este descoperit și forțat să fugă. El este ajutat de vânătorul bengalez Tremal-Naik și apoi de Daro, servitorul „surd și mut”, care îi salvase viața în Labuan. Daro îl conduce pe Sandokan în satul său, iar „Tigrul Malaeziei” află că niște însoțitori i-au sosit în
Sandokan, tigrul Malaeziei () [Corola-website/Science/328741_a_330070]
-
dorința sa, ca în perioada de acalmie a Războiului de 100 de Ani să scăpe Franța, de numeroasele detașamente de mercenari, care erau dificil de întreținut și în plus deseori jefuiau pământurile franceze. Petru a pierdut rapid tronul și a fugit prin Sevilla la Eduard Prințul Negru, care se afla la curtea sa din Aquitania. Eduard avea un motiv serios pentru a-l sprijini pe Petru, în caz de victorie acesta ar fi obținut un puternic aliat în regiune, atragerea Castiliei
Bătălia de la Nájera () [Corola-website/Science/328759_a_330088]
-
a pornit rapid în marș și a intrat în luptă cu englezii. Coliziune cu inamicul i-a aruncat pe britanici la câțiva metri, începând o disperată luptă corp la corp. Jineții de pe flancuri, suferind pierderi grele, provocate de arcași, au fugit de pe câmpul luptei. După ce flancurile inamicului s-au "dispersat", cavaleria engleză a putut cu ușurință să-i atace pe francezi, ceea ce a condus la schimbarea raportului de forțe, fiind de 2:1. Văzând aceasta, cavalerii din unitatea principală a lui
Bătălia de la Nájera () [Corola-website/Science/328759_a_330088]
-
schimbe cursul luptei. Ei s-au aruncat de trei ori în atac, dar de fiecare dată au întâmpinat rezistență celor 7.000 de arcași, susținuți pe flancuri de infanteria grea. Ca și multe alte armate franceze înaintea lor, spaniolii au fugit de pe câmpul luptei. Între timp, Eduard a mutat aproximativ 4.000 de soldați din baza engleză, pentru a-i consolida oamenii de Ioan de Gaunt, aducând astfel balanța la un raport de 4:1, cu excepția arcașilor. Armata spaniolă a lui
Bătălia de la Nájera () [Corola-website/Science/328759_a_330088]
-
Între timp, Eduard a mutat aproximativ 4.000 de soldați din baza engleză, pentru a-i consolida oamenii de Ioan de Gaunt, aducând astfel balanța la un raport de 4:1, cu excepția arcașilor. Armata spaniolă a lui Henric panicând, a fugit de asemenea. Mulți soldați ai pretendentului au fost urmăriți și măcelăriți, alții s-au înecat în râu. În acel moment, a intrat în acțiune ultima parte a armatei lui Eduard. Francezii supraviețuiți au luptat vitejește, dar pierzând circa o treime
Bătălia de la Nájera () [Corola-website/Science/328759_a_330088]
-
francezii s-au retras, iar primii care au lăsat câmpul de luptă au fost mercenarii spanioli, lombarzi și gasconi. Autorul anonim al "Cronicii unei Virgine", de asemenea, a remarcat faptul că ""mareșalul Severac, messire-ul Robert de Leer și alții au fugit rușinos în detrimentul mare al regelui francez, ne rămânând pe câmpul luptei și făcîndu-și datoria, așa cum era foarte probabil, că ce s-a întors împotriva noastră putea fi într-un mod diferit"". Scoțienii, care apărau încă podul, refuzau cu încapățînare sa
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]