25,496 matches
-
al doilea rând printr-o activitate complexă de deconstrucție a versiunii oferite de mit (supus judecății critice, adică evaluării regimului său de adevăr) și de reconstrucție a realității respective prin corelarea informațiilor sigure și prin dialectica argumentelor. În urma travaliului istoric, povestirea conținută de mit este decuplată În raport cu cele două realități esențiale care definesc o relatare veridică - faptele și momentul faptelor. Faptele narate de mit nu reprezintă evenimente indubitabile sau măcar evenimente despre care știm că au avut loc, dar nu cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai este credibil devine cu totul de necrezut când poeții Își Încep cântul” (1997a, p. 116; vezi și R. Alleau, 1977, p. 51; B. Lincoln, 1999, p. 10; P. Veyne, 1996; C. Whitman, 1958, pp. 17-18). Criteriul „adevărului” istoric Împarte povestirile despre trecut În două familii: una care include relatări despre evenimente dovedite ca sigure (prin confruntarea mai multor surse) și alta Înțesată cu povestiri despre fapte și personaje a căror existență nu poate fi probată. Istoricii de după Tucidide, ca regulă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Lincoln, 1999, p. 10; P. Veyne, 1996; C. Whitman, 1958, pp. 17-18). Criteriul „adevărului” istoric Împarte povestirile despre trecut În două familii: una care include relatări despre evenimente dovedite ca sigure (prin confruntarea mai multor surse) și alta Înțesată cu povestiri despre fapte și personaje a căror existență nu poate fi probată. Istoricii de după Tucidide, ca regulă generală, vor privi critic aceste mythodes și vor refuza validarea lor În termenii adecvării la anumite realități ale trecutului (altfel spus, nici Minos, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
existat cândva și care au Întemeiat cu adevărat regate sau orașe precum Creta, Atena sau Teba). Iar dacă evenimentele și personajele din aceste istorii nu au existat niciodată, este la fel de posibil ca nici faptele și numele atribuite zeilor de către aceleași povestiri să nu aibă niciun fel de acoperire. Criticarea legendelor de către istorici dă naștere unei dileme teologice. Ea se intersectează cu un alt tip de interogații, născute În mediile filosofilor, care, din perspective diferite, ajunseseră și ei să pună la Îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
considerată excesiv de simplificatoare de către cercetările recente (vezi R. Buxton, 1999) -, pentru discuția de față observațile lor rămân utile și pertinente. Pe de altă parte, alți gânditori ai vremii erau profund revoltați de faptele scandaloase, crude și imorale atribuite zeilor În povestirile tradiționale, fapte aflate În profundă contradicție cu o viziune rațională asupra purității lumii divine. Singura cale prin care se putea salva ideea de sacru era renunțarea la narațiunile tradiționale despre zei, mai exact, „excomunicarea” lor din sfera religiosului și plasarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mecanism de salvare a spiritului religios, prin condamnarea unui anumit tip de discurs, termenul mythos este de două ori devalorizat: Întâi pentru că nu are la bază niciun „adevăr” (istoric sau religios), altfel spus, pentru că nu reprezintă altceva decât o simplă povestire fictivă. Apoi pentru că această povestire, care conține fapte reprobabile, greu de tolerat și, mai ales, greu de Înțeles, nu este convenabilă din punct de vedere moral și, În consecință, nu este utilă cetății. Fictiv și mincinos, mitul trebuie „tradus”, explicat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
religios, prin condamnarea unui anumit tip de discurs, termenul mythos este de două ori devalorizat: Întâi pentru că nu are la bază niciun „adevăr” (istoric sau religios), altfel spus, pentru că nu reprezintă altceva decât o simplă povestire fictivă. Apoi pentru că această povestire, care conține fapte reprobabile, greu de tolerat și, mai ales, greu de Înțeles, nu este convenabilă din punct de vedere moral și, În consecință, nu este utilă cetății. Fictiv și mincinos, mitul trebuie „tradus”, explicat, făcut acceptabil: „Scandalul care generează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
va juca un rol determinant În elaborarea mitologiei: decizia de a interpreta” (M. Detienne, 1997a, p. 137). Iar interpretarea, indiferent de școala de gândire din care provine, nu poate fi decât una alegorică. Ceea ce Înseamnă negarea oricărui adevăr dedus din povestirea propriu-zisă a miturilor și căutarea unui adevăr incifrat, „ascuns” dincolo de text: Rațiunea condamnă mitul; ea Îl exclude, Îl gonește ș...ț; dar ostilitatea filosofiei este una de principiu: căutarea esenței, a rațiunii de a fi, excluderea narării de povestiri. Miturile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din povestirea propriu-zisă a miturilor și căutarea unui adevăr incifrat, „ascuns” dincolo de text: Rațiunea condamnă mitul; ea Îl exclude, Îl gonește ș...ț; dar ostilitatea filosofiei este una de principiu: căutarea esenței, a rațiunii de a fi, excluderea narării de povestiri. Miturile trebuie să fie considerate niște alegorii, adică un limbaj indirect În care adevărurile fizice și morale autentice sunt ascunse. A sesiza aceste adevăruri ascunse sub haina mitului Înseamnă să faci inutil Învelișul, de Îndată ce el a fost străpuns (P. Ricoeur
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de căutare, atunci când „esența” ascunsă a fost găsită, mediul care o ascundea și care a fost mijlocul prin care am putut ajunge la acea esență este abandonat. Interpretările alegorice propuse de vechii greci au conturat harta tuturor soluțiilor posibile. Astfel, povestirea mitologică „mincinoasă” poate ascunde: a) o esență divină distorsionată de relativitatea reprezentărilor umane; b) un fapt istoric transformat În poveste fabuloasă de avatarurile memoriei; c) un ansamblu de fenomene naturale, deformate de incapacitatea unei gândiri neștiințifice de a Înțelege logica
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ideea de cuvântare, În care el ...a dobândit valoare de raționalitate demonstrativă și se opune, atât În ceea ce privește forma, cât și În ceea ce privește conținutul, cuvântării din mythos. Se opune În ceea ce privește forma prin prăpastia dintre demonstrația bazată pe argumente și textura narativă a povestirii mitice. Se opune În ceea ce privește fondul prin distanța dintre entitățile abstracte ale filosofului și puterile divine ale căror aventuri dramatice sunt povestite de mit (J.-P. Vernant, 1974b, p. 198). În dialogurile platonice și În textele lui Aristotel, termenul mythos apare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Gh. Vlăduțescu, 1984). Platon va instrumentaliza mitul, transformându-l „În cel mai bun mod de exprimare a probabilului” (J. Pépin, 1958, p. 119). Astfel, atunci când jocul argumentelor nu reușește să facă evidentă sau cel puțin accesibilă o anumită idee, o povestire sau o secvență dintr-o povestire mitică arhicunoscută, ea poate oferi totuși o „imagine” aproximativă, dar sesizabilă a adevărului: În ochii lui Platon, mitul este uneori singurul mijloc de a atinge adevărul sau de a-l aduce mai aproape. Unele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mitul, transformându-l „În cel mai bun mod de exprimare a probabilului” (J. Pépin, 1958, p. 119). Astfel, atunci când jocul argumentelor nu reușește să facă evidentă sau cel puțin accesibilă o anumită idee, o povestire sau o secvență dintr-o povestire mitică arhicunoscută, ea poate oferi totuși o „imagine” aproximativă, dar sesizabilă a adevărului: În ochii lui Platon, mitul este uneori singurul mijloc de a atinge adevărul sau de a-l aduce mai aproape. Unele noțiuni nu pot fi pătrunse prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un construct cultural autonom, validat de o tradiție și, eventual, de un anumit prestigiu. El devine un repertoriu de semne, care pot fi folosite În mod liber În diverse constructe culturale și care dobândesc, de fiecare dată, alte sensuri - aceeași povestire capătă o valență În tragedie, alta Într-un poem, alta Într-un discurs politic și alta Într-un dialog filosofic. Esența mythos-ului rezidă acum În calitatea relației pe care autorul o poate stabili Între Învelișul povestirii tradiționale și semnificațiile pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dată, alte sensuri - aceeași povestire capătă o valență În tragedie, alta Într-un poem, alta Într-un discurs politic și alta Într-un dialog filosofic. Esența mythos-ului rezidă acum În calitatea relației pe care autorul o poate stabili Între Învelișul povestirii tradiționale și semnificațiile pe care reușește să i le atribuie prin aplicarea ei asupra unei substanțe culturale noi. Astfel, valorile mitului derivă acum din valoarea de utilizare, și nu din semnificațiile sale esențiale. Prin această descarnare a mitului, Platon pregătește
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de stat. Aceste evoluții semantice, aceste transformări conceptuale au făcut ca, la capătul traseului său prin gândirea greacă și al confruntării cu logos-ul și reflecția filosofică, istorică, politică și științifică, mythos-ul să se refere la: a) discursuri bazate pe povestire, și nu pe demonstrația argumentată; b) discursuri transmise mai ales prin oralitate, și nu pe suporturi scrise; c) discursuri care au ca scop persuasiunea, prin emoționare, și nu prin jocul dialectic al argumentelor; d) discursuri al căror conținuturi trimit la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care cer, pentru a fi acceptate, o tehnică de interpretare specială - deoarece adevărul lor nu se află În text, asemenea adevărului demonstrației, evident prin jocul argumentelor, este necesară o hermeneutică, o artă a traducerii, capabilă să dezvăluie rațiunea ascunsă de povestirea absurdă (Fr. Châtelet, 1962, p. 41; M. Detienne, 1999, p. 163; P. Frutiger, 1930, pp. 33-37; Ch. Kerényi, 1957, p. 20; B. Lincoln, 1999, pp. 33-42; J.-P. Vernant, 1974a, pp. 213-214). Respins de către logos, mitul nu mai este considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o „boală a limbajului” care deformează cunoștințele despre fenomenele astronomice (M. Müller); e) o ideologie, adică o „explicație deformată” a relațiilor sociale (de la K. Marx la R. Barthes și numeroși reprezentanți ai curentului cultural studies); f) o raționalizare și o povestire (logomena) a riturilor (R. Smith, J. Harrisson și apoi Întreaga posteritate a școlii ritualiste); g) o manifestare a „gândirii primitive”, „prelogice” sau „sălbatice” (de la G.B. Vico la C. Lévi-Strauss); h) o expresie fie a psihologiei primitive (de la L. Lévi-Bruhl la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simbolului, poeziei, artei, ritualului. Un prim pas În simplificarea acestei dezbateri constă În stabilirea unor granițe și, implicit a unor câmpuri, conceptuale clare. Astfel, după H. Morier (1961, pp. 264-265), există patru accepții importante ale termenului mit: a) sensul generic: povestire de origine etnică având o valoare alegorică - spre exemplu, mitul răpirii focului; b) sensul particular: același tip de povestire, ancorat Însă Într-un sistem religios și poetic - spre exemplu, mitul lui Prometeu; c) sensul extins: ansamblu de concepții colective, credință
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unor câmpuri, conceptuale clare. Astfel, după H. Morier (1961, pp. 264-265), există patru accepții importante ale termenului mit: a) sensul generic: povestire de origine etnică având o valoare alegorică - spre exemplu, mitul răpirii focului; b) sensul particular: același tip de povestire, ancorat Însă Într-un sistem religios și poetic - spre exemplu, mitul lui Prometeu; c) sensul extins: ansamblu de concepții colective, credință vagă, element de cult religios sau de adorație laică - spre exemplu, miturile vedetelor, ale sportului, ale vitezei; d) sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sacru (credința sau adeziunea nereflectată) și relațiile dintre mit și ritual (sau alte manifestări simbolice). Mitul povestește o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc În timpul primordial, În locul fabulos al Începuturilor ș...ț. Mitul este Întotdeauna o povestire a unei creații: el arată cum ceva a fost produs, a Început să existe. (M. Eliade, 1966, pp. 1133-1134; pentru o versiune dezvoltată a aceleiași definiții, M. Eliade, 1968, vol. II, pp. 138-140) Mitul are de-a face cu zeii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1987, p. 261) Mitul este o narațiune sacră, transmisă oral de la o generație la alta, o narațiune care relatează cum lumea și omul au ajuns să aibă forma lor actuală. (A. Dundes, 1967, p. 117) Mitul este, mai Întâi, o povestire. În al doilea rând, el este o povestire care are legătură cu sacrul, În sensul lui Durkheim, adică persoane sau lucruri privite cu venerație și respect În acea societate. În al treilea rând, evenimentele descrise În această poveste sacră se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
transmisă oral de la o generație la alta, o narațiune care relatează cum lumea și omul au ajuns să aibă forma lor actuală. (A. Dundes, 1967, p. 117) Mitul este, mai Întâi, o povestire. În al doilea rând, el este o povestire care are legătură cu sacrul, În sensul lui Durkheim, adică persoane sau lucruri privite cu venerație și respect În acea societate. În al treilea rând, evenimentele descrise În această poveste sacră se petrec În vremuri trecute, care sunt calitativ diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
persoane sau lucruri privite cu venerație și respect În acea societate. În al treilea rând, evenimentele descrise În această poveste sacră se petrec În vremuri trecute, care sunt calitativ diferite de vremurile actuale. (M.P. Carrol, 1996, pp. 827-828) Miturile sunt povestiri marcate de o largă aprobare socială. (K. Burridge, 1972, p. 127) Mitul este o narațiune a anumitor evenimente. Narațiunea are statut sacru. Această comunicare sacră se face prin forme simbolice. O parte dintre evenimentele și obiectele care apar În mit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
apar În mit nu apar și nu există În lume, ci doar În mit Însuși. Narațiunea se referă În forme dramatice la originile transformărilor din lume. (P. Cohen, 1969, p. 337) Atunci când spunem mit, trebuie să ne referim la o povestire de un anumit tip. El este tradițional (a fost transmis oral, Înainte de a fi fost transcris), are anumite caracteristici, are o anume intrigă ș...ț, altfel spus, un Început, un mijloc și un sfârșit. (J. Fontenrose, 1971, p. 54) Alte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]