25,546 matches
-
toujours les innocents qui subisent le martyre!” („Sărmana Morella! Ați pus-o pe foc? Și pentru ce? V-a făcut ea vreun rău? Dar uit - nevinovații sunt mereu cei care îndură martiriul!”), evocând perioada de iubire în care fusese tradusă povestirea lui Poe: „Eu nu eram atât de expansivă în iubirea mea, cred că ți-ai dat prea bine seama, motivul, eu te iubeam cum rar se iubește pe pământ și cum pot afirma că nu vei mai fi iubit”. Povestirea
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
povestirea lui Poe: „Eu nu eram atât de expansivă în iubirea mea, cred că ți-ai dat prea bine seama, motivul, eu te iubeam cum rar se iubește pe pământ și cum pot afirma că nu vei mai fi iubit”. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Achimescu (publicată în revista "Liga literară" din București, anul II, 1894, nr. 1, pp. 17-23), de Panaite Zosin (publicată în ziarul "Românul" din București, anul XXXVIII, 1894, nr. 423, pp. 17-23) și de Barbu
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, traducerea fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Decizia naratorului de a-și numi fiica Morella implică dorința sa subconștientă ca ea să moară, la fel cum a avut-o și pentru mama ei. Allen Tate a sugerat că
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
cazul în care identitatea a supraviețuit morții ea ar putea exista în afara corpului uman și ar putea reveni în organisme noi. El a fost parțial influențat de teoriile identității ale lui Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, pe care le menționează în povestire. Există o serie de posibile origini pentru numele „Morella”. Acesta este numele de Venerabilei Mame Juliana Morell (1595-1653), care a fost cea de-a patra Grație și a zecea Muză într-un poem al poetului Lope de Vega. „Morel” este
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
din care provine alcaloidul belladonna. Exista pe atunci la Presburg (în prezent Bratislava) o casă renumită pentru magia neagră în care se spune că Morella și-a primit educația. Poe include tema soției muribunde sau moarte în mai multe dintre povestirile sale (vezi și „Berenice”, „Ligeia”), precum și pe cea a învierii sau a comunicării de dincolo de mormânt (vezi și „Eleonora”, „Prăbușirea Casei Usher”). „Morella” este titlul unei părți din filmul "Tales of Terror" (1962) al lui Roger Corman. Rolurile principale sunt
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
titlul unei părți din filmul "Tales of Terror" (1962) al lui Roger Corman. Rolurile principale sunt interpretate de Vincent Price, Peter Lorre și Basil Rathbone. Filmul conține alte două părți numite după „Pisica neagră” și „Faptele în cazul domnului Valdemar”. Povestirea a fost vag adaptată în filmul "The Haunting of Morella" (1990), regizat de Jim Wynorski. Un film cu același nume este în prezent în curs de producție la Oklahoma și Hollywood de către producătorii executivi Adam Ropp și Ford Austin, după
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
unul dintre cei mai influenți profesori din perioada de formare a tradiției sufismului. Asemeni altor mistici și profesori sufi contemporani cu el, nu a lăsat o operă scrisă. Relatările despre acest sfânt sufi egiptean, relatări transmise de tradiția sufistă, cuprind povestiri legate de fapte miraculoase realizate de Dhūl-Nūn al-Misrī. Viața lui Dhūl-Nūn al-Misrī Informații biografice cu privire la Dhūl-Nūn al-Misrī sunt prezentate în articolul scris de Michael Ebstein, articolul este intitulat ” Dū l-Nūn al-Misrī and Early Islamic Mysticism”. Conform lui Michael Ebstein, numele
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
al-Misrī și transmise de tradiția sufistă În articolul „Created for Compassion: Ibn 'Arabī's work on Dhū-l-Nūn the Egyptian”, autoarea Cecilia Twinch prezintă și niște conexiuni dintre sfântul egiptean Dhūl-Nūn al-Misrī și Isus Cristos, conexiunile sunt făcute prin menționarea unor povestiri legate de viața sfântului egiptean, povestiri care relatează niște întâmplări miraculoase. Conform uneia dintre aceste povestiri sfântul egiptean a salvat un copil din stomacul unui crocodil, iar o altă povestire s-a referit la faptul că aflându-se în deșert
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
În articolul „Created for Compassion: Ibn 'Arabī's work on Dhū-l-Nūn the Egyptian”, autoarea Cecilia Twinch prezintă și niște conexiuni dintre sfântul egiptean Dhūl-Nūn al-Misrī și Isus Cristos, conexiunile sunt făcute prin menționarea unor povestiri legate de viața sfântului egiptean, povestiri care relatează niște întâmplări miraculoase. Conform uneia dintre aceste povestiri sfântul egiptean a salvat un copil din stomacul unui crocodil, iar o altă povestire s-a referit la faptul că aflându-se în deșert, Dhūl-Nūn al-Misrī a scuturat un curmal
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
Dhū-l-Nūn the Egyptian”, autoarea Cecilia Twinch prezintă și niște conexiuni dintre sfântul egiptean Dhūl-Nūn al-Misrī și Isus Cristos, conexiunile sunt făcute prin menționarea unor povestiri legate de viața sfântului egiptean, povestiri care relatează niște întâmplări miraculoase. Conform uneia dintre aceste povestiri sfântul egiptean a salvat un copil din stomacul unui crocodil, iar o altă povestire s-a referit la faptul că aflându-se în deșert, Dhūl-Nūn al-Misrī a scuturat un curmal și au apărut în mod miraculos curmale proaspete. Această ultimă
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
al-Misrī și Isus Cristos, conexiunile sunt făcute prin menționarea unor povestiri legate de viața sfântului egiptean, povestiri care relatează niște întâmplări miraculoase. Conform uneia dintre aceste povestiri sfântul egiptean a salvat un copil din stomacul unui crocodil, iar o altă povestire s-a referit la faptul că aflându-se în deșert, Dhūl-Nūn al-Misrī a scuturat un curmal și au apărut în mod miraculos curmale proaspete. Această ultimă povestire este pusă în conexiune cu povestirea din Biblie conform căreia Maria a scuturat
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
sfântul egiptean a salvat un copil din stomacul unui crocodil, iar o altă povestire s-a referit la faptul că aflându-se în deșert, Dhūl-Nūn al-Misrī a scuturat un curmal și au apărut în mod miraculos curmale proaspete. Această ultimă povestire este pusă în conexiune cu povestirea din Biblie conform căreia Maria a scuturat un curmal și au apărut curmale proaspete, acest fapt s-a întâmplat înainte de nașterea lui Isus. 1) ESPOSITO, John L. „The Oxford Dictionary of Islam”, New York: Oxford
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
din stomacul unui crocodil, iar o altă povestire s-a referit la faptul că aflându-se în deșert, Dhūl-Nūn al-Misrī a scuturat un curmal și au apărut în mod miraculos curmale proaspete. Această ultimă povestire este pusă în conexiune cu povestirea din Biblie conform căreia Maria a scuturat un curmal și au apărut curmale proaspete, acest fapt s-a întâmplat înainte de nașterea lui Isus. 1) ESPOSITO, John L. „The Oxford Dictionary of Islam”, New York: Oxford University Press, 2004
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
„William Wilson” este o povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată pentru prima dată în octombrie 1839 în revista "Burton's Gentleman's Magazine". Având acțiunea inspirată din anii de formare a lui Poe la o școală din periferia Londrei, această
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată pentru prima dată în octombrie 1839 în revista "Burton's Gentleman's Magazine". Având acțiunea inspirată din anii de formare a lui Poe la o școală din periferia Londrei, această povestire se referă la tema dublurii (doppelgänger) și este scrisă într-un stil bazat pe raționalitate. Ea a apărut, de asemenea, în volumul "Tales of the Grotesque and Arabesque" (1840) și a fost adaptată pentru teatru și film de mai multe
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
mort și tu - mort în fața lumii, a cerului și a speranței. Ai trăit doar prin mine, iar acum vezi în moartea mea, vezi în această întruchipare, care e a ta proprie, cât de deplin te-ai omorât pe tine însuți!”. Povestirea „William Wilson” a fost publicată în ediția din octombrie 1839 a revistei "Burton's Gentleman's Magazine", deși apăruse mai devreme în acel an în almanahul "The Gift: A Christmas and New Year's Present" pentru anul 1840, fără a
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
fost publicată în ediția din octombrie 1839 a revistei "Burton's Gentleman's Magazine", deși apăruse mai devreme în acel an în almanahul "The Gift: A Christmas and New Year's Present" pentru anul 1840, fără a fi datat însă. Povestirea a fost ulterior tradusă în limba franceză în decembrie 1844 și tipărită în ziarul parizian "La Quotidienne" în două părți. Aceasta a fost prima publicare a unei scrieri a lui Poe într-o altă limbă decât engleza și a marcat
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
engleza și a marcat pătrunderea operei lui Poe în Franța. Prima traducere în limba română a fost publicată anonim în ziarul "Viitorul", anul III, 1909, nr. 446-453. O altă traducere a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
fost publicată anonim în ziarul "Viitorul", anul III, 1909, nr. 446-453. O altă traducere a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Spațiul în care se petrece acțiunea din „William Wilson” este semi-autobiografic și se referă la șederea lui Poe în Anglia pe când era băiat. „Satul înnegurat din Englitera” descris în povestire este
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Spațiul în care se petrece acțiunea din „William Wilson” este semi-autobiografic și se referă la șederea lui Poe în Anglia pe când era băiat. „Satul înnegurat din Englitera” descris în povestire este Stoke Newington, acum o suburbie din nordul Londrei. Școala este inspirată de Manor House School din Stoke Newington, unde a învățat Poe între anii 1817 și 1820. Directorul de atunci al lui Poe, reverendul John Bransby, are același nume
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
acum o suburbie din nordul Londrei. Școala este inspirată de Manor House School din Stoke Newington, unde a învățat Poe între anii 1817 și 1820. Directorul de atunci al lui Poe, reverendul John Bransby, are același nume cu directorul din povestire, însă dobândește acolo demnitatea de „doctor”. Această școală a fost demolată de atunci. Biserica menționată în povestire este inspirată din vechea biserică St. Mary, inițial biserica parohială din Stoke Newington. Această clădire există încă și astăzi. Într-un mod interesant
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
a învățat Poe între anii 1817 și 1820. Directorul de atunci al lui Poe, reverendul John Bransby, are același nume cu directorul din povestire, însă dobândește acolo demnitatea de „doctor”. Această școală a fost demolată de atunci. Biserica menționată în povestire este inspirată din vechea biserică St. Mary, inițial biserica parohială din Stoke Newington. Această clădire există încă și astăzi. Într-un mod interesant, biserica este descrisă în povestirea lui Poe ca având un turn gotic. Turnul a fost adăugat totuși
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
de „doctor”. Această școală a fost demolată de atunci. Biserica menționată în povestire este inspirată din vechea biserică St. Mary, inițial biserica parohială din Stoke Newington. Această clădire există încă și astăzi. Într-un mod interesant, biserica este descrisă în povestirea lui Poe ca având un turn gotic. Turnul a fost adăugat totuși adevăratei biserici abia în 1829, la nouă ani după ce Poe a părăsit școala și chiar și Londra. În plus, Poe a recunoscut că ideea unei povestiri despre iritația
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
descrisă în povestirea lui Poe ca având un turn gotic. Turnul a fost adăugat totuși adevăratei biserici abia în 1829, la nouă ani după ce Poe a părăsit școala și chiar și Londra. În plus, Poe a recunoscut că ideea unei povestiri despre iritația pe care o simte cineva când întâlnește o altă persoană cu același nume, distrugându-i astfel sentimentul de unicitate, i-a fost inspirată de un articol al lui Washington Irving. La sfârșitul poveștii lui Irving, personajul principal își
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]