25,221 matches
-
micilor și rarelor sătucuri din aceste locuri, cu o viață înlesnită. Au ieșit din bordeiele săpate în pământ și au învățat să-și facă din chirpici case acoperite cu paie sau cu trestie, cu tindă către miazăzi și cu două încăperi, una cu vatră și alta cu priciuri pentru dormit vara. Au învățat vacile să are pământul în vederea însămînțării, trăgând după ele o creangă groasă cu un ciot, de care se leagă unealta de scormonit, care putea fi chiar cornul de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
sekibo), altoite pe vechea religiozitate paleolitică, șamanică a vânătorilor și pescarilor nordici. Între timp, o extraordinară provincie religioasă ia naștere În mileniul al V-lea În extremitatea occidentală a Eurasiei. Este vorba despre Europa megaliților, primele mari monumente din lume: Încăperi mortuare sub movile, construcții imense sau dolmene, pietre enorme Înfipte În pământ sau menhir. Fenomenul s-a născut din aculturația neolitică a populațiilor epipaleolitice, numeroase din zona accidentată (incluzând și insulele) din marea câmpie europeană, Într-una din cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În „strămoși” (ca În Africa). Chiar și astronomia devine parte esențială a cultului. Monumentele megalitice erau În același timp morminte comune, marcare ancestrală a teritoriului, observatoare a cerului și anotimpurilor. Dacă aceste mari case ale morților aveau partea interioară ascunsă (Încăperi În care aveau acces doar câteva persoane, locuri retrase și reprezentări „vizibile” numai pentru defuncți), ele aveau, În general, anticamere, locuri de adunare și esplanade exterioare deschise tuturor, care constituiau teatrul ceremoniilor tribale complexe. Aceeași construcție era, evident, și emblemă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
efectuată prima Înmormântare. Ritualuri asemănătoare au fost atestate și În Indonezia. Începând cu 4 000 Î.Hr., Europa apare ca un mozaic de tradiții religioase vechi și noi. Dintre cele mai noi, iese În evidență cea a Înmormântării colective În Încăperi mortuare, care pot fi spațiul construit (dolmenul, „casa mortului” făcută din lemn), peștera naturală sau mica grotă artificială, considerate Învelișuri echivalente. Sunt obișnuite și rituri ale focului și o ideologie socioreligioasă a armelor. Fenomene parțial noi și parțial religioase se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care și-au menținut Înălțimea, dar au o structura destul de puțin articulată, este templul din Medamûd3, care apare ca o Înlănțuire de spații tot mai mici pe măsură ce ne apropiem de altar. O structură complexă de magazii plasate În serie și Încăperile pentru preoți completează ansamblul cuprins În interiorul unui zid Împrejmuitor care separă spațiul templului de restul lumii. Temelia indică faptul că există un grup de persoane care trăiesc În intimitatea zeului - preoții care Își au aici propriile case. Pentru restul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În infernul propriu-zis. Infernul este imaginat ca o peșteră imensă, unde domnesc Întunericul, liniștea, praful și noroiul. Morții sau spiritele lor (edimmu/eÚemmu) au parte de o existență tristă, Întunecată, fără nici o bucurie; sunt adunați ca păsările de noapte În Încăperile peșterii infernale; mănâncă noroi și beau apă stătută. Morții care s-au purtat bine În viață sunt tratați mai bine decât cei răi (de exemplu, au parte de apă mai bună); regii și cei puternici sunt tratați mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorba despre o societate teocratică, pe bună dreptate numită: „cetate-templu” (A. Falkenstein). Atunci când se vorbește despre templele din Mesopotamia trebuie să se Înțeleagă un loc de cult propriu-zis, Împreună cu un complex auxiliar, constituit din locuințele preoților, diferite sacristii și alte Încăperi. În interiorul marilor complexe templiere, ca cele din Ur, Uruk, Eridu, Nippur, Babilon etc., existau, În mod obișnuit, și școli (edubba), al căror scop principal era pde regătire a personalului sacerdotal pentru exercitarea propriilor funcții. De multe ori școlile devin mari
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe doi munți, dar și Îmbrățișat de zeul său protector, Șarruma, fiul lui Teșup și ¾epatxe " H~epat", un zeu de origine kizzuwatneană) și unde este sculptată inscripția sa. Monumentul descoperit de Ch. Texier În 1834, este alcătuit din două Încăperi naturale de piatră, cu diferite anexe minore, folosite Încă din epoca preistorică, la care a mai fost adăugat un grup de construcții care includea, după cum se pare, și un templu. Pe pereții laterali ai camerei principale (A) sunt reprezentate două
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adăugat un grup de construcții care includea, după cum se pare, și un templu. Pe pereții laterali ai camerei principale (A) sunt reprezentate două procesiuni ale unor divinități masculine, la stânga, și feminine, la dreapta, care se Îndreaptă spre peretele din fundul Încăperii, unde are loc o Întâlnire față În față a două divinități principale. Cortegiului feminin Îi urmează efigia lui Tut¿aliya, iar În spatele celui masculin se află un grup de doisprezece zei. În apropiere de intrarea În Încăpere, pe latura din stânga
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
peretele din fundul Încăperii, unde are loc o Întâlnire față În față a două divinități principale. Cortegiului feminin Îi urmează efigia lui Tut¿aliya, iar În spatele celui masculin se află un grup de doisprezece zei. În apropiere de intrarea În Încăpere, pe latura din stânga este sculptată o scenă de banchet. Camera secundară (B), la care se ajunge printr-un coridor strâmt păzit de doi monștri compoziți, are pe peretele dinspre vest un basorelief cu doisprezece zei, replică a celui din camera
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
devenit cuplul divin prin excelență; acestora două li se alătură, ca fiu al lor, zeul din Zippalanda al furtunii, căruia i-a fost asimilat zeul din Nerikxe "Nerik". Pentru această pereche divină se construiește la Hattușaș un templu cu două Încăperi, care a cunoscut maxima extindere la jumătatea secolului al XIII-lea. În jurul acestui nucleu fundamental de divinități, care Își menține propriul caracter central până la sfârșitul imperiului hitit, s-a organizat un panteon esențialmente hatic, cu câteva excepții: panteonul documentat de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din epoca istorică este doar o ipoteză. Un edificiu sacru folosit În secolul al XIII-lea Î.Hr. a fost scos la lumină la circa 3 km nord-est de Amman. Este vorba despre un mic edificiu, probabil descoperit, având șapte Încăperi, dintre care una prezintă urme ale unui altar. În exterior se afla un incinerator de piatră cu resturi arse care se regăseau și În interior, mai ales În Încăperea altarului. Pe lângă ceramică, bijuterii și alte obiecte, s-au mai găsit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Amman. Este vorba despre un mic edificiu, probabil descoperit, având șapte Încăperi, dintre care una prezintă urme ale unui altar. În exterior se afla un incinerator de piatră cu resturi arse care se regăseau și În interior, mai ales În Încăperea altarului. Pe lângă ceramică, bijuterii și alte obiecte, s-au mai găsit mii de fragmente de oase dintre care 90% de proveniență umană. Nu a fost posibilă stabilirea cu certitudine nici a epocii, nici a sexului persoanelor arse, dar este posibil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În persană, ³dhar) este strâns legat de Așaxe "Așa" (Duchesne-Guillemin, 1961, pp. 51 sqq.). De regulă, este păstrat Într-un loc anume, În care pot pătrunde doar preoții: În timpurile moderne, laicii Îl pot vedea prin pereții de sticlă ai Încăperii În care se află. În epoca sasanidă și, cu siguranță, chiar În primele secole ale Islamului, acesta era expus În construcții numite åah³r-t³q, „patru arcuri” -, un fel de baldachine construite din patru arcade care susțin o cupolă, În interiorul căreia, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din perioada sasanidă (Menasce, 1964), deși dezvoltarea lor inițială nu este foarte clară (despre templele focului, cf. Schippmann, 1971; Boyce, 1975b; 1989a, 1989b). Focul care nu trebuie stins niciodată; el arde Într-un mare vas metalic, situat În centrul unei Încăperi, pe pereții căreia sunt agățate spade și o măciucă, simboluri ale armelor pe care credincioșii le vor folosi În lupta Împotriva forțelor răului. În fața focului, credinciosul, cu picioarele goale și capul descoperit, Își recită rugăciunile și contemplă cea mai sacră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1926, să predea puterea Mareșalului Averescu. Un rol în acest transfer l-a jucat și Regele Ferdinand: el îl desemnase deja pe Averescu ca prim-ministru, precum și pe toți membrii cabinetului său și i-a lăsat să aștepte într-o încăpere a Palatului regal ca să depună jurămîntul; între timp pretindea că se consultă cu capii tuturor partidelor politice, ca și cum ar fi fost încă indecis. Iorga și aliatul său politic Maniu au fost și ei invitați la această întrunire de la Palat. Regele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În Berlin, la 20 martie, Sokolovski a denunțat din nou „acțiunile unilaterale” ale Aliaților occidentali, „luate În vestul Germaniei, contrar intereselor altor țări pașnice și populației germane doritoare de pace, care vrea unitate și democratizare”. Apoi a ieșit furtunos din Încăpere, urmat de delegația sovietică. Data următoarei Întâlniri nu a mai fost stabilită. Ocupația Germaniei de către Aliați se terminase: În mai puțin de două săptămâni, la 1 aprilie, autoritățile militare sovietice din Berlin au Început să se amestece În traficul de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
condus de Ferenc Szálasi, aflat la putere din octombrie 1944 până În aprilie 1945, și regimul comunist instalat după război. Membrilor „Crucilor cu săgeți” (care au contribuit activ la exterminarea a 600.000 de evrei maghiari) le sunt destinate doar trei Încăperi. Restul spațioasei clădiri este un catalog amplu ilustrat și, evident, tendențios al crimelor comunismului. Mesajul nu tocmai subliminal este că fascismul și comunismul sunt echivalente. De fapt, nu sunt: prezentarea și conținutul Casei Terorii din Budapesta arată că, În ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei case, deoarece cele mai multe funcții (rezistență, izolația) se pot execută mai bine cu materiale mai puțin costisitoare.După folosire, nu este voie să degaje nici un fel de gaze, praf sau radiații. Astăzi, pește 90% din timpul nostru Îl petrecem În Încăperi Închise. De aceea, este de la sine Înțeles, ca la construcție nu se folosesc materiale care influențează negativ climă din Încăpere. Sigur, nu materialele de construcție cum ar fi lutul, vărul, țigla și lemnul au dus la apariția alergiilor și la
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Liviu HERțANU () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93122]
-
este voie să degaje nici un fel de gaze, praf sau radiații. Astăzi, pește 90% din timpul nostru Îl petrecem În Încăperi Închise. De aceea, este de la sine Înțeles, ca la construcție nu se folosesc materiale care influențează negativ climă din Încăpere. Sigur, nu materialele de construcție cum ar fi lutul, vărul, țigla și lemnul au dus la apariția alergiilor și la boli cauzate de mediu. Încărcarea atmosferei din casele noastre cu substanțe dăunătoare pornește În cea mai mare parte de la produsele
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Liviu HERțANU () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93122]
-
Sângele evocă un act sacrificial, și poate că Macedonski se consideră un sacrificant sublim pe altarul artei. Interesant că în biografia consacrată poetului, Viața lui Alexandru Macedonski, Adrian Marino recompune salonul scriitorului, apelând și la un personaj-raisoneur, neofitul purtat prin încăperi întru inițierea sa în misterii. Astfel, sensul ezoteric al unor obiecte este revelat ca parte a ritului de inițiere, iar tabloul de interior este recompus prin contribuția unor martori oculari, Ion Valerian, Ștefan Petică, M.Celarianu, Flamin Chesaru, N. Davidescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o masă, la fel de stilizată, drapată și ea tot în roșu și pe console aurii, ardeau policandre cu trei brațe. Lumânările, schimbate o dată sau de două ori pe noapte, împrăștiau o lumină pâlpâitoare, roșiatică, întreținută în chip difuz și de draperiile încăperii. O candelă roșie licărea obscur pe un perete, întregind parcă acest interior de templu, închinat, s-ar zice, unei zeități a sângelui: De ce arde, maestre? Era îndemnat atunci să-l întrebe... Roșul îmi dă viață. Am pus-o înadins. Sângele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să-l întrebe... Roșul îmi dă viață. Am pus-o înadins. Sângele e tot roșu în ființe". Abia acum discipolul își dădea seama că aerul neverosimil al salonului venea și din pricina fumului albastru de țigară, din ce în ce mai des, care întreținea în încăperea slab luminată de sfeștnice o semiobscuritate lăptoasă, de altar îmbâcsit de mirodenii, când deodată uitând de ciudata explicație vitalistă privirea îi era atrasă în altă parte. În fund, un obiect neobișnuit, o mobilă ciudată se profila în ceață. Era un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mască reprezintă un eufemism al morții. Mihai Teișanu (1883-1943) realizează în Femeie cu masca (Ulei pe pânză, 1,175 x 0,845 cm, semnat și datat jos cu negru: M. Teișanu, P.N.1263, 1912?) "portretul" unei demimondene aflată într-o încăpere salon, așezată pe o canapea. Ca și în tablourile mir-iskusstnicului Konstantin Somov, descriind scene de carnaval în atmosfera libertină a secolului XVIII, Teișanu reține amănuntul picant și-i conferă un aer de mister. Femeia are dezvelit unul dintre sâni, poartă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Femeia nu apare complet nudă, oferind întotdeauna un unghi senzual asupra corpului feminin. Pe o poliță, în partea de sus a tabloului, se află expuse o serie de vase cu caracter decorativ, fapt care sugerează înserierea corporalității feminine decorativismului întregii încăperi. Nudul este expus asemeni celorlalte obiecte decorative, reificat, aflat la confluența unor stofe grele, cuvertura roșie a patului, două perne satinate de culoare auriu-portocalie și valtrapul albastru care lasă să se vadă în transparența sa ceva similar unei mâini aflate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]