25,038 matches
-
studii de limba și literatura maghiară la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (1966-1968), pe care le-a continuat între anii 1968-1971 la Universitatea Eötvös Loránd (ELTE) din Budapesta. Reîntors în România, a lucrat între 1971-1974 ca jurnalist și asistent universitar la Catedra de limba maghiară a Universității București. În 1974 s-a mutat în Ungaria. A lucrat pe postul de cercetător asociat la Facultatea de Științe Umaniste din cadrul Universității Eötvös Loránd, apoi ca asistent universitar la Catedra de limba română (din 1980
Péter Zirkuli () [Corola-website/Science/335334_a_336663]
-
jurnalist și asistent universitar la Catedra de limba maghiară a Universității București. În 1974 s-a mutat în Ungaria. A lucrat pe postul de cercetător asociat la Facultatea de Științe Umaniste din cadrul Universității Eötvös Loránd, apoi ca asistent universitar la Catedra de limba română (din 1980) și la Catedra de literatură universală comparată (din 1984). A urmat studii pregătitoare de doctorat în literatură comparată la Universitatea Sorbona din Paris (1980-1981). De asemenea, a fost începând din 1982 și redactor la editura
Péter Zirkuli () [Corola-website/Science/335334_a_336663]
-
maghiară a Universității București. În 1974 s-a mutat în Ungaria. A lucrat pe postul de cercetător asociat la Facultatea de Științe Umaniste din cadrul Universității Eötvös Loránd, apoi ca asistent universitar la Catedra de limba română (din 1980) și la Catedra de literatură universală comparată (din 1984). A urmat studii pregătitoare de doctorat în literatură comparată la Universitatea Sorbona din Paris (1980-1981). De asemenea, a fost începând din 1982 și redactor la editura Helikon din Budapesta. În 1986 și-a prezentat
Péter Zirkuli () [Corola-website/Science/335334_a_336663]
-
își continuă studiile la Institutul Pedagogic de Stat, absolvind Facultatea de Limba și Literatura Rusă (1948) și devenind profesor de limba și literatura rusă la școala medie nr. 31 din Moscova (1948-1953), apoi profesor de limba și literatura română la Catedra de limbi străine a Academiei de Științe a URSS (1953-1971). Între anii 1950 și 1957 este interpretul de limba rusă al lui Mihail Sadoveanu în timpul vizitelor acestuia în Uniunea Sovietică. Teza sa de disertație despre Mihail Sadoveanu pentru obținerea titlului
Mihail Fridman () [Corola-website/Science/335363_a_336692]
-
studiile pentru a îndeplini serviciul militar, dupa care revine la Universitate, trece examenul fundamental în 1902 și obține în 1904 Diploma de profesor pentru școlile comerciale superioare. După obținerea diplomei de la Universitatea din Budapesta, Ion I. Lapedatu refuză oferta unei catedre de profesor la Buda, preferând să revină în Ardeal, unde ocupă funcția de al doilea secretar la „Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român” (ASTRA) Sibiu (1904-1905), apoi de secretar la banca „Ardeleana” Orăștie. În 1906 după practici
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
Budapesta și Viena, este ales director al băncii Ardeleana. În 1911 devine director al proaspăt înființatei „Bănci Generale de Asigurare” Sibiu. După refugiu (1916 -1917) și după perioada dedicată activităților politice, a fost numit în ianuarie 1922 profesor titular al Catedrei de finanțe publice și private la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industrie din Cluj, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1938. Ion I. Lapedatu a făcut parte din numeroase consilii de administrație, între care la banca „Albina” din
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
de bacalaureat în 1891. A urmat cursurile Facultății de Medicină din București devenind doctor în medicină și chirurgie în cu teza "Asupra relațiunei patologice între ficat și rinichi" prezentată și susținută la 21 decembrie 1898. A fost numit asistent la catedra de Anatomie descriptivă a Universitații din București în 1896, specializându-se în urologie în perioada 1901-1905 sub îndrumarea profesorului P. Herăscu, întemeietorul urologiei românești. Devine docent în chirurgie genito-urinară la Universitatea din Iași în 1905 și, începând cu 1906, ocupă
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
din București în 1896, specializându-se în urologie în perioada 1901-1905 sub îndrumarea profesorului P. Herăscu, întemeietorul urologiei românești. Devine docent în chirurgie genito-urinară la Universitatea din Iași în 1905 și, începând cu 1906, ocupă postul de profesor suplinitor la catedra de Anatomie descriptivă a Facultății de Medicină din Iași, fiind numit în același an medic primar al Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași. A fost numit profesor titular la catedra de Clinică Genito-urinară în 1913 pe care a condus-o până
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
1905 și, începând cu 1906, ocupă postul de profesor suplinitor la catedra de Anatomie descriptivă a Facultății de Medicină din Iași, fiind numit în același an medic primar al Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași. A fost numit profesor titular la catedra de Clinică Genito-urinară în 1913 pe care a condus-o până 1938, când s-a pensionat pentru limită de vârstă. A fost decan al Facultății de Medicină din Iași între anii 1926-1929, perioadă în care activitatea Universității ieșene a fost
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
președinte devine Din 1990, președinte al Partidului M.E.R. Membru în Biroul Executiv al CPUN (parlamentul provizoriu al Revoluției decembriste. Director al revistelor săptămânale și hebdomadare „ECO”, „ECO-MAGAZIN” și „ECOSOFIA”. Președinte al Fundației Europene de Educație și Cultură Ecologică. Titular al catedrei de „Ecosofie”, disciplină academică creată în România de T.G.M. la Universitatea Ecologică București. Consilier în Consiliul Național al Audiovizualului. Vicepreședinte al Mișcării Ecologiste din Republica Moldova. Membru în Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor din România. Fondând Mișcarea Ecologistă din România
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
pe care Petrescu le-a făcut la Școala de Belle-Arte nu se știe nimic. Se știe în schimb, despre activitatea tulbure în care se zbătea viața artistică din acele vremuri. Gheorghe Tattarescu se retrăsese din activitate, Theodor Aman decedase și catedra de pictură era reprezentată de către Constantin I. Stăncescu. Se știe că N.S. Petrescu a făcut în ultimii ani de studii caricatura lui Stăncescu, fapt care i-a adus exmatricularea din școală. Alexandru Obedenaru, care era prieten cu fratele lui mai
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
expus 80 de tablouri. Ultima pagină a catalogului avea tipărită caricatura lui Stăncescu, care era reprezentat cu urechi de faun și un cap mare și deformat, acoperit cu un joben imens ( ). Acesta era portretul celui care conducea după bunul plac catedra de istoria artei și estetică de la Școala de Belle-Arte din București și a fost prima dintre caricaturile cu care Nicolae Petrescu l-a asaltat necontenit pe Constantin I. Stăncescu până în anul 1909, când Stăncescu a decedat. Din perioada organizării Salonului
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
tablouri, cu câteva poleiri cu aur și închis cu o balustradă de fier, se află altarul principal, o masă în formă de scrin. Se află acolo, alături, două mici scaune de rugăciune, 6 bănci, două banchete, două scaune ornate, o catedră portativă pentru predică, cu o scăriță pentru urcat, două confesionale. Erau și un Crist mare, deasupra intrării corului, și o lampă de aramă, care atârna. Atât cât a existat abațiala, acolo se celebrau, în fiecare an, câte o slujbă în
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
cu ghirlande de flori, din faianță din Islettes, compus dintr-o strachină cu capac și farfurioara sa, care dovedește gustul Damelor pentru serviciul lor de masă. Erau și lambriuri vopsite în gri care izolau pereții reci și câteva tablouri. O catedră din lemn, de aceeași culoare, unde se făcea lectura în timpul meselor. În anotimpul rece, pentru încălzirea încăperii, funcționa o mașină de gătit cu tuburile ei de aeraj, potrivit inventarului. Peste tot plafonul era în manieră franceză. Acolo nu era rar
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
iar în iunie al aceluiași an a devenit conducător de doctorat, referent oficial pentru teze de doctorat la Universitățile de Medicină din București, Iași, Cluj, Chișinău și Montpellier (Franța). Anul 1992 i-a adus numirea în funcția de șef al Catedrei de Imunologie la Facultatea de Medicină și la Facultatea de Stomatologie din cadrul Universității Ecologice București. A predat cursul de Imunologie pentru medicii rezidenți cu specialitățile “Laborator Clinic” sau “Alergologie”. În 1996 a devenit cercetător științific principal I. La începutul anilor
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
titular în departamentul de germanistică din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București. De asemenea, este director al Centrului de Cercetare și Excelență „Paul Celan” și al Programului de Masterat „Strategii comunicaționale interculturale - literare și lingvistice”, inițiat de Catedra de Limbi și Literaturi Germanice impreună cu alte catedre din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Activitatea sa didactică se bazează pe istoria literaturii germane (iluminism, Sturm und Drang, clasicism, romantism), literatură germană și austriacă contemporană; literaturi de expresie germană
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
și Literaturi Străine, Universitatea din București. De asemenea, este director al Centrului de Cercetare și Excelență „Paul Celan” și al Programului de Masterat „Strategii comunicaționale interculturale - literare și lingvistice”, inițiat de Catedra de Limbi și Literaturi Germanice impreună cu alte catedre din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Activitatea sa didactică se bazează pe istoria literaturii germane (iluminism, Sturm und Drang, clasicism, romantism), literatură germană și austriacă contemporană; literaturi de expresie germană din România; inter-referențialitate culturală în Europa Centrală și de
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
univ. dr. Walter Dietze, apoi la prof. univ. dr. Walfried Hartinger. Pe data de 14 octombrie, 1977 a susținut teza de doctorat - ""Die rumänische Koordinate der Lyrik Paul Celans"" (""Coordonata românească a poeziei lui Paul Celan""). Carieră didactică universitară la Catedra de Limbi și Literaturi Germanice a Facultății de Limbi și Literaturi Străine începând cu anul 1978 când i se recunoaște titlul de doctor în filologie în România și obține prin concurs postul de lector universitar la Universitatea din București. Debutează
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
a Facultății de Limbi și Literaturi Străine începând cu anul 1978 când i se recunoaște titlul de doctor în filologie în România și obține prin concurs postul de lector universitar la Universitatea din București. Debutează ca lect. univ. dr. la Catedra de Limbi și Literaturi Germanice a Universității din București, iar în anul 1990 ocupă postul de conferențiar universitar la aceeași Catedră, urmând ca în anul 1993 să ocupe postul de prof. univ. pentru limba și literatura germană. Mai târziu, este
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
România și obține prin concurs postul de lector universitar la Universitatea din București. Debutează ca lect. univ. dr. la Catedra de Limbi și Literaturi Germanice a Universității din București, iar în anul 1990 ocupă postul de conferențiar universitar la aceeași Catedră, urmând ca în anul 1993 să ocupe postul de prof. univ. pentru limba și literatura germană. Mai târziu, este ales ca membru al Societății "Goethe" din Weimar, iar în perioada august-septembrie este bursier al Societății "Goethe" din Weimar. În ianuarie
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
prof. univ. pentru limba și literatura germană. Mai târziu, este ales ca membru al Societății "Goethe" din Weimar, iar în perioada august-septembrie este bursier al Societății "Goethe" din Weimar. În ianuarie 2004, a fost reales în funcția de șef al Catedrei de Limbi și Literaturi Germanice a Universității din București. Perioada 1 octombrie 2004 - 31 iulie 2005 a fost marcată de titularizarea pe postul de profesor și titular al Catedrei "Elias Canetti" pentru Studii Interculturale Sud-est europene a Universității Europene Viadrina
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
În ianuarie 2004, a fost reales în funcția de șef al Catedrei de Limbi și Literaturi Germanice a Universității din București. Perioada 1 octombrie 2004 - 31 iulie 2005 a fost marcată de titularizarea pe postul de profesor și titular al Catedrei "Elias Canetti" pentru Studii Interculturale Sud-est europene a Universității Europene Viadrina din Frankfurt, Oder, Germania.Din octombrie 2006 - decembrie 2006 a fost profesor asociat la Institutul de Germanistică și la Institutul de Romanistică ale Universității „La Sapienza“ din Roma. În
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
Din octombrie 2006 - decembrie 2006 a fost profesor asociat la Institutul de Germanistică și la Institutul de Romanistică ale Universității „La Sapienza“ din Roma. În 2007, ca inițiator, întemeietor și director al Centrului de Cercetare și Excelență "Paul Celan" al Catedrei de Limbi și Literaturi Germanice a Universității din București.. De-a lungul anilor 2010-2011, a debutat ca inițiator și director al Programului interdisciplinar internațional de Masterat "Strategii comunicaționale interculturale - literare și lingvistice", promovat de Catedra de Limbi și Literaturi Germanice
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
și Excelență "Paul Celan" al Catedrei de Limbi și Literaturi Germanice a Universității din București.. De-a lungul anilor 2010-2011, a debutat ca inițiator și director al Programului interdisciplinar internațional de Masterat "Strategii comunicaționale interculturale - literare și lingvistice", promovat de Catedra de Limbi și Literaturi Germanice în colaborare cu Departamentele de Romanistică, Limbi Clasice, Slavistică și Canadiană din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Următorul an, a fost profesor oaspete la Facultatea de Științele Culturii a Universității
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
și că o evaluare recentă a stabilit că este prea slab pentru a fi operat pentru o ruptură a coifului rotatorilor. Timp de câteva luni după moartea lui Scalia, locul său în sala de ședințe a Curții Supreme și fața catedrei din dreptul scaunului său au fost împodobite cu de lână neagră, altele fiind plasate deasupra intrării în sală, tradiție ce datează de la moartea președintelui Curții Supreme Salmon P. Chase în 1873. Drapelele din piațeta din fața Curții au fost coborâte în
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]