27,128 matches
-
secrete sunt principala curiozitate, dar promisiunea este obstrucționată de misterioase inițiale: scriitorul X, prietenul T., iubitele M., L., F., A. sau Y. În loc să ofere o confesiune liberă, jurnalul lui Eugen Barbu creează mai degrabă impresia unei autocenzuri. De altfel, insatisfacția lecturii acestui document tentant se extinde asupra tuturor palierelor tematice: frământările de creație ale tânărului prozator, aventurile amoroase, simpatiile politice, culisele literare, lecturile și experiențele formative - totul e mai degrabă convențional decât autentic, ceea ce diminuează simțitor valoarea confesiunii. Jurnalul lui Eugen
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
În loc să ofere o confesiune liberă, jurnalul lui Eugen Barbu creează mai degrabă impresia unei autocenzuri. De altfel, insatisfacția lecturii acestui document tentant se extinde asupra tuturor palierelor tematice: frământările de creație ale tânărului prozator, aventurile amoroase, simpatiile politice, culisele literare, lecturile și experiențele formative - totul e mai degrabă convențional decât autentic, ceea ce diminuează simțitor valoarea confesiunii. Jurnalul lui Eugen Barbu cuprinde însemnări mai detaliate din anii 1942-1949 (în 150 de pagini), mai expeditive și, probabil, selective din anii 1950-1952 (în numai
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
și, probabil, selective din anii 1950-1952 (în numai 20 de pagini), la care se adaugă o secțiune finală separată (de aproape o sută de pagini), Jurnalul unor romane, amestecând la întâmplare, fără ordine cronologică, fragmente disparate din anii 1953-1965 despre lecturi, proiecte și călătorii. E o perioadă generoasă în evenimente și transformări, cu intervale dramatice de tranziție, capabile să bulverseze amenințător evoluția unui scriitor de la 18 ani, câți avea în 1942 când începea jurnalul, până la 41, în 1965, când Eugen Barbu
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
efort analitic și de un (prim) impuls polemic al cărții. Nu numai oamenii sînt cei care trezesc glasul memorialistului, ci și locurile. Petru Poantă știe să întoarcă subtil evocarea apreciativă în (blîndă sau tăioasă) ironie. Ne rămîne în minte după lectură evocarea Clujului intelectual, dar ea capătă contrast și adîncime dacă o suprapunem atmosferei din Facultatea de Filologie, cu foarte mulți studenți - peste 400 într-un singur an, apreciază autorul: "veniseră în prima zi de cursuri cu un aer duminical, îmbrăcați
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
ceea ce construiește ca rezultat propriu." Cerc hermeneutic, admite Eco, care consideră că (auto)controlul unei interpretări se poate realiza printr-o repetată confirmare pe module textuale diferite. În fond, "textul rămâne parametrul cu care se măsoară acceptabilitatea interpretărilor lui". De vreme ce lectura e o tranzacție complicată între competența cititorului și competența (slabă totuși, subliniază Eco) postulată de însuși textul pentru a fi citit "în mod economic", e dificil de indicat punctul în care interpretarea și uzul se suprapun indecibil. Nici măcar răspunsul autorului
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
extrem), în termenii lui Rorty observăm că abia după decantarea sensurilor formulate prin uz se poate articula o interpretare. Rorty este însă de acord cu critica pe care Eco le-o face deconstructiviștilor și, în special, lui Derrida, subliniind principiul "lecturilor pre-textuale", o practică filozofică transplantată forțat în critica literară, dar constată că atât structuraliștii (preocupați de mecanismele textuale) cât și post-structuraliștii (căutând prezența sau subvertirea ierarhiilor metafizice) nu contribuie prin demersul lor decât cu introducerea unei noi grile/paradigme, fapt
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
dar constată că atât structuraliștii (preocupați de mecanismele textuale) cât și post-structuraliștii (căutând prezența sau subvertirea ierarhiilor metafizice) nu contribuie prin demersul lor decât cu introducerea unei noi grile/paradigme, fapt care nu dezvăluie nimic despre natura textelor sau a lecturii. De aici, credința pragmaticienilor că lectura este exclusiv relaționare și interacțiune, că textul nu trebuie tratat doar ca mijloc, ci și ca scop în sine: Mi se pare mai simplu să elimin distincția dintre uz și interpretare și să disting
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
de mecanismele textuale) cât și post-structuraliștii (căutând prezența sau subvertirea ierarhiilor metafizice) nu contribuie prin demersul lor decât cu introducerea unei noi grile/paradigme, fapt care nu dezvăluie nimic despre natura textelor sau a lecturii. De aici, credința pragmaticienilor că lectura este exclusiv relaționare și interacțiune, că textul nu trebuie tratat doar ca mijloc, ci și ca scop în sine: Mi se pare mai simplu să elimin distincția dintre uz și interpretare și să disting mai degrabă între uzurile pe care
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
ca mijloc, ci și ca scop în sine: Mi se pare mai simplu să elimin distincția dintre uz și interpretare și să disting mai degrabă între uzurile pe care persoane diferite le fac pentru scopuri diferite." În lipsa unei "metode de lectură" imposibil de formulat ("o etică a lecturii" după Hillis Miller), Rorty conchide că uzul prin limbaj este eliberat de obsesia "ocultă de a descâlci codurile, de a distinge între realitate și aparență, de a face o deosebire neplăcută între ceea ce
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
sine: Mi se pare mai simplu să elimin distincția dintre uz și interpretare și să disting mai degrabă între uzurile pe care persoane diferite le fac pentru scopuri diferite." În lipsa unei "metode de lectură" imposibil de formulat ("o etică a lecturii" după Hillis Miller), Rorty conchide că uzul prin limbaj este eliberat de obsesia "ocultă de a descâlci codurile, de a distinge între realitate și aparență, de a face o deosebire neplăcută între ceea ce e just și ceea ce e util." Simplificând
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
prin numărul mare al revistelor și ziarelor în care reușise să publice până atunci un tânăr de numai 18 ani, precum și al publicațiilor în care apăruseră primele ecouri la volumul de debut Fata din brazi (recenzii, note și însemnări de lectură). Este interesant de observat maniera în care a fost intuită forța imaginativă a unui poet cultivat și sensibil la nou, aflat în căutarea unui discurs poetic opus oricăror forme ale unui lirism de tip tradițional. Dincolo de orice "doză de istorie
Vechi poezii de Alexandru Lungu by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12628_a_13953]
-
precizarea din subtitlu: Joncțiuni și Disjoncțiuni în Secolul XIX și XX. Ideea le este sugerată autorilor de Topografiile (1995) lui J. Hillis Miller, carte mai puțin discutată de teoreticienii și criticii români. Miller, un deconstructivist critic, accentuează procesualitatea actului de lectură, deplasarea lui continuă ("dansul lateral"), pipăirea terenului operei, descoperirea unei configurații a cheilor (sau "nodurilor") ei, supuse la rîndu-le îndoielii. Lectura devine un act infinit, amintind de eliotianul "visions and revisions". În loc de forjarea etapelor de creație pentru a reface organismul
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
Hillis Miller, carte mai puțin discutată de teoreticienii și criticii români. Miller, un deconstructivist critic, accentuează procesualitatea actului de lectură, deplasarea lui continuă ("dansul lateral"), pipăirea terenului operei, descoperirea unei configurații a cheilor (sau "nodurilor") ei, supuse la rîndu-le îndoielii. Lectura devine un act infinit, amintind de eliotianul "visions and revisions". În loc de forjarea etapelor de creație pentru a reface organismul operei, Miller deconstruiește teritoriul într-un act al lecturii deschise. Pentru el, "deconstrucția nu înseamnă demontarea unei structuri, ci demonstrația că
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
descoperirea unei configurații a cheilor (sau "nodurilor") ei, supuse la rîndu-le îndoielii. Lectura devine un act infinit, amintind de eliotianul "visions and revisions". În loc de forjarea etapelor de creație pentru a reface organismul operei, Miller deconstruiește teritoriul într-un act al lecturii deschise. Pentru el, "deconstrucția nu înseamnă demontarea unei structuri, ci demonstrația că structura respectivă își conține propria deconstrucție" (vezi Steven's Rock and Criticism as Cure). Totul este să știi să stabilești nodurile, reperele topografice, să fii un cartograf și
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
făcută cărții. Dincolo de rarele exprimări artificiale, contextuale și ușor de extras din pagină (,eram prea anulată ca să fiu atentă", ,mă credeam determinată", ceasul ,prea greu și obsolet"), o deficiență mai importantă apare din structura preponderent analitică și reflexivă a romanului. Lectura lui te prinde imediat, dar te reține cu mai multă greutate. După un timp, filele citite se ,amestecă" și se confundă, întrucât nu există suficienți constituenți epici. Episoadele cu cei doi bărbați adevărați din viața Sofiei se țin mai bine
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
din tehnică, ci tocmai din aerul bizar, care nu seamănă cu marile contraste ale secolului romantic, nici cu ambițiile demiurgice realiste, vine valoarea acestui roman de început. El rămîne impregnat în creier, sau poate doar ca feeling, mult timp după ce lectura se încheie. Prefața savantă semnată de Cornel Mihai Ionescu, în care ,teoria sincerității" e abil încadrată în scena mai cuprinzătoare a operei lui Svevo, și nu numai, pune oarecum între paranteze conținutul în sine al romanului, accesibil la o simplă
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
rare sînt ocaziile în care ei mai reușesc să-și revină. Tripticul romanelor lui Svevo, servite integral, potențează adevărata față a prozatorului care, citit pe bucăți, nu spune mare lucru. Un prieten, mare admirator al lui Svevo, insinua că o lectură cronologică a celor trei romane ar ascunde un fir evolutiv și nu neg că el există, cel puțin sub aspectul cizelării frazei. Dar nu e vorba neapărat de evoluție, aici, mai degrabă de o punere în valoare reciprocă. Iar ce
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
Daniel Cristea-Enache Întâiul roman al lui Marin Preda, în ordine valorică și strict editorială, este o multiplă provocare pentru cititor, indiferent dacă acesta l-a parcurs de nenumărate ori sau se află în fața primei lecturi. Citim de fiecare dată altfel o operă mare, frecvent reeditată și intens discutată; clișeele critice care se nasc, interpretările circulând până la deplina sastisire, introducerea protagonistului sub o umbrelă onomastic-tipologică (moromețianismul) ferindu-ne de ploaia întrebărilor legitime, toate acestea nu pot
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
complicatul ceremonial prin care tratează și cele mai simple situații (rezolvându-le, totodată, pe cele mai dificile), există o structură tare a lumii din roman, care până acum putea scăpa generațiilor mai tinere. Vreau să spun că, în timpul comunismului, în lectura noastră lipseau multe dintre datele realității descrise/ figurate de prozator. Nu știam prea bine ce înseamnă un impozit usturător și o scadentă datorie la bancă, vânzarea și cumpărarea de teren, deținerea în proprietate a pământului, școala plătită și tot restul
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
au organizat, oarecum oficial, în spațiile Ministerului Culturii, mari expoziții, un fel de Saloane în accepțiunea consacrată a cuvîntului, filialele din Iași, din Constanța, din Ploiești etc. Prin premisele lor, dar și prin filosofia curatorială și prin efectul imediat de lectură, acestea erau mai curînd acte de emancipare decît rapoarte de activitate, însă, tocmai prin grandoarea lor afișată și prin aerul lor exhaustiv deconspirau multiplele complexe provinciale și tot atîtea reflexe de gîndire reziduală, însuficient drenată în noile condiții. Venirea în
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11374_a_12699]
-
mai vîrstnici au combătut-o, pe care generația mijlocie a denigrat-o și pe care cei tineri o ignoră. S-ar putea ca Reich-Ranicki să aibă deplină dreptate făcînd această afirmație deși, după cum rezultă dintr-un grupaj de impresii de lectură ale operei lui Thomas Mann, publicate de tineri scriitori germani în paginile de literatură ale cotidianului ,Die Welt", cel mai mare scriitor german al secolului XX continuă să ,influențeze" posteritatea, mai ales după ce febra experimentelor de tot felul s-a
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
german al secolului XX continuă să ,influențeze" posteritatea, mai ales după ce febra experimentelor de tot felul s-a stins și ne este dat să asistăm la o restaurație a artei narative tradiționale, destinată unui public dornic să ,trăiască" prin actul lecturii experiențele și peripețiile eului narativ și ale personajelor din povestire, nuvelă sau roman. Constatarea o făcea tot Reich Ranicki semnalînd că tocmai tinerii debutanți ai ultimilor ani ar trebui să-i fie îndatorați lui Thomas Mann, chiar și atunci cînd
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
Ca dimensiuni, dar și în sensul de lucru temeinic, bine făcut. La antipodul publiciștilor dezinvolți, cu atât mai siguri pe judecățile lor cu cât l-au citit mai superficial pe autorul despre care scriu, tânărul critic de la Iași face o lectură atentă și profundă a operei lui Ion D. Sîrbu, urmărind ,migrația" personajelor, a temelor și motivelor, și articulând, pe conturul fiecărui gen abordat, un model explicativ coerent. Dramaturgia, proza și, la un loc, corespondența și jurnalul reprezintă trei capitole dense
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
personaj, de pildă, sau distincția autor/ narator). Într-un rând, reproduce și o schemă a lui Philippe Hamon, pentru a vizualiza mai bine trecerea ,de la vorbă, prin tăcere, la cuvântul viu". Dar acestea sunt reflexe firești, involuntare, de critic cu lecturi bogate și cu vocație pedagogică. Ele își găsesc o utilitate în aceea că elimină confuziile unor comentatori, derutați de proteismul creator al lui Sîrbu, de naveta lui continuă între viață și text, realitate socială și ficțiune literară; și discreditează, totodată
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
altă ocazie să glosez excelența postmodernismului poetic basarabean, inteligent și inventiv. Semnalez doar că mă aflu în contradicție de opinie cu Alex. Ștefănescu, care crede că basarabenilor ,nu le stă bine să profeseze postmodernismul" (p. 270). Invit, pentru edificare, la lectura a doi dintre cei mai talentați postmoderniști basarabeni: Arcadie Suceveanu și Emilian Galaicu-Păun. Ar mai putea fi și alții. Dacă în cadrul postmodernismului valorile poetice din cele două părți ale Prutului sunt sensibil apropiate (cu excepția lui Cărtărescu, fără un echivalent), în
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]