25,496 matches
-
336; N.D. Munn, 1973, p. 581; E.W. Voegelin, 1949, vol. II, p. 778; R.H. Winthrop, 1991, p. 193 etc. Alți cercetători au Încercat să alcătuiască liste mai detaliate ale caracteristicilor mitului. C. Riviere (1997, pp. 53-55) identifică opt caracteristici: povestirea imaginară, apartenența la o lume simbolică, polisemia, caracterul atemporal, dimensiunea afectivă, orientarea către acțiune, raționalitatea imaginarului, caracterul inițiatic. W. Doty (1986, pp. 11-29) stabilește zece note definitorii: integrarea Într-o rețea de mituri, importanța culturală, caracterul imaginar, dimensiunea narativă, conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
omogen, articulat, semnificativ În ansamblul său. În acest proces de construcție, ei au contopit mituri și fragmente mitice propriu-zise Împreună cu numeroase alte componente: credințe, legende, teme din cântece epice sau lirice, frânturi verbalizate din ansambluri rituale sau magice, basme și povestiri etc. Ceea ce Înseamnă că alături de mitologiile „clasice” se pot așeza și diverse mitologii moderne (de la cele consacrate unor vedete până la cele legate de anumite evenimente sau situații), care sunt, și unele, și altele, corpusuri construite, complexe, eterogene, ce sedimentează figuri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
evenimente și personaje) Într-o structură care are Început, mijloc și sfârșit. Într-un asemenea construct, relația dintre un „Înainte” și un „după” organizează conținutul, dă un sens și explică răsturnarea pe care o va cunoaște situația inițială la sfârșitul povestirii. Astfel, ceea ce se petrece la Început (faptul că Prometeu i-a păcălit pe zei) devine motorul pentru Întâmplările ce urmează a fi povestite și cauză pentru deznodământul din final (oamenii duc o viață plină de suferințe pentru că Pandora, păcălită de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
distanță enormă, dată nu de acumularea a sute și sute de episoade (ca În cazul epopeii), ci de ideea unei rupturi fundamentale: „Începutul” se plasează Într-un timp al originilor sau măcar Într-un trecut Îndepărtat și exemplar, iar sfârșitul povestirii mitice marchează desprinderea de această epocă și de această lume și Începutul existenței așa cum este ea cunoscută de membrii societății În care mitul este narat (P. Cohen, 1969; M. Eliade, 1966; J. Fontenrose, 1971). O asemenea povestire se transmite de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
exemplar, iar sfârșitul povestirii mitice marchează desprinderea de această epocă și de această lume și Începutul existenței așa cum este ea cunoscută de membrii societății În care mitul este narat (P. Cohen, 1969; M. Eliade, 1966; J. Fontenrose, 1971). O asemenea povestire se transmite de obicei pe cale orală, dar există și numeroase mituri care ne-au parvenit pe suport scris (miturile din Vede, Iliada, Cartea Morților, Enuma Elish). Cu toate acestea, este mai mult ca sigur că textele În cauză nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
presupune capacitatea de a păstra și reactualiza bagajul de motive epice, de personaje și semnificații considerate de acea comunitate drept efigii ale identității ei, repere simbolice. Ea este, deci, o sursă de conservatorism. Mitul nu este Însă unicul tip de povestire tradițională, transmisă prin viu grai, care circulă Într-o societate. Această constatare a generat o bogată literatură de specialitate, marcată de numeroase controverse referitoare la specificitatea conținutului povestit. Conținutul Cea mai mare parte a savanților consideră că mitul este o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tradițională, transmisă prin viu grai, care circulă Într-o societate. Această constatare a generat o bogată literatură de specialitate, marcată de numeroase controverse referitoare la specificitatea conținutului povestit. Conținutul Cea mai mare parte a savanților consideră că mitul este o povestire care se individualizează prin teme epice, eroi și un decor specifice. Din această idee, aproape unanim acceptată de un segment al specialiștilor, derivă o altă caracteristică - prestigiul social al miturilor. Acestea ar beneficia de un statut aparte, față de alte tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se individualizează prin teme epice, eroi și un decor specifice. Din această idee, aproape unanim acceptată de un segment al specialiștilor, derivă o altă caracteristică - prestigiul social al miturilor. Acestea ar beneficia de un statut aparte, față de alte tipuri de povestiri, tocmai pentru că au un conținut aparte, pentru că povestesc anumite Întâmplări, pe care celelalte povestiri nu au dreptul sau prestigiul să le istorisească. Această poziție, susținută mai ales de erudiții cercetători ai mitologiilor comparate, este contestată de antropolgi, care, pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unanim acceptată de un segment al specialiștilor, derivă o altă caracteristică - prestigiul social al miturilor. Acestea ar beneficia de un statut aparte, față de alte tipuri de povestiri, tocmai pentru că au un conținut aparte, pentru că povestesc anumite Întâmplări, pe care celelalte povestiri nu au dreptul sau prestigiul să le istorisească. Această poziție, susținută mai ales de erudiții cercetători ai mitologiilor comparate, este contestată de antropolgi, care, pe baza cercetărilor de teren, afirmă că toate formele de a povesti (genurile narative) ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceea ce suntem - suntem muritori și de un anume sex - și ne asumăm această condiție, deoarece miturile povestesc felul În care moartea și sexualitatea și-au făcut apariția În această lume ș...ț (M. Eliade, 1968, p. 138). Altfel spus, deoarece povestirile acestuia se referă la evenimentele care au creat mediul natural și forma de organizare socială specifice unei comunități anume, ele comunică ceva important, decisiv, și, prin aceasta, dincolo de adevărurile vieții practice, „profane”. Mitul este deci sacru pentru că faptele povestite de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mitului derivă dintr-un conținut aparte pare a fi susținută de două argumente: unul etnografic și altul metodologic. Primul se bazează pe identificarea, În diferite culturi, a unor sisteme de clasificare asemănătoare cu cele prin care noi separăm mitul de povestirile obișnuite (după modelul distincției antice dintre mythos și epos). Al doilea pornește de la tradițiile teoriei literare, care postulează existența unor mărci referitoare la conținut și la formă, capabile să diferențieze variatele matrice (genuri) În care poate fi construit un text
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de la sfârșitul secolului al XIX-lea cercetările de teren conduse de Fr. Boas au evidențiat existența unor termeni-pereche, care apar În vocabularul triburilor din America de Nord: Indienii Tsimshian au un cuvânt aparte pentru mit, pentru a-l deosebi de malesk, o povestire referitoare la aventuri personale sau evenimente istorice. Pentru Tsimshian, mitul este Întotdeauna o povestire despre trecut. Animalele sunt personaje care vorbesc și se comportă ca oamenii; unele dintre ele istorisesc originea lucrurilor. ș...ț Dar nicio asemenea povestire nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
evidențiat existența unor termeni-pereche, care apar În vocabularul triburilor din America de Nord: Indienii Tsimshian au un cuvânt aparte pentru mit, pentru a-l deosebi de malesk, o povestire referitoare la aventuri personale sau evenimente istorice. Pentru Tsimshian, mitul este Întotdeauna o povestire despre trecut. Animalele sunt personaje care vorbesc și se comportă ca oamenii; unele dintre ele istorisesc originea lucrurilor. ș...ț Dar nicio asemenea povestire nu este adaox, adică mit, dacă nu se referă la acele vremuri străvechi, miraculoase, când lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
malesk, o povestire referitoare la aventuri personale sau evenimente istorice. Pentru Tsimshian, mitul este Întotdeauna o povestire despre trecut. Animalele sunt personaje care vorbesc și se comportă ca oamenii; unele dintre ele istorisesc originea lucrurilor. ș...ț Dar nicio asemenea povestire nu este adaox, adică mit, dacă nu se referă la acele vremuri străvechi, miraculoase, când lumea era total diferită de lumea de acum. La indienii Kwakiutl, cuvântul pentru mit este nuyam; la Chinook este it anam; indienii Thompson folosesc cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un avocat al acestor teorii, a remarcat existența unor asemenea distincții. În studiul său asupra triburilor Trobriand din Noua Guinee, el observă relația dintre kukuwanebu, folosit ca echivalent pentru termenul european poveste (fairy tale), libwogwo, cu sensul de legendă sau povestire despre fapte din trecut considerate istoric reale și liliu care se referă la narațiunile cu calitățile specifice mitului. În analiza lui Malinowski, diferențele formale sunt completate Însă de alte criterii: credința (liliu sunt considerate ca transmițând „adevăruri”) și funcțiile sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
istoric. Pe de altă parte, Alo este spus pentru divertisment, de orice persoană din acea societate, are ca protagoniști animale și este considerată de Yoruba drept o ficțiune. Iar la populațiile dogonilor din aceeași regiune, termenul elume se referă la povestiri, ghicitori, fabule, cântece considerate fictive, În timp ce termenul so:ta:ne (analog mitului), Înseamnă „cuvântare care stârnește uimirea” și se referă la povestiri care aparțin cuvântărilor străvechi și care necesită explicații pentru cel care le ascultă prima dată (G. Calame-Griaule, 1965
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
considerată de Yoruba drept o ficțiune. Iar la populațiile dogonilor din aceeași regiune, termenul elume se referă la povestiri, ghicitori, fabule, cântece considerate fictive, În timp ce termenul so:ta:ne (analog mitului), Înseamnă „cuvântare care stârnește uimirea” și se referă la povestiri care aparțin cuvântărilor străvechi și care necesită explicații pentru cel care le ascultă prima dată (G. Calame-Griaule, 1965, p. 448). Totuși etnografii, atenți la realitățile concrete, nu au absolutizat aceste distincții, nu le-au transformat În categorii care ar include
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
G. Calame-Griaule, 1965, p. 448). Totuși etnografii, atenți la realitățile concrete, nu au absolutizat aceste distincții, nu le-au transformat În categorii care ar include texte radical diferite, deoarece au constatat că localnicii transferau adesea teme dintr-o familie de povestiri În cealaltă familie sau că aveau, față de aceeași temă epică, când o atitudine solemnă (ca și cum ar fost mit), când una relaxată, ca și cum ar fi fost o simplă povestire. În acest sens, este instructiv dialogul dintre un cercetător și un indian
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
deoarece au constatat că localnicii transferau adesea teme dintr-o familie de povestiri În cealaltă familie sau că aveau, față de aceeași temă epică, când o atitudine solemnă (ca și cum ar fost mit), când una relaxată, ca și cum ar fi fost o simplă povestire. În acest sens, este instructiv dialogul dintre un cercetător și un indian Navaho. Întrebat de ce povestirile despre coiot, considerat un animal sacru, stârnesc râsul, Yellowman răspunde: „Ele nu sunt povestiri nostime... Multe lucruri legate de povestire sunt nostime, dar povestirea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau că aveau, față de aceeași temă epică, când o atitudine solemnă (ca și cum ar fost mit), când una relaxată, ca și cum ar fi fost o simplă povestire. În acest sens, este instructiv dialogul dintre un cercetător și un indian Navaho. Întrebat de ce povestirile despre coiot, considerat un animal sacru, stârnesc râsul, Yellowman răspunde: „Ele nu sunt povestiri nostime... Multe lucruri legate de povestire sunt nostime, dar povestirea nu este nostimă. ș...ț Dacă aud copiii mei această povestire, vor crește mari și vor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mit), când una relaxată, ca și cum ar fi fost o simplă povestire. În acest sens, este instructiv dialogul dintre un cercetător și un indian Navaho. Întrebat de ce povestirile despre coiot, considerat un animal sacru, stârnesc râsul, Yellowman răspunde: „Ele nu sunt povestiri nostime... Multe lucruri legate de povestire sunt nostime, dar povestirea nu este nostimă. ș...ț Dacă aud copiii mei această povestire, vor crește mari și vor fi oameni de treabă. Dacă nu o aud, se vor transforma În oameni răi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fi fost o simplă povestire. În acest sens, este instructiv dialogul dintre un cercetător și un indian Navaho. Întrebat de ce povestirile despre coiot, considerat un animal sacru, stârnesc râsul, Yellowman răspunde: „Ele nu sunt povestiri nostime... Multe lucruri legate de povestire sunt nostime, dar povestirea nu este nostimă. ș...ț Dacă aud copiii mei această povestire, vor crește mari și vor fi oameni de treabă. Dacă nu o aud, se vor transforma În oameni răi”. Din perspectiva categoriilor literare moderne, ar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
povestire. În acest sens, este instructiv dialogul dintre un cercetător și un indian Navaho. Întrebat de ce povestirile despre coiot, considerat un animal sacru, stârnesc râsul, Yellowman răspunde: „Ele nu sunt povestiri nostime... Multe lucruri legate de povestire sunt nostime, dar povestirea nu este nostimă. ș...ț Dacă aud copiii mei această povestire, vor crește mari și vor fi oameni de treabă. Dacă nu o aud, se vor transforma În oameni răi”. Din perspectiva categoriilor literare moderne, ar trebui să traducem această
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un indian Navaho. Întrebat de ce povestirile despre coiot, considerat un animal sacru, stârnesc râsul, Yellowman răspunde: „Ele nu sunt povestiri nostime... Multe lucruri legate de povestire sunt nostime, dar povestirea nu este nostimă. ș...ț Dacă aud copiii mei această povestire, vor crește mari și vor fi oameni de treabă. Dacă nu o aud, se vor transforma În oameni răi”. Din perspectiva categoriilor literare moderne, ar trebui să traducem această ambivalență (povestire sacră ce stârnește râsul ascultătorilor) printr-o hibridizare a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este nostimă. ș...ț Dacă aud copiii mei această povestire, vor crește mari și vor fi oameni de treabă. Dacă nu o aud, se vor transforma În oameni răi”. Din perspectiva categoriilor literare moderne, ar trebui să traducem această ambivalență (povestire sacră ce stârnește râsul ascultătorilor) printr-o hibridizare a genurilor, prin melanjul dintre genurile serioase și cele ușoare, eventual cu un scop „pedagogic”: pentru a putea transmite unor copii bagajul cultural și valorile religioase tradiționale, naratorul introduce elemente comice, care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]