26,800 matches
-
fost reintrodus. Cu toate acestea, în timpul de Reichswehr, nici un ofițer a fost promovat la rangul de feldmareșal, pentru că distincția a fost rezervată în mod tradițional pentru vremuri de război. Vechii feldmareșali care mai trăiau, nu au fost înregistrați sub acest rang în liste oficiale. Chiar și Hindenburg a fost numit numai șef al Reichswehr. În [[Imperiul German (1933-1945)]] primul general numit feldmareșal a fost [[Werner von Blomberg]] în anul 1936. Mai târziu, pe 4 februarie 1938, [[Adolf Hitler]] la denumit pe
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
a fost numit numai șef al Reichswehr. În [[Imperiul German (1933-1945)]] primul general numit feldmareșal a fost [[Werner von Blomberg]] în anul 1936. Mai târziu, pe 4 februarie 1938, [[Adolf Hitler]] la denumit pe [[Hermann Göring]] singur deținător al acestui rang, fiind așadar cel mai înalt ofițer al [[Wehrmacht|armatei germane]]. Dar în [[al Doilea Război Mondial]] Hitler și-a schimbat opinia, ridicând doisprezece generali in acest rang. Göring însă a rămas primul ofițer al armatei, numindu-se de atunci „Reichsmarschall
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
februarie 1938, [[Adolf Hitler]] la denumit pe [[Hermann Göring]] singur deținător al acestui rang, fiind așadar cel mai înalt ofițer al [[Wehrmacht|armatei germane]]. Dar în [[al Doilea Război Mondial]] Hitler și-a schimbat opinia, ridicând doisprezece generali in acest rang. Göring însă a rămas primul ofițer al armatei, numindu-se de atunci „Reichsmarschall”. La marină titlul reciproc a fost acel unui [[Mare amiral]]. După război s-a desființat acest titlu în [[Republica Federală Germană]], însă în fosta [[Republica Democrată Germană
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
-se de atunci „Reichsmarschall”. La marină titlul reciproc a fost acel unui [[Mare amiral]]. După război s-a desființat acest titlu în [[Republica Federală Germană]], însă în fosta [[Republica Democrată Germană|Republică Democrată Germană]] a existat între 1982 și 1989 rangul de „Marschall der DDR”. În armata prusacă - la fel ca mai târziu și în Armată Germană până în 1945 - un mareșal a avut dreptul la anumite privilegii. Un feldmareșal retras din serviciul activ a fost condus și onorat până la moarte ca
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
retras din serviciul activ a fost condus și onorat până la moarte ca un soldat activ. Ca semn de demnitate feldmareșalii au purtat cu ei în ambele armate un baston de mareșal. [[Fișier:UK Army OF10.png|thumb|150px|Insigna de rang unui Field Marshal]] Titlul a fost fondat de regele din [[Casa de Hanovra]] [[George al II-lea al Marii Britanii]] sub numele de „Field Marshal”. În ianuarie 1736 primii doi generali englezi au fost ridicați la acest rang, contele de [[Orkney
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
150px|Insigna de rang unui Field Marshal]] Titlul a fost fondat de regele din [[Casa de Hanovra]] [[George al II-lea al Marii Britanii]] sub numele de „Field Marshal”. În ianuarie 1736 primii doi generali englezi au fost ridicați la acest rang, contele de [[Orkney]] și [[John Campbell|John Campbell, al 2-lea Duce de Argyll]] (1678-1743). Unul dintre cei mai renumiți feldmareșali englezi a fost [[Arthur Wellesley, duce de Wellington]] (1769-1852), care s-a remarcat îndeosebit în războaiele napoleoniene. În 1815
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
Imperial General Staff” (Șef al Statului Major General Imperial), astăzi „Chief of the Defence Staff” [Șeful Statului Major al Apărării) este în mod natural un feldmareșal. Pe lângă aceasta au au fost ridicați și câțiva membrii ai familiei regale la acest rang. Rangul analog în marinä este acel unui „Admiral of the Fleet” (amiral al flotei), la forțele airiene Marshal of the [[Royal Air Force]]. Ca odinioară în Prusia și Imperiul German, mareșalul a avut dreptul la anumite privilegii. Un Field Marshal retras
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
General Staff” (Șef al Statului Major General Imperial), astăzi „Chief of the Defence Staff” [Șeful Statului Major al Apărării) este în mod natural un feldmareșal. Pe lângă aceasta au au fost ridicați și câțiva membrii ai familiei regale la acest rang. Rangul analog în marinä este acel unui „Admiral of the Fleet” (amiral al flotei), la forțele airiene Marshal of the [[Royal Air Force]]. Ca odinioară în Prusia și Imperiul German, mareșalul a avut dreptul la anumite privilegii. Un Field Marshal retras din
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
timp de război. [[File:Kutuzov 1.jpg|thumb|150px|FM Mihail Kutuzov]] Din anul 1700 înainte, titlul de feldmareșal general (генерал-фельдмаршал), corespundând cu amiralul general în marină, a fost preluat de la germani de [[Petru cel Mare]] ca cel mai înalt rang militar în Rusia până la [[Revoluția din Februarie]] 1917. Unul din cei mai faimoși feldmareșali a fost [[Mihail Kutuzov]]. Dar și persoane civile au fost onorate cu acest titlu, pentru a-și menține poziția la curte, între alții [[Fjodor Alexejewitsch Golowin
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
Neamț. La 15 septembrie 2002 - când s-au finalizat lucrările de pictură a bisericii, a fost sfințită pictura acesteia de către Înaltpreasfințitul Părinte Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Tot atunci schitul Sf. Apostoli Petru și Pavel - Dumbrăvele a fost ridicat la rangul de mănăstire; FORTEAZACUPRINS
Mănăstirea Dumbrăvele () [Corola-website/Science/312437_a_313766]
-
acestui neam atât de încercat. "Bucovina, sublinia Mihai Eminescu, este partea cea mai veche și mai frumoasă a țării noastre, raiul Moldovei", fiindcă "acolo e sfântă cetate a Sucevei, scaunul domniei vechi, acolo scaunul firesc al unui mitropolit care în rang de neatârnare era egal cu patriarhii, acolo sunt moaștele celor mai mari dintre domnitorii români, acolo doarme primul descălecat Dragoș, îmblânzitorul de zimbri, acolo Alexandru cel Bun, întemeietorul de legi, acolo Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, zidul de
Mănăstirea Mestecăniș () [Corola-website/Science/312492_a_313821]
-
Termenul arhanghel se referă la un înger mai mare cum ar fi Mihail și Gavril, cunoscuți și ca părinți conducători. Ordinul se poate referi și la îngeri care stau lângă tronul Domnului, astfel fiind îngeri cu un rang mai mare. În timp ce este folosit pentru a defini un înger important, termenul este folosit aici că penultimul rang în ierarhia celestială. Confuzia vine din modul antic ebraic de a defini îngerii care erau simpli îngeri și arhanghelii. Mai tarziu, ierarhia
Arhanghel () [Corola-website/Science/312476_a_313805]
-
cunoscuți și ca părinți conducători. Ordinul se poate referi și la îngeri care stau lângă tronul Domnului, astfel fiind îngeri cu un rang mai mare. În timp ce este folosit pentru a defini un înger important, termenul este folosit aici că penultimul rang în ierarhia celestială. Confuzia vine din modul antic ebraic de a defini îngerii care erau simpli îngeri și arhanghelii. Mai tarziu, ierarhia a fost mai bine definită, și mulți îngeri, numiți anterior arhangheli au devenit îngeri mult mai importanți. îi
Arhanghel () [Corola-website/Science/312476_a_313805]
-
reluate în primăvara anului 1919. Biserica a fost sfințită în ziua Adormirii Maicii Domnului din același an de episcopul Gyula Glattfelder. Inițial biserica a funcționat ca filială a bisericii din Iosefin, însă din 15 septembrie 1919 a fost ridicată la rangul de parohie independentă. În anul 1938 biserica a fost consacrată de episcopul de Timișoara Augustin Pacha. Biserica este amplasată în piața Nicolae Bălcescu din cartierul Elisabetin, piață care în perioada interbelică a purtat denumirea de Piața Lahovary. A fost construită
Biserica Romano-Catolică din Elisabetin, Timișoara () [Corola-website/Science/312831_a_314160]
-
Stuart care s-a căsătorit cu Francisc al II-lea al Franței în 1558. S-a căsătorit cu Ludovic, "Monseigneur", fiul și moștenitorul lui Ludovic al XIV-lea al Franței, la 7 martie 1680 la Chalons-sur-Marne. După căsătorie, a luat rangul soțului ei care era "Fils de France" (Fiu al Franței); formula de adresare la curte era "Madame la Dauphine". Când a ajuns în Franța, a făcut o impresie excelentă cu buna ei franceză. La întâmpinarea ei la Strasbourg atunci când lumea
Maria Anna Victoria de Bavaria () [Corola-website/Science/312837_a_314166]
-
a răspuns în același fel). Totuși, impresia generală asupra înfățișării ei nu era prea bună; a fost descrisă ca fiind "teribil de urâtă". Alții au spus că poate nu este o frumusețe însă are farmec personal. De la sosirea în Franța, rangul său o situa pe poziția a doua de la Curte, după soacra sa, regina Maria Tereza a Spaniei. Regina a murit în iulie 1683 iar Maria Ana a devenit personajul feminin cel mai important, cu rangul cel mai mare din regat
Maria Anna Victoria de Bavaria () [Corola-website/Science/312837_a_314166]
-
personal. De la sosirea în Franța, rangul său o situa pe poziția a doua de la Curte, după soacra sa, regina Maria Tereza a Spaniei. Regina a murit în iulie 1683 iar Maria Ana a devenit personajul feminin cel mai important, cu rangul cel mai mare din regat și a primit apartementele reginei. Regele se aștepta să îndeplinească funcțiile primei doamne de la Curte însă starea sa de sănătate n-a lăsat-o să-și îndeplinească datoria. Soțul ei a avut metrese iar ea
Maria Anna Victoria de Bavaria () [Corola-website/Science/312837_a_314166]
-
Philippe Charles d'Orléans. Pierderea micului duce de Valois a afectat-o profund pe Minette. În 1668 Filip și-a întâlnit iubirea vieții. Filip de Lorena cunoscut drept "Chevalier de Lorraine" a fost membru al Casei de Lorena și deținea rangul de "Prinț Străin" la curtea franceză, vărul său fiind conducătorul Ducatului Lorena. În 1667, Filip a luptat cu distincție în 1667 la campania militară împotriva Flandrei, în timpul războiului de descentralizare. Monsieur a reluat comanda militară în 1672, iar în 1677
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
minor Ludovic al XV-lea al Franței. În 1701, după decesul tatălui său, soțul ei a devenit Duce de Orléans, șeful Casei de Orléans și moștenitor al titlurilor și domeniilor tatălui său. Nouă Ducesa de Orléans deține cel mai înalt rang din regat cu exceptia Delfinei, Ducesa de Burgundia. Socrul său a murit la Saint-Cloud după o ceartă cu Ludovic al XIV-lea la Marly cu privire la amantă însărcinată a Ducelui de Chartres, Marie-Louise de Séry, în fața lui Françoise Mărie.. Socrul și în
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
mai mare, Ducele de Mâine, cu greu putea să-și ascundă bucuria morții mamei lui; era singurul moștenitor al mării ei averi inclusiv Castelul de Clagny, locul nașterii contelui de Toulouse în 1678.. După decesul Prințului de Condé în 1709, rangul de "Primul Prinț de Sânge" a fost oficial transferat de la Casa de Condé Casei de Orléans. Ducele de Orléans a devenit "Monsieur le Prince" iar Françoise Mărie "Madame la Princesse". Totuși niciodată n-au folosit aceste titluri. Acest transfer de
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
de "Primul Prinț de Sânge" a fost oficial transferat de la Casa de Condé Casei de Orléans. Ducele de Orléans a devenit "Monsieur le Prince" iar Françoise Mărie "Madame la Princesse". Totuși niciodată n-au folosit aceste titluri. Acest transfer de ranguri de la Casa de Condé către Casă de Orléans a agravat rivalitatea dintre Françoise Mărie și sora sa mai mare Louise Françoise care era acum Prințesa de Condé și care a folosit titlul de "Madame la Duchesse" până când a murit în
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
Élisabeth Alexandrine de Bourbon, și două Mari Ducese ruse, Marea Ducesa Anna și sora sa, Marea Ducesa Elisabeta, ambele fiicele Tarului Petru I al Rusiei. Fiul lui Françoise Mărie nefiind "fils" sau "petit-fils de France" nu s-a ridicat la rangul Marilor Ducese. În 1725, Françoise Mărie a văzut căsătoria dintre Ludovic al XV-lea și prințesa poloneză Maria Leszczyńska. Pe masura ce se nășteau fiicele noului cuplu, poziția lui Françoise Mărie la curte s-a diminuat. A doua fiica din cele opt
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
sa și a suferit un paroxism. De-a lungul vieții, Filip a avut mai multe amante; soția lui a preferat să trăiască în liniște la Saint-Cloud, Palais-Royal sau în casa ei de la Bagnolet. După decesul "prințului de Condé" în 1709, rangul de "prinț de sânge" a trecut de la Casa de Condé la Casa de Orléans. În decembrie 1697, fiul Delfinului, Ludovic al Franței, s-a căsătorit cu Prințesa Marie-Adélaïde de Savoia, fiica cea mare a surorii vitrege a lui Filip. Căsătoria
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
viitorul Ludovic al XV-lea. În 1710, fiica cea mare a lui Filip, Louise Élisabeth d'Orléans s-a căsătorit cu vărul ei primar Charles, Duce de Berry, care era fiul cel mic al Marelui Delfin și deci avea un rang mai mare decât Ducele și Ducesa de Orléans. Cuplul Berry n-a avut copii care să trăiască mai mult de un an. În 1711, Delfinul a murit la Meudon la vârsta de 49 de ani iar titlul a trecut fiului
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
al XIV-lea l-a numit pe Orléans președinte al consiliuliu de regență pentru tânărul rege Ludovic al XV-lea. La 29 iulie 1714, la insistențele soției sale morganatice, Madame de Maintenon, Ludovic al XIV-lea și-a crescut la rang de prinți de sânge copii nelegitimi, ceea ce le dădea dreptul să moștenească coroana dacă linia legitimă dispărea.. Deci, Louis-Auguste de Bourbon, "Duce de Maine" și Louis-Alexandre de Bourbon, "Conte de Toulouse" au fost oficial incluși în linia de succesiune în urma
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]