25,038 matches
-
Dame” din Timișoara, studii secundare la Liceul „Carmen Sylva”, pe care le-a absolvit ca șef de promoție (1934), apoi studii universitare la Universitatea din București (1934-1938), încheiate cu două licențe, una în filosofie (teză cu prof. Dimitrie Gusti, la Catedra de sociologie) și alta în filologie (specialitate principală - germana, secundară - franceza). I-a avut ca profesori în facultate pe Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Anton Golopenția și Mircea Eliade. În ianuarie 1939 s-a căsătorit cu filozoful și eseistul Mihai Șora
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
Aflat într-o vizită în România în anul 1948, Mihai Șora nu a mai putut să se întoarcă în Franța, astfel încât soția sa s-a repatriat și ea pentru a-i fi alături. Mariana Șora a lucrat ca asistentă la Catedra de germană a Facultății de Litere și Filozofie din București (1950-1952), fiind destituită în timpul epurărilor politice din 1952. A fost nevoită apoi să lucreze ca lexicograf (colaborând la elaborarea dicționarului german-român din 1957 și a celui român-german din 1963) și
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara (1965-1971 și 1977-1990); Asistent univ. la Institutul Pedagogic al Universității de Vest din Timișoara (1971-1977); Conferențiar univ. (1990-1995); Profesor univ. (din 1995) la Facultatea de Muzică a Universității de Vest din Timișoara. Șefa catedrei de interpretare instrumentală a Facultății de Muzică din cadrul Universității de Vest din Timișoara (1992-1998); prodecan (1998-2000); decan (2000-2008). O latură importantă a activității sale din perioada debutului vieții artistice și didactice o constituie interpretarea instrumentală în calitate de pianist concertist sau membru
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
fost un fizician, cercetător, profesor, preocupat cu pregătirea membrilor lotului lărgit al Olimpiadei de Fizică, fiu al lui George Ciucu. Începând din septembrie 1981 a ocupat prin concurs postul de asistent universitar la Facultatea de Fizică a Universității din București, Catedra de Mecanică, Fizică Moleculară, Fizica Polimerilor și Fizica Globului Terestru. A susținut seminarii și lecții de laborator de mecanică fizică și fizică moleculară pentru studenții primului an de studiu ai Facultății de Fizică. A introdus în aceasta perioada noi lucrări
Cristian Ion Gheorghe Ciucu () [Corola-website/Science/335756_a_337085]
-
generale de Fizică la Facultatea de Geologie și Facultatea de Geografie. Aceste cursuri au fost bine apreciate de conducerea facultăților respective. În anul 1992 a ocupat, prin concurs, postul de lector universitar la Facultatea de Fizică a Universității din București, Catedra de Mecanică, Fizică Moleculară, Fizica Polimerilor și Fizica Globului, În această funcție a susținut cursuri de mecanică fizică și acustică, seminarii și lecții de laborator de mecanică și fizică moleculară pentru studenții primului an de studii ai Facultății de Fizică
Cristian Ion Gheorghe Ciucu () [Corola-website/Science/335756_a_337085]
-
cu anul 1991 a participat în calitate de Președinte al comisiei de Bacalaureat la susținerea acestui examen la numeroase licee din țară. În anul 2004, s-a aflat pe listele candidaților la Senatul României, din partea Partidului Noua Generație. Pentru activitatea sa în cadrul catedrei, prof. Cristian Ciucu a fost recompensat cu gradație de merit și în perioada 01.01.2007-01.01.2008 cu salariu de merit. Membru al Societății Române de Chimie. Începând cu anul 2005 s-a implicat în realizarea unui număr de
Cristian Ion Gheorghe Ciucu () [Corola-website/Science/335756_a_337085]
-
din » („Binevoiește, Doamne, să mă binecuvântezi!”) citită de la "jubeu", la Utrenie. l se compune din trei elemente: tribuna (jubeul propriu-zis), împrejmuirea și grupul sculptat al Răstignirii. De la tribună, se citea Evanghelia și se predica, în acest scop i-a succedat catedra. Acolo erau așezate și corurile. O orgă transportabilă putea fi instalată acolo, înainte de a se generaliza orga fixă, care este cel mai adesea plasată deasupra primei travee a navei. Împrejmuirea are funcția de a izola "corul / strana" (rezervată clericilor și
Jubeu () [Corola-website/Science/335796_a_337125]
-
sau amvoanele. Conciliul de la Trento, în secolul al XVI-lea, a provocat o evoluție a liturghiei catolice ca răspuns la succesul bisericilor protestante. Corul / strana trebuind să devină, de acum înainte, vizibil(ă) credincioșilor, jubeul este condamnat la dispariție. Atunci când catedra de predicat îl înlocuiește, jubeul este deplasat sau distrus în secolele următoare, uneori târziu, în secolul al XIX-lea. Regula s-a aplicat în bisericile parohiale și în catedrale, dar capelele private au menținut acest mobilier original, de exemplu în
Jubeu () [Corola-website/Science/335796_a_337125]
-
(n. 23 iunie 1987, sătul Păsat, ținutul Herța, Ucraina) este un cântăreț de muzică populară. A absolvit Universitatea Națională de Muzică București, secția Compoziție Muzică Ușoară și Facultatea de Litere, Catedră de Filologie Română și Clasică a Universității „Yurii Fedkovici” din Cernăuți. La vârsta de 12 ani urca pentru prima dată pe scenă alături de orchestră Valea Prutului din Cernăuți. Afinitatea pentru scris și-a arătat-o încă de pe vremea când trăia
Grigore Gherman () [Corola-website/Science/332576_a_333905]
-
cu care studiază proprietățile fizice și climatice ale apei mării. Rezultatele le-a publicat în 1831 în cadrul "Memoriilor Academiei Ruse de Științe". Intră ca profesor la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg, unde, în perioada 1840 - 1863, este decan al Catedrelor de Matematică și Fizică, iar în perioada imediat următoare și pentru tot restul vieții, va fi rectorul prestigioasei universități.
Heinrich Lenz () [Corola-website/Science/332619_a_333948]
-
Onofrei. Este turnat în bronz și așezat pe un soclu de piatră pe care este dăltuită următoarea inscripție: Dimitrie Onciul (1856-1923) s-a născut în Bucovina și a studiat la Cernăuți, Viena și Berlin. Ajunge la București (1895) unde primește catedra de Istoria Românilor. A fost profesor și istoric, membru titular și președinte al Academiei Române. A întemeiat școala critică în istoriografia românească. Între anii 1900-1923 a fost director la Arhivele statului. Bustul nu este înscris în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul
Bustul lui Dimitrie Onciul () [Corola-website/Science/332640_a_333969]
-
Facultatea de Agronomie a Institutului Agronomic din Iași. A fost decan al Facultății de Agronomie a Institutului Agronomic din Iași (1950-1951). În 1950-1964 a fost profesor la Facultatea de Biologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și șef de catedră la această facultate (1952-1964). Activitatea sa de cercetare a fost orientată asupra cunoașterii insectelor entomofage, mai precis a familiei "Ichneumonidae", care a avut o importanță majoră în controlul biologic al insectelor dăunătoare. Lucrarea sa "Der Aufbau der Sehorgane bei den
Mihai Constantineanu () [Corola-website/Science/332642_a_333971]
-
multe alte țări. Unul din exemplele care onorează țara noastră este cel al Serviciului de Diabetologie de la Spitalul Hôtel Dieu, înființat de Prof. Maurice Dérot (1901-1985) în anul 1957, după modelul românesc. Din 1967, Prof.Dr. Iulian Mincu a preluat conducerea Catedrei de Diabet a Facultatii de Medicină din București. Înființarea Institutului în 1993 a făcut posibile continuarea organizării și respectiv consolidarea acestei discipline în România la nivelul curent, cu o bună recunoaștere pretutindeni în lumea medicală. Din 2007, a devenit „Institut
Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice quot;Prof. Dr. N. C. Paulescuquot; () [Corola-website/Science/332626_a_333955]
-
primește mai multe distincții, Premiul Expoziției Internaționale din Madrid (1893), precum și diverse premii în Chicago (1893), Barcelona (1896) și Paris (1900). Între 1893 și 1894 a fost corespondent al revistei "La Illustración Espanola y Americana" în Maroc. În 1901 obține catedra pentru "Studii ale Formelor naturale și ale Artei" la "Real Acadèmia Catalana de Bellas Artes" din Barcelona. În anul 1911 devine membru al Academiei Regale de Belle Arte din Madrid. Între 1921 și 1922 a fost director al rezidenței pentru
Enrique Simonet () [Corola-website/Science/332673_a_334002]
-
Monnier. Publicația „Connaissances du temps” va deveni, sub influența sa, "Connaissance des temps et des mouvements célestes à l'usage des astronomes et des navigateurs", titlu care va continua, cu ușoare variații, până în ...1970! În 1762, Delisle a demisionat de la catedra sa de astronomie la Collège de France în favoarea lui Lalande care va ocupa această funcție 46 de ani. Casa sa a devenit o școală de astronomie, iar elevii săi vor atinge notorietatea: Jean-Baptiste Joseph Delambre (1749-1822), Giuseppe Piazzi (1746-1826), Pierre
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
domeniul Ihtiologiei în negocierile cu Comisia Europeană pentru validarea siturilor Natura 2000. Timp de 10 ani (1992-2001) a fost președintele Consiliului Științific al Institutului Delta Dunării. In 1998 obține titlul de doctor în știință la Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Catedra de Parazitologie, cu o teză din domeniul Ihtio-parazitologiei și anume, ”Cercetări asupra Diplostomozei la pești în mediul piscicol amenajat și natural din Delta Dunării”. In anul 1992 este ales vicepreședinte al Asociației Parazitologilor din România, iar în anul 2005 vicepreședinte
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
a fost profesor universitar la catedra de Filosofie la Universitatea Babeș-Bolyai, unde a predat cursul de Materialism Dialectic. Acum locuiește în Germania. Născut la data de 8 iunie, 1931, în satul Buia, județul Sibiu Volumul , așa cum menționează titlul, este o călătorie în timp,aduce cu mult
Ion Irimie () [Corola-website/Science/333751_a_335080]
-
la Roman timp de 5 ani activitatea de meloterapie și artterapie în cadrul "Universității Vârsta a III-a". Împreună cu profesorul Nicolae Gr. Stețcu și Gheorghe Mihalcea, a susținut înființarea a și condus activitatea cenaclului literar "Garabet Ibrăileanu". În calitate de titular al unei catedre de Științe sociale la "Universitatea Populară", a ținut un curs de Etică Estetică și Sociologie timp de 8 ani. Prezent fiind la simpozioane, expoziții, vernisaje, sesiuni științifice, conferințe și concerte, eseurile pe care le-a scris cu aceste ocazii și
Gheorghe A. M. Ciobanu () [Corola-website/Science/333033_a_334362]
-
condus pe atunci de Ion Musteață. A fost primit și ca dansator, și ca solist vocal. Între 1974-1978 a făcut studii de canto popular și dirijat coral la Colegiul de muzică «Ștefan Neaga» din Chișinău. Apoi, între 1980-1985, a urmat catedra dirijat coral a Institutului de Arte «Graviil Musicescu» (actualmente − Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice). Din 1973 până în 1979 a fost solist al orchestrei de muzică populară «Veselia» (dirijor — Petre Neamțu), totodată fiind și profesor de muzică la școala
Mihai Ciobanu () [Corola-website/Science/333053_a_334382]
-
care este apoi anexată la Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă. În timpul foametei din anii 1920-1921 Bektóre e profesor în satul Totay-Kóy din Crimeea. În 1924, de teama determinării cu care autoritățile sovietice lichidează orice ambiție națională, pleacă în Daghestan la catedra de limbi a Institutului Pedagogic din orașul Temir-Kaan-Șura, azi Buynaksk. În 1926 face parte din delegația care reprezintă Daghestanul la Congresul Turcologilor din Întreaga Uniune de la Baku unde se stabilește înlocuirea alfabetului arab cu cel latin în toate teritoriile turcice
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
1963. În 1963 i se decernează Premiul de Stat pe 1962 pentru lucrările de cercetare elaborate la Institutul de Energetică și la Academia Tehnică Militară, publicate în lucrarea "Exploatarea rațională a gazelor naturale". În 1965 își reia activitatea didactică la Catedra de Termotehnică de la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic în calitate de conferențiar (1965-1971) și apoi de profesor (1971-1976). La Facultatea de Mecanică a predat cursuri de termodinamică tehnică (termotehnică). În 1971 a obținut titlul științific de doctor-docent în științe tehnice, iar
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
un eseist, critic teatral și literar, istoric literar, scriitor, prozator și poet polonez. A fost membru în colectivul redacțional al săptămânalului literar-artistic "Kuznica" între 1945 și 1948. A fost unul dintre organizatorii Institutului de cercetări literare, din 1949 profesor la catedra de romanistică din cadrul Universității din Wrocław, iar din 1952 profesor la catedra de polonă a Universității din Varșovia. În 1939, după capitularea Varșoviei prizonier de război într-un lagăr german, izbutește să fugă ajutat fiind de un medic care-i
Jan Kott () [Corola-website/Science/333257_a_334586]
-
polonez. A fost membru în colectivul redacțional al săptămânalului literar-artistic "Kuznica" între 1945 și 1948. A fost unul dintre organizatorii Institutului de cercetări literare, din 1949 profesor la catedra de romanistică din cadrul Universității din Wrocław, iar din 1952 profesor la catedra de polonă a Universității din Varșovia. În 1939, după capitularea Varșoviei prizonier de război într-un lagăr german, izbutește să fugă ajutat fiind de un medic care-i procură actele unui decedat. A fost arestat de poliție. Imediat după ce iese
Jan Kott () [Corola-website/Science/333257_a_334586]
-
gradul de sublocotenent. La această școală a fost coleg de promoție cu viitorul general Iacob Lahovari și cu viitorul său colaborator, Constantin Brătianu. După absolvirea Școlii Militare a fost reținut în corpul profesoral ca ofițer-repetitor, activând la mai multe dintre catedrele acesteia. Odată cu înființarea în anul 1864 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza a „Școlii de ponți și șosele, mine și arhitectură”, Căpităneanu a fost invitat să predea la mai multe catedre ale acestei prestigioase instituții care, în 1867, a devenit „Școala
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
în corpul profesoral ca ofițer-repetitor, activând la mai multe dintre catedrele acesteia. Odată cu înființarea în anul 1864 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza a „Școlii de ponți și șosele, mine și arhitectură”, Căpităneanu a fost invitat să predea la mai multe catedre ale acestei prestigioase instituții care, în 1867, a devenit „Școala de poduri, șosele și mine”. La 26 septembrie 1868 Căpităneanu este avansat locotenent și figurează în cadrul Regimentului 2 infanterie, însă funcționează mai departe ca profesor la „Școala militară de ofițeri
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]