27,010 matches
-
de 3 m) a lui Alexandru cel Bun, ridicată în anul 1982, cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la moartea marelui ctitor. În afara zidului de incintă, în partea de nord, este actuala stăreție, un corp de chilii, arhondaricul și gospodăria mănăstirii. Înainte de intrare propriu-zisă in incinta mănăstirii, în partea dreaptă, se găsesc cimitirul, biserica cimitirului, un corp de chilii și spații de cazare pentru pelerini, iar în partea stângă livada mănăstirii. Odată cu trecerea timpului, ctitoriile de la Bistrița ale marilor voievozi
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
Munții Lăpușului), cu o erodare intensă și în proporție de 22% din dealuri și depresiuni intramontane. Predominanța reliefului muntos influențează și celelalte componente ale cadrului natural cum sunt: clima, hidrografia, vegetația și fauna. Mai influențează deasemenea și extinderea limitată a gospodăriilor, orientările profesionale (legate în principal de existența unor importante resurse ale subsolului dar și a vegetației forestiere) și, nu în ultimul rând, specificul cultural. În literatura geografică veche, mulți autori considerau că localitatea Băiuț este situată exact la limita dintre
Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301565_a_302894]
-
și vândute aparatele industiale la fier vechi apoi privatizată pentru a se transforma acum într-un depozit, spitalul a fost mutat în localitatea vecină, și la Halta feroviară Bocicoiel este tot mai puțin utilizată. Agricultura s-a restrâns la activitatea gospodăriilor care își produc strictul necesar fără a genera vreo activitate economică. CEC Bank își desfășoară activitatea în continuare. În cladirea Primăriei este si un și un bancomat BCR accesibil non-stop. Sectia de pompieri acum din cadrul ISJU (Inspectoratul județean pentru situații
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
ulițe străbat satul de la un capăt la celălalt. Pe ulița care începe din fața școlii din centru până la ultima casă, unde a locuit Breșu e o distanță de 8 km. De asemenea există și alte ulițe mai mici, unde sunt amplasate gospodăriile localnicilor. Una dintre aceste ulițe mai însemnate este ulița Morii. Începuturile istoriei în această localitate nu sunt conoscute, dar există câteva atestări documentare care arătau existența ei la data respectivă. Mulți ani s-a știut că prima atestare documentară a
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
lăsat aluatul în covată, mâncarea pe cuptor și i-au obiligat să plece, iar apoi unii săteni au intrat în casele lor și le-au jefuit.” Azi în sat există un mare cimitir al evreilor. Astăzi se păstrează mai multe gospodării originare din Berbești la câteva muzee ale României. La muzeul satului din București se păstrează o gospodărie datând din 1775 , apoi la muzeul satului din Cluj Napoca o gospodărie datată 1795 . În muzeul satului din Baia Mare se află o gospodărie datată
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
au intrat în casele lor și le-au jefuit.” Azi în sat există un mare cimitir al evreilor. Astăzi se păstrează mai multe gospodării originare din Berbești la câteva muzee ale României. La muzeul satului din București se păstrează o gospodărie datând din 1775 , apoi la muzeul satului din Cluj Napoca o gospodărie datată 1795 . În muzeul satului din Baia Mare se află o gospodărie datată 1806 , iar la muzeul satului din Sighetu Marmației este păstrată cea mai veche casă din Berbești, datată
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
sat există un mare cimitir al evreilor. Astăzi se păstrează mai multe gospodării originare din Berbești la câteva muzee ale României. La muzeul satului din București se păstrează o gospodărie datând din 1775 , apoi la muzeul satului din Cluj Napoca o gospodărie datată 1795 . În muzeul satului din Baia Mare se află o gospodărie datată 1806 , iar la muzeul satului din Sighetu Marmației este păstrată cea mai veche casă din Berbești, datată în 1711. Totuși astăzi se mai păstrează în sat, în jur
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
multe gospodării originare din Berbești la câteva muzee ale României. La muzeul satului din București se păstrează o gospodărie datând din 1775 , apoi la muzeul satului din Cluj Napoca o gospodărie datată 1795 . În muzeul satului din Baia Mare se află o gospodărie datată 1806 , iar la muzeul satului din Sighetu Marmației este păstrată cea mai veche casă din Berbești, datată în 1711. Totuși astăzi se mai păstrează în sat, în jur de 10 case construite pe parcursul secolului XIX. Statutul social al satului
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
ortodocși, 3 sunt romano-catolici și 3 evrei. În anul 1918, bătrânii spun că ar fi fost 115 case, deci tot atâtea gospdarii, dar au rămas multe văduve în urma celor 28 de barbati căzuți pe front. În aceste condiții, mai multe gospodării s-au pustiit. După primul război mondial Peteritea a avut peste 400 de locuitori, astfel în anul 1920 - 400 locuitori, din care 414 români și 6 evrei, în anul 1930 - 417 locuitori, din care 222 bărbați și 192 femei, în
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
locuitori, din care 222 bărbați și 192 femei, în anul 1956 - 424 locuitori, din care 210 bărbați și 214 femei. În 1999, după evitența de introducere a gazului metan, rezultă că în sat locuiesc 295 de personae în 93 de gospodării, scăderea numărului locuitorilor din sat s-a datorat migrației populației, în special a tineretului la orașe. Tot același autor, Kadar arată că în decursul vremii s-au făcut tranzacții cu satul sau cu părți ale satului, astfel în 6 mai
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
Duminica Floriilor, Paștele, Rusaliile, Sfântul Ilie. Astfel în ajunul Crăciunului, sărbătorit după ritul vechi, cetele de colindători și Viflaimul vestesc nașterea lui Isus, indiferent de confesiune religioasă a colindătorilor. De Bobotează s-a păstrat obiceiul sfințirii caselor și a întregii gospodării. De Paști se merge la biserică cu pască, ouă încondeiate, diferite preparate culinare tradiționale, unde sunt sfințite de preot, existând și un adevărat ritual de preparare a bucatelor. Sf. Ilie (2 august) constituie un pretext pentru localnici de a se
Repedea, Maramureș () [Corola-website/Science/301586_a_302915]
-
distanta de 9 km, se învecinează cu comuna Leordina. La V se învecinează cu comuna Bistra (sat Crasna). Față de nivelul Mării Negre, localitatea se află la o altitudine de 450 m și ocupă partea inferioară a bazinului hidrografic al răului Ruscova, gospodăriile localnicilor fiind amplasate pe malurile acestuia, de la confluența lui cu râul Vișeu până la hotarul comunei Repedea, înspre amonte, pe o distanță de 8 km, precum și de-a lungul afluenților săi. Ruscova, în limitele arătate mai sus, prezintă un relief variat
Ruscova, Maramureș () [Corola-website/Science/301590_a_302919]
-
albine,etc. Obiceiuri și credințe populare Obiceiurile de iarnă se întâlnesc în lunile decembrie - ianuarie și se referă la sărbătorile Crăciunului și ale Anului Nou. În Ajunul Crăciunului copiii merg în „colindeți” (colindat). Ei trec pe la toate casele satului, iar gospodării ies la porți întâmpinându-si musafirii cu colăcei („colindeți”), biscuiți, vin fiert sau țuică fiarta. Steaua este un obicei religios. Copiii, până în jur de 14 ani, își construiesc din lemn și hârtie o stea cu colțuri pe care pictează Nașterea
Cocorova, Mehedinți () [Corola-website/Science/301601_a_302930]
-
Jos și Cârșu, iar între 1938-1942 acestora li s-au mai adăugat: Câmpu Mare, Chițimii, Giurești, Iupca, Lăturoasa și Sărdănești. C Papacostea Pajura în dicționarul sau arată că satul Bala dispunea în anul 1947 de 189 de clădiri, 153 de gospodării și 618 locuitori: „Are o unitate cooperativa, 38 de cazane de țuică. Satul e amintit de D. Fotino la 1819 și anterior de Schwantz la 1720-1723 .” După 1950 în componență comunei intrau și satele: Berești, Rudina, Runcșor (1952-1954). În anul
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
moțat, presura, cinteza. În scorburile copacilor își face cuibul pupăza, iar în boschet cuibărește turtureaua. În malurile greu accesibile dușmanilor naturali își construiesc cuiburile graurii ce s-au înmulțit impresionant cauzând pagube culturilor. Vrabia cea gălăgioasă trăiește mai ales în preajma gospodăriilor, rândunica și lăstunul își fac cuiburile pe sub streașina caselor. Cucul își depune ouăle în cuibul altor păsări. În ani 2000 pădurile au fost populate cu fazani care s-au înmulțit. Cioara, coțofana sau stirica, țarca, eretele, uliul sunt păsări răpitoare
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
prima jumătate a secolului al XX-lea), S. Băjenaru (1933), Vasile Preda (1930), Dumitru Tănase (1925), Nicolae Croitoru (1925), Constantin Nicodim (1930), Ion Mirică (1920), Mihail Cioabă (1928), Virginia Nicodim (1920) și Dumitra Cristea (1930); fânarul Ion Călugăru (1938); și gospodăria Dănuț Ursu (1930), ansamblu alcătuit din casă și anexă gospodărească.
Comuna Drăgănești, Prahova () [Corola-website/Science/301668_a_302997]
-
în );. Satul Fofeldea este situat la 4 km de ”Valea Hârtibaciului”, respectiv de-a lungul unui afluent al acestuia - Valea Fofelzii. Nucleul central se află in imediata apropiere a Bisericii Sfântul Vasile, fiind încojurat de înălțimi. Satul a avut inițial gospodăriile împrăștiate pe versanții dealurilor; urmele, majoritatea ruine se pot vedea și astăzi. Biserica „Sfântul Vasile” a fost ridicată în anul 1804 și a înlocuit vechea biserică de lemn care a fost trecută în posesia credincioșilor uniți (greco-catolici). Biserica în formă
Fofeldea, Sibiu () [Corola-website/Science/301708_a_303037]
-
de port și podoabe specifice. În ajunul Crăciunului, ceața de feciori pornește spre biserică alături de muzicanții dinainte stabiliți, pentru a primi binecuvântarea preotului. Merg apoi să colinde preotul, primarul, dascălii și pădurarii, fetele de măritat, după care începe colindatul fiecărei gospodării. Pe drum de la o casă la alta, ceața merge manifestandu-se zgomotos. La intrarea în casă, colindătorii dau binețe în formule simple și adecvate momentului - "Bună seară lui Ajun" - apoi ceață se orânduiește pentru colindat stând pe scaune în jurul mesei
Porumbacu de Sus, Sibiu () [Corola-website/Science/301727_a_303056]
-
menționată în secolele XIII-XIV în depresiunea Fagarasului. <Thomas Nagler>Putem afirmă că la nordul liniei Oltului,trăiau în mod sigur ,în timpul colonizării secuilor și sașilor o populatie românească,chiar dacă destul de rară.<Thomas Nagler> În această localitate s-a impus tipul gospodăriei țărănești din Germania de sud-vest ,unde fiecare construcție se află separat de celelalte,de fiecare parte a curții.Marpodul,ca și alte sate săsești,s-au întemeiat mai ales cu casele înșirate de-a lungul celor două laturi ale drumului
Marpod, Sibiu () [Corola-website/Science/301716_a_303045]
-
ca "Ardesch", devenită ulterior "Mardisch". Prima mențiune este din 1373, prvind numirea unui preot, Michael de Ardesch. În 1516, cu ocazia primului recensământ, localitatea este menționată ca o comună liberă aparținând de Scaunul Șeica, având 40 de capi de familie (gospodării), trei văduve, un cioban, un morar și un învățător. Pe harta din 1532, întocmită de Johannes Honterus, localitatea era menționată ca fiind cea mai mică din Scaunul Șeica, cu numai 35 de capi de familie. Deși primul învățător este menționat
Moardăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301720_a_303049]
-
cabinet medical pentru pacienți ambulatoriu. Așezare rurală dacică. Prima atestare documentară în 16 septembrie 1309, sub denumirea latină "Sanctus Ladislaus" ("Sfântul Ladislau") . Cele mai vechi date despre populația săsească din localitate datează din 1488, când au fost recenzate 77 de gospodării, o școală cu un învățător, o moară cu un morar și 16 case părăsite. Populația se poate estima la circa 330 de persoane. De remarcat că localitatea avea deja în 1488 o școală sătească. În anul 1923 comuna se numea
Laslea, Sibiu () [Corola-website/Science/301714_a_303043]
-
marginea estică a satului, pe marginea drumului spre Salcia și Lapoș. Numărul mediu de salariați Numărul mediu de salariați în 2006 a fost de 77 de persoane dintre care: Agricultură Agenții economici din agricultură sunt două societăți comerciale și 1813 gospodării ale populației. Poziția localității în cadrul județului din punct de vedere al suprafetei agricole este pe locul 44 Suprafața agricolă Suprafața agricolă dupa modul de folosință, în anul 2006: Suprafețe cultivate - ha Produse obținute - tone În comuna Sângeru numărul de unități
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
comuna Târgșoru Vechi din județul Prahova, Muntenia, România. Comunitatea de la Stăncești, județul Prahova, s-a înființat înainte de anul 1500. Oamenii s-au stabilit prin aceste locuri, întrucât apele râului Prahova, care trece pe la marginea satului, le erau de folos pentru gospodării. Cu toate acestea, ele au adus și multe probleme. S-a întâmplat să se reverse de mai multe ori, inundând satul. Potrivit surselor existente, biserica din zid ar fi fost ridicată la 1502, de către jupân Cristin Vornicul, apropiat al lui
Stăncești, Prahova () [Corola-website/Science/301733_a_303062]
-
în urmă, pe vatra actualei așezări Bătrâni, ar fi existat doi moșnegi, care aveau doi băieți și două fete. Împrejurimile fiind întinse, ei și-ar fi ridicat aici sălaș, punând stăpânire pe pământ. Copiii crescând, și-au făcut și ei gospodăria lor pe Valea Chiojdului, cel mare creând satul Chiojdu Mare, iar cel mic satul Chiojdul Mic. Fiicei Ana, părinții i-au dat în stăpânire moșia care astăzi poartă numele de Valea Anei, adică satul actual, iar pe o alta au
Comuna Starchiojd, Prahova () [Corola-website/Science/301732_a_303061]
-
Valea Doftanei sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: două case din 1920 din satul Teșila; ansamblul rural (sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea); gospodăria de oier Frusina Roșca (sfârșitul secolului al XIX-lea), ansamblu alcătuit din casă și anexe (saivan, bucătărie de vară, grajd și fânar); casele Constantin Bran (1868), Ibrian Gh. Pompiliu (1928), Ion Pochișna (1900), Maria Cârstea (1928) și Luxandra Neagu (1930
Comuna Valea Doftanei, Prahova () [Corola-website/Science/301755_a_303084]