25,164 matches
-
Numele C3 este, de asemenea, folosit pentru modelul C3 Picasso, prezentat în 2008, precum și pentru un crossover introdus în 2014, -XR, dezvoltat pentru piața din China. De notat că cea de-a doua generație din 2009 este disponibil și în versiune DS, sub denumirea DS 3. Cea de-a treia generație C3 a fost lansată în 2016. Produs între anii 2002 și 2009 la Uzina PSA din Aulnay-sous-Bois, Citroen C3 este succesorul modelului Saxo. Prima generație C3 era disponibilă doar în
Citroën C3 () [Corola-website/Science/336628_a_337957]
-
DS, sub denumirea DS 3. Cea de-a treia generație C3 a fost lansată în 2016. Produs între anii 2002 și 2009 la Uzina PSA din Aulnay-sous-Bois, Citroen C3 este succesorul modelului Saxo. Prima generație C3 era disponibilă doar în versiunea cu 5 uși, fiind complementară modelului C2, cu 3 uși, în timp ce Saxo a fost disponibil în ambele configurații. Modelul este în concurență cu Peugeot 206 si Renault Clio II și se plasează constant pe poziția a treia în ce privește vânzările de
Citroën C3 () [Corola-website/Science/336628_a_337957]
-
citadine în Franța. În 2009, Citroën reînnoiește modelul dupa producția a 2 250 150 de exemplare în șapte ani (mai mult de 320 000 de unități comercializate în fiecare an). Produs între anii 2003 și 2010, modelul C3 Pluriel este versiunea decapotabilă a primei generații C3. Produs începând cu anul 2008, acest autovehicul se bazează pe platforma C3. În Brazilia, modelul este comercializat în versiune "crossover", C3 Aircross, plasându-se pe locul 12 în clasamentul crossoverelor din Brazilia.
Citroën C3 () [Corola-website/Science/336628_a_337957]
-
de unități comercializate în fiecare an). Produs între anii 2003 și 2010, modelul C3 Pluriel este versiunea decapotabilă a primei generații C3. Produs începând cu anul 2008, acest autovehicul se bazează pe platforma C3. În Brazilia, modelul este comercializat în versiune "crossover", C3 Aircross, plasându-se pe locul 12 în clasamentul crossoverelor din Brazilia.
Citroën C3 () [Corola-website/Science/336628_a_337957]
-
Apoi, în anul 2012, site-ul a fost refăcut în totalitate, lansarea oficială având loc în cadrul ședinței solemne a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 28 octombrie. Site-ul a cunoscut o nouă schimbare în anul 2014, versiunea modificată a platformei a fost lansată în ziua sărbătorii centrului de Presă Basilica, la 27 octombrie. În prezent site-ul funcționează pe o platformă wordpress, iar lansarea actualului site a avut loc în data de 26 martie 2016. Încă de la
Agenția de știri BASILICA () [Corola-website/Science/336616_a_337945]
-
care au fost arestați", a declarat acesta. Un student de la Universitatea din Ambo a declarat pentru "Addis Standard" că fratele și tatăl său au fost răpiți de poliție din casa lor din Dembidolo, în noaptea de 6 spre 7 august. Versiunea autorităților asupra evenimentelor, așa cum a fost relatată de către agenția pro-guvernamentală Fana Broadcasting Corporate, vorbește de "activități ilegale desfășurate sub paravanul demonstrațiilor". Hoteluri, bănci și proprietăți private au fost vandalizate, iar o grenadă a fost aruncată în direcția forțelor de securitate
Protestele din Etiopia din 2016 () [Corola-website/Science/336641_a_337970]
-
dințată pentru a efectua o măsurare absolută a vitezei luminii în aer. În 1850, Fizeau și Foucault au folosit amândoi dispozitive cu oglindă rotativă pentru a efectua măsurători relative ale vitezei luminii în aer față de apă. Foucault a folosit o versiune mai mare a aparatului cu oglindă rotativă pentru a efectua o măsurătoare absolută a vitezei luminii în 1862. Experimentele ulterioare efectuate de către în 1872-76 și de Albert A. Michelson în 1877-1931 au folosit versiuni îmbunătățite ale experimentelor cu roți dințate
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
față de apă. Foucault a folosit o versiune mai mare a aparatului cu oglindă rotativă pentru a efectua o măsurătoare absolută a vitezei luminii în 1862. Experimentele ulterioare efectuate de către în 1872-76 și de Albert A. Michelson în 1877-1931 au folosit versiuni îmbunătățite ale experimentelor cu roți dințate și cu oglindă rotativă pentru a face estimări din ce în ce mai exacte ale vitezei luminii. În 1848-49, a determinat viteza luminii între o sursă de lumină intensă și o oglindă aflată la aproximativ 8 km distanță
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
este un film românesc istoric de aventură din 1977 regizat de Constantin Vaeni. Scenariul este realizat de Eugen Mandric. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Victor Rebengiuc, Toma Caragiu și Vasile Nițulescu. Filmul prezintă o versiune politizată a evenimentelor ce au dus în 1600 la unirea celor trei țări române. A fost realizat la 7 ani după filmul lui Sergiu Nicolaescu, "Mihai Viteazul", care trata o temă asemănătoare. Titlul filmului face referire la buzduganul primit de
Buzduganul cu trei peceți () [Corola-website/Science/336674_a_338003]
-
chibrit aprins în calea luminii, fără a deplasa centrul sistemului de franje. Folosind acest aparat, Michelson și Morley au putut confirma pe deplin rezultatele lui Fizeau. Alte experimente au mai fost efectuate și de către Pieter Zeeman în 1914-1915. Folosind o versiune la scară mai mare a aparatului lui Michelson, conectat direct la conducta principală de apă din Amsterdam, Zeeman a reușit să efectueze măsurători extinse folosind lumină monocromatică variind de la violet (4358 Å) până la roșu (6870 Å) pentru a confirma lui
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
antrenare transversală, de exemplu, atunci când mediul este în mișcare în unghi drept față de direcția luminii incidente. O confirmare indirectă a coeficientului de antrenare Fresnel a fost furnizat de către (1868). Aparatul său era similar cu cel al lui Fizeau, deși în versiunea acestuia, un singur braț conținea o zonă plină de apă în repaus, în timp ce celălalt braț era în aer. Din punctul de vedere al unui observator aflat în repaus față de eter, Pământul și, prin urmare, apa, este în mișcare. Deci Hoek
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
parcurgere (de ordinul întâi în "v/c") dispare. Folosind diferite setări, Hoek a obținut de fapt un rezultat nul, confirmând coeficientul de antrenare Fresnel. (Pentru un experiment similar care a demonstrat că posibilitatea de "ecranare" a vântului eteric, vezi ). În versiunea particulară a experimentului, prezentată aici, Hoek a folosit o prismă "P" pentru a dispersa lumina de la o fantă într-un spectru care a trecut printr-un colimator "C" , înainte de intrarea în aparat. Cu aparatul orientat paralel cu vântul eteric ipotetic
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
unde-și va construi până în aprilie 1937 o casă austeră din piatră pe care-o va denumi „Cochilia”. Scriitorul s-a retras pe insula Eghina după invadarea Greciei de către armatele germane la 6 aprilie 1941, lucrând neobosit la o nouă versiune în limba greacă a "Divinei Comedii" a lui Dante și începând să redacteze "Zorba Grecul", romanul său de debut. Avea scrise deja 150 de pagini în decembrie 1941, terminând redactarea cărții la 19 mai 1943. Romanul a fost publicat în
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
începând să redacteze "Zorba Grecul", romanul său de debut. Avea scrise deja 150 de pagini în decembrie 1941, terminând redactarea cărții la 19 mai 1943. Romanul a fost publicat în anul 1946 de editura Dimitrakos din Atena, trecând aproape neobservat. Versiunea în limba franceză, tradusă de Yvonne Gauthier, apare în anul următor la Éditions du Chêne din Paris. Cartea este preluată pentru traducere și publicare de edituri din Anglia, SUA, Suedia și Cehoslovacia, spre nedumerirea scriitorului care i se confesează în
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
au luat» englezii, americanii, suedezii și cehii. Un om de-a dreptul uluitor... călătorește și o duce bine chiar și după moarte. Zorbas continuă să trăiască în mine pentru că și el avea același Dumnezeu, pe Epafos.” În octombrie 1949 apare versiunea suedeză a romanului, în traducerea lui Börje Knös, prieten al autorului. În anii următori apar traduceri și în alte limbi străine: portugheză (1951), germană și engleză (1952), norvegiană (1953), spaniolă, daneză, finlandeză și ebraică (1954), italiană și croată (1955). "Zorba
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
a anului 1954 la Târgul Internațional de Carte de la Paris, pe care autorul îl consideră un „lucru deosebit de important din punct de vedere moral”. Acest premiu aduce numele lui Nikos Kazantzakis în atenția criticilor literari și a cititorilor din Grecia; versiunea revăzuită de autor a lui "Zorba Grecul" este reeditată de editurile Dimitrakos (1954), Difros (1955, 1957, 1959) și El. Kazantzakis (din 1964). „Pe lângă vitalul Zorba, toți eroii literaturii moderne pălesc”, scrie într-un comentariu din revista "Time". Prima traducere în
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
de editurile Dimitrakos (1954), Difros (1955, 1957, 1959) și El. Kazantzakis (din 1964). „Pe lângă vitalul Zorba, toți eroii literaturii moderne pălesc”, scrie într-un comentariu din revista "Time". Prima traducere în limba română a fost realizată de Marcel Aderca după versiunea în limba franceză autorizată de autor și publicată în anul 1969 sub titlul "Alexis Zorba" de către Editura pentru Literatură Universală din București. Ea a fost reeditată în 1987 de Editura Univers din București și apoi în 1999, sub titlul schimbat
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
City Center, în regia lui Walter Bobbie. Distribuția a fost formată din John Turturro, Zoe Wanamaker și Marin Mazzie. Un alt musical inspirat de Zorba Grecul, având muzica compusă de Konstantin Wecker, a avut premiera la Ingolstadt în 2010. O versiune teatrală a romanului "Zorba Grecul" a fost reprezentată în anul 2003 în Argentina. Spectacolul a fost produs de Alejandro Romay și a avut o distribuție formată din Raúl Lavié, María Rosa Fugazzot, Miguel Habud, Julia Zenko, Rubén Ballester, Alejandro Viola
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
editat scrierile mai multor maeștri spirituali hinduși printre care Shri Aurobindo, Râmana Maharshi, Gandhi, Vivekânanda, Ma Ananda Moyî, Râmdâs și Râmakrishna. Jean Herbert a murit în 1980, la vârsta de 84 de ani. Scriitorul grec Nikos Kazantzakis i-a dedicat versiunea franceză a romanului "Zorba Grecul", prin următoarele cuvinte: „À mon ami Jean Herbert” („Prietenului meu Jean Herbert”). Herbert îl propusese pe Kazantzakis să preia conducerea unui proiect UNESCO pentru traducerea marilor opere ale umanității. Volum colectiv
Jean Herbert () [Corola-website/Science/336734_a_338063]
-
câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar pentru interpretarea doamnei Hortense (Bubulina) în filmul "Zorba Grecul" (1964), și Premiul Tony pentru cea mai bună interpretare de către o actriță într-un muzical, pentru același rol în versiunea muzicală a filmului. Kedrova a susținut că s-a născut în 1918, la Petrograd, Rusia, deși anul nașterii sale este imposibil să fie stabilit cu certitudine. Părinții ei au fost cântăreți de operă ruși. Tatăl ei, Nikolai, a fost cântăreț
Lila Kedrova () [Corola-website/Science/336743_a_338072]
-
scena din West End a spectacolului Cabaret în 1968, alături de Judi Dench și Peter Sallis. Ea a interpretat apoi o serie de femei excentrice în mai multe filme de la Hollywood. În 1983 a reluat rolul Doamna Hortense pe Broadway în versiunea muzicală a filmului "Zorba Grecul", câștigând atât Premiul Tony pentru cea mai bună interpretare a unei actrițe într-un muzical, cât și Premiul Drama Desk. În 1989 a jucat rolul Madame Armfeldt în recrearea teatrală la Londra a spectaolului "Little
Lila Kedrova () [Corola-website/Science/336743_a_338072]
-
, fostul dictator fascist italian, a survenit pe 28 aprilie 1945, în ultimele zile ale celui de al Doilea Război Mondial în Europa, când a fost executat de către italieni comuniști în micul sat din nordul Italiei. Versiunea „oficială” a evenimentelor este că Mussolini a fost împușcat de către , un partizan comunist care folosea "pseudonimul" „Colonelul Valerio”. Cu toate acestea, de la sfârșitul războiului, circumstanțele morții lui Mussolini și identitatea celui care l-a ucis, au fost subiecte de dispută
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
urmă, în 1957, s-a permit înhumarea rămășițelor sale în cripta familiei Mussolini din orașul său natal, Predappio. Mormântul său a devenit un loc de pelerinaj pentru și comemorarea morții sale este marcată de mitinguri neofasciste. În anii de după război, versiunea „oficială” a morții lui Mussolini a fost pusă la îndoială în Italia (dar, în general, nu la nivel internațional) într-un mod care a atras comparația cu . Jurnaliști, politicieni și istorici care se îndoiau de veridicitatea relatării lui Audisio, au
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
-te și împușcă-l”. Longo a cerut ca Audisio să fie însoțit și de un alt partizan, Aldo Lampredi, deoarece, potrivit lui Lampredi, Longo credea că Audisio este „obraznic, prea inflexibil și pripit”. Deși după război au fost avansate mai multe versiuni contradictorii și teorii despre cum au murit Mussolini și Petacci, relatarea lui Walter Audisio, sau cel puțin componentele sale esențiale, rămân cea mai credibilă versiune, cea denumită uneori în Italia „versiunea oficială”. Relatarea a fost în mare parte confirmată de
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
Audisio este „obraznic, prea inflexibil și pripit”. Deși după război au fost avansate mai multe versiuni contradictorii și teorii despre cum au murit Mussolini și Petacci, relatarea lui Walter Audisio, sau cel puțin componentele sale esențiale, rămân cea mai credibilă versiune, cea denumită uneori în Italia „versiunea oficială”. Relatarea a fost în mare parte confirmată de o altă relatare oferită de Aldo Lampredi iar de narațiunea „clasică” a fost stabilită în cărți scrise în anii 1960 de către Bellini delle Stelle și
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]